Președintele Asociației Calea Neamului, Mihai Tîrnoveanu, a făcut anunțul, recent, pe pagina sa de socoalizare unde a scris:
„Sărbătorim 1 Decembrie lângă Eroii care au făcut România Mare, lângă Crucile lor ce se vor a fi dărâmate, care sunt tranzacționate politic de UDMR. Noi nu negociem nimic, nici sângele nici Jerfta, suntem umărul care țin în picioare cele 52 de Cruci și Monumentul, suntem brațul Eroilor din acest Timp, iar peste noi nu s-a trecut si nici nu se va trece, indiferent de ce parlamente si guverne au fost si vor fi! Suntem împreună cei care nu se lasă, cei ce nu fac compromisuri, cei care spun ,,Pe aici nu se trece”! Peste Liniile de apărare și de afirmare ale Identității si Libertății Românești nu se trece. Suntem în tranșeele acestei Lupte. Fără circ, fără interese politicianiste, fără interese de partid. Avem un Ideal în schimb, Idealul Libertății de a fi Român, iar această Libertate o exercităm prin ultima redută care ne-a mai rămas, Cultul Eroilor. De pe această baricadă care încă este Prezentă în adâncul Sufletului multor români, se va putea reconstrui Totul. De o vom pierde și pe aceasta, în zadar va fi totul. Nimic nu se poate construi, reconstrui, fără rădăcini. Dacă nu se pornește de aici, orice demers e doar zgomot, gălăgie nu numai în zadar, ci contra Sensului românesc, identitar. Ni se dărâmă repere, ni se închid iarăși Sfinții, ni se martirizează din nou Martirii, ni se închid în uitare Luptătorii. Crucile si Memoria lor se clatină odată cu Țara, odată cu existența noastră ca Popor Român.
De aceea zic, din nou și din nou, să mergem la Un Cimitir, pentru Viața de Român, pentru cei care au căzut pentru viața noastră de români, cu Drapelul de Luptă al Regimenutului 15 Infanterie, cu Harta României Întregi, cu Sufletele voastre curate ca apa de Izvor și cu Dumnezeu Înainte pentru Biruința Neamului Românesc!
Împotriva tuturor și pentru Țară!
La ora 14 vom fi la Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului purtând în inimi ostașii Armatei Române căzuți aici. Pe urmele lor mergem, îi regăsim în morminte și-n jurnalul scriitorului Constantin Gane care a luptat la Valea Uzului: „La dreapta cum intri sunt trei morminte proaspete, acoperite cu flori. Pe crucile de lemn sunt trei nume săpate: Borcescu, Mihuţescu, Bătrânul. Pe cel din urmă l-am cunoscut puţin. Un tânăr sublocotenent de rezervă, mort în fruntea plutonului său.
Pe Mihuțescu îl țineam bine minte. Un băiat înalt, subțire, cu păr bălai cum e mătasa de porumb. Învăţător de prin Olt, pripăşit în Moldova [..] Era locotenent. La un atac, pe Lapoş, în fruntea companiei lui, a fost prins într-un foc încrucişat de mitraliere. Înaintând prin ploaia de gloanțe, striga soldaților din urmă: “După mine, băieţi! Cine-o cădea să cadă, dar cine-o ajunge s-arate străinului ce poate un Român!“ A murit acolo, ciuruit de gloanțe, iar peste trupul lui au trecut Românii şi-au arătat ce pot!
Borcescu, căpitan activ, comanda batalionul. Firea lui veselă şi glumeață, inima lui blândă şi iertătoare, sufletul lui curat şi drept, făcuse din omul acesta un fel de icoană de sfânt la care se închinau soldații. La Bucşiu se smucise din mâna Ungurului, dar de obuzul Neamțului nu i-a fost să scape. L-a spintecat o schijă de obuz, pe Valea Uzului, la postul lui de comandă.”
De Ziua Națională, privirea către Eroi!”
M.D.C.
