Ziua de 16 septembrie a fost declarată de către Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Ziua Internaţională a Stratului de Ozon, în vederea sărbătoririi zilei de 16 septembrie 1987, când a fost adoptat Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon.
După descoperirea găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii în 1985, guvernele a 120 de ţări au înţeles că protejarea stratului de ozon este o urgenţă şi au decis semnarea Protocolului de la Montreal pentru a se angaja în lupta împotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon.
Ce este ozonul?
Ozonul este o formă alotropică a oxigenului, ceea ce înseamnă că este aceeaşi substanţă sub forme moleculare diferite şi cu diverse proprietăţi. În atmosfera superioară, sub influenţa radiaţiilor ultraviolete, o parte din moleculele de oxigen (O2) se disociază în oxigen atomic (O). Aceşti atomi, combinaţi cu moleculele de oxigen formează molecule de ozon (O3), care absorb eficient razele ultraviolete.
Ozonul are proprietăţi oxidante puternice. Este un gaz instabil, în funcţie de temperatura şi presiunea aerului. Se descompune rapid în oxigen la temperaturi mai mari de 350C.
De ce e important stratul de ozon?
Stratul de ozon este localizat în stratosferă şi constituie un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. În cantităţi mici, radiaţiile ultraviolete sunt benefice pentru organism (sintetizarea vitaminei D, vindecarea rănilor superficiale) însă în cantităţi mari provoacă îmbătrânire prematură, arsuri ale pielii, cancer de piele, cataractă, boli infecţioase, slăbirea sistemului imunitar etc. De asemenea, acţionează asupra structurii ADN, ducând la modificări în ecosistemele acvatice şi terestre cu implicaţii majore în echilibrul trofic.
Odată cu accelerarea dezvoltării industriale, stratul de ozon a început să se degradeze, prin cantitatea tot mai mare de gaze nocive produse la suprafaţa terestră, care ajunse în atmosferă produs dereglări consistente în stratul de ozon.
1985
1985 a fost anul care a atras îngrijorarea mondială privind deprecierea stratului de ozon.
De la descoperirea găurii în stratul de ozon şi până în prezent, oamenii de ştiinţă au încercat să găsească răspunsuri la întrebările ridicate de această problemă globală. În primul rând s-a descoperit că degradarea stratului de ozon este cauzată de intervenţia unor produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi, folosite ca refrigerenţi şi în spray-urile cu aerosoli. Deasupra Arcticii, ozonul stratosferic s-a diminuat cantitativ de câteva ori anual, în cursul ultimilor 15 ani, în unele anotimpuri. Diminuările în cauză sunt exclusiv rezultatul poluării atmosferei de către om cu diferite chimicale, cum ar fi clorofluorocarbonaţii (CFC – freonul – cel mai agresiv devorator de ozon, folosit ca agent de răcire la frigidere), dar şi compuşi conţinând bromuri, compuşi de halogen şi oxizi de azot. Eliberate în atmosferă, aceste substanţe se descompun, clorul reacţionând cu moleculele de ozon, distrugându-le.
În România, eforturile de scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt concretizate în două planuri naţionale de acţiune, Planul Naţional de Acţiune pentru Schimbări Climatice şi Programul Naţional de Eliminare Treptată a Substanţelor care Epuizează Stratul de Ozon.
Prin legea nr. 84 din decembrie 1993, România a aderat la Convenţia privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985 şi la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal, la 16 septembrie 1987. De asemenea, a acceptat Amendamentele la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptate la Londra în 1993, la Copenhaga în 2001 şi Montreal în 2001.
ROLUL OZONULUI ATMOSFERIC ŞI EFECTELE DETERIORĂRII STRATULUI DE OZON
Prin strat de ozon se înţelege ozonul distribuit între suprafaţa pământului şi limita superioară a atmosferei.
Rolul ozonului atmosferic în context ecologic este acela de a permite desfăşurarea vieţii pe Pământ, prin reţinerea radiaţiei ultraviolete letale (C), cu o lungime de undă mai mică de 280 nm şi prin filtrarea la doze tolerabile a radiaţiei ultraviolete biologice (UV – B) (280-320 nm). Procesul de absorbţie a radiaţiei ultraviolete se petrece cu preponderenţă în stratosferă cu degajare de caldură.
În acest fel ozonul produce încălzirea atmosferei şi prin aceasta reglează regimul termic al globului terestru.
Orice modificare a ozonului stratosferic produce dereglări în cele două aspecte ecologice menţionate, respectiv absorbţia ultravioletului letal şi bilanţul caloric al Pământului.
Prima atenţionare privind o posibilă perturbare a concentraţiei ozonului atmosferic de către activităţile umane a fost facută de catre H.S. Johnston (1971) care a arătat pericolul pe care îl prezintă introducerea compuşilor de clor, brom, oxizi de azot în stratosferă prin zborurile aeronavelor. Studiile lui Moline şi Rowland (1974) au completat această imagine prin incriminarea CFC şi a halonilor.
S-a ajuns la concluzia că o serie de substanţe chimice introduse în atmosferă prin activităţi antropice produc scăderea ozonului stratosferic. Ca urmare Organizaţia Meteorologică Mondială în colaborare cu UNEP înfiinţează în 1977 o reţea mondială de staţii de măsurare a ozonului. Scăderea concentraţiei ozonului stratosferic afectează sănătatea şi mediul înconjurător.
Astfel, pentru o descreştere a concentraţiei ozonului de 10 % se prognozează o creştere de 26 % a incidenţi cancerului de piele, creşterea cazurilor de cataractă cu 12-15 milioane şi orbirea a 1-1,5 milioane de oameni. Se va produce o scădere a sistemului de imunitate biologică prin afectarea ADN. Peste 300 de specii de plante sunt afectate de creşterea radiaţiei UV cu consecinţe asupra recoltelor. Este afectat serios şi lanţul trofic marin. Scăderea concentraţiei ozonului stratosferic are implicaţii de ordin climatic a căror mărime şi sens depind de zonă este afectat ozonul în distribuţia sa verticală.
Aparent paradoxal, acolo unde concentraţia ozonului scade, şi anume în stratosferă, este dorită creşterea sa, iar in zonele unde concentraţia sa creste, adică în troposferă şi în special în straturile joase ale acesteia, se luptă pentru scăderea ei. În troposferă creşterea concentraţiei de ozon are urmări nefaste asupra sănătăţii umane (stări de disconfort, iritarea mucoasei ochilor şi a aparatului respirator, afectarea funcţiei respiratorii, cefalee), asupra stării fiziologice normale a vegetaţiei, asupra fiabilităţii materialelor (cauciucul natural şi artificial sunt distruse rapid, coloranţii organici se degradează, etc.). Este de remarcat faptul că ozonul are, asupra vegetaţiei, efect sinergic cu oxizii de azot şi cu dioxidul de sulf, astfel încât, chiar la nivele reduse ale acestor trei poluanţi, apar situaţii de stress chimic.
Ozonul este, de asemenea, incriminat pentru participarea indirectă la formarea ploilor acide. Ozonul troposferic provine în proporţie de circa 20 % din stratosferă, iar în proporţie de circa 80 % ca urmare a activităţilor antropice. Studiile efectuate în ţările occidentale remarcă o creştere a concentraţiei ozonului troposferic cu 1-2% pe an. Principalii poluanţi primari care determină formarea, prin procese fotochimice, a ozonului şi a altor oxidanţi în atmosferă joasă sunt: oxizii de azot şi compuşii organici volatili proveniţi din surse antropice.
Pentru prevenirea distrugerii stratului de ozon, au fost semnate Convenţia de la Viena şi Protocolul de la Montreal, ratificate şi de ţara noastră prin care sunt stabilite obligaţiile părţilor semnatare:
»€“ eliminarea producţiei şi consumului de substanţe care afectează stratul de ozon;
»€“ aplicarea celor mai bune tehnologii de îmbunătăţire a reţinerii, recuperării, reciclării sau distrugerii substanţelor ce afectează stratul de ozon;
»€“€“ promovarea unor alternative pentru înlocuirea substanţelor ce afectează stratul de ozon, produselor ce conţin astfel de substanţe sau a produselor care au fost realizate cu ajutorul acestor substanţe;
»€“€“ aspectele economice implicate de aplicarea măsurilor de control asupra substanţelor responsabile de afectarea stratului de ozon şi asupra produselor la fabricarea cărora se folosesc aceste substanţe;
»€“ cooperarea în domeniile: ştiinţific, juridic, economic şi informaţional.
Potrivit atribuţiilor ce-i revin, Agenţia pentru Protecţia Mediului Covasna este implicată în prevenirea distrugerii stratului de ozon, prin realizarea inventarelor anuale de substanţe din gama cloro-fluoro a€“carbonate, inventarierea şi înlocuirea unor substanţe periculoase, dotarea cu recuperatoare la agenţii economici implicaţi, controale privind respectarea întocmai a legislaţiei europene şi din România – prin colaborare cu Gardă de Mediu Covasna.
