Ziua Imnului Național va fi sărbătorită astăzi în piața centrală din Odorheiul Secuiesc, la inițiativa președintelui Asociației „Calea Neamului”, Mihai Tîrnoveanu.
Potrivit acestuia, „Imnul Național, intonat de tinerii din Resurrectio (elevi ai Liceului Teoretic „Spiru Hater” Moinești, județul Bacău- n.red) în frunte cu doamna profesoară Gabriela Biea, trebuie să se audă puternic în centrul orașului. Unde este secetă, dăm cu apă, să nu piară România, mergem ca de obicei, acolo unde este mai greu. Frați și surori, fiți împreună cu noi, vocea Imnului Național, care măcar de ziua lui, să se audă așa cum se cuvine în această zonă!”
150 de copii țin România la Odorheiu-Secuiesc
Cu această ocazie, participanții vom merge la Casa de copii Sf. Iosif din localitate, unde își duc traiul 150 de copii cărora le poartă de grijă 11 măicuțe.
„ Ei sunt elevii Liceului Marin Preda, clasele I-XII, cu predare în Limba Română. Ei sunt cei care țin flacăra învățământului românesc vie, din acea zonă. Vom merge la ei cu ajutoare ( alimente de tot felul; conserve, legume, fructe, detergenți, ulei, zahar, făină, dulciuri, rechizite școlare…etc) și bănuți pentru plata a multor nevoi (facturi, întreținere, lemne…etc). Mergem pentru a le aduce recunoștința și dragostea noastră frățească și pentru a le arăta că singuri nu vor fi niciodată”-a scris pe pagina sa de socializare doamna Tanța Stan, președinta Filialei Focșani a Asociației „Calea Neamului”.
Despre ajutorul pe care îl vor acorda copiilor din Odorheiul Secuiesc, din fondurile adunate de la oameni cu suflete iubitoare de aproapele, dar și despre vizitele efectuate în anii din urmă, Mihai Tîrnoveanu a menționat:
„Cu acești bani luăm cele scrise pe lista făcută de Sora Emilia. Părinții copiilor nu mai sunt să le cumpere cele necesare, nici de mâncare, nici de îmbrăcat, nici rechizite pentru școală. Statul nu-i ajută cu nimic. Părinții lor sunt cele 11 maici și noi, cei care suntem convinși că orfelinatul trebuie să supraviețuiască și prin el, prin copiii lui și singurul liceu (clasele I-XII) cu predare în limba română din zonă. Mulțumim cu cele mai adânci sentimente românești acestor oameni deosebiți: Brândușa, Marian, Marius-Ilie, Lucian, Cristina, Constantin, Elena, Eugen, Lucian-Ionuț, Mircea, Adriana, Alexandra, Dan Constantin.
Nu este pentru prima oară când ajungem la Casa Sfântul Iosif, am mai fost în 2015 și 2018, sărbătorind atunci Centenarul Marii Uniri, chiar acolo unde este cel mai greu. De fiecare dată ne-am dus încărcați cu daruri. Cele mai prețioase daruri pentru acești tineri sunt alimentele de bază, bani pentru facturile de curent și gaz (clădire cu 200 de camere) detergenți pentru curățenie, bucătărie și haine. Bineînțeles și continuarea poveștii care se cheamă ,,Sertarul cu bomboane care nu se termină niciodată”.
După prima acțiune de la orfelinat, mult timp mi-a răsunat obsesiv în minte întrebarea unei fetițe cu părul bălai de acolo, adresată Sorei Emilia, o întrebare surprinsă în timp ce plecam de acolo…,,Soră Emilia, trecem și de anul ăsta?” Maica i-a zâmbit cu încredere, răspunzându-i cu o îmbrățișare.(…)
Împreună scriem povestea românească a orfelinatului, povestea fără sfârșit a unor Ilene Cosânzene și Feți-Frumoși dintr-un loc în care graiul Grădinii Maicii Domnului se aude datorită lor. Ajungem la ei pe 29 iulie, de Ziua Imnului Național.
Așa să ne ajute Dumnezeu!”
Maria Crețu-Graur