Ce înseamnă ziua de mâine? Este ziua în care începe viitorul, după ziua de azi. Este ziua pe care o așteptăm cu toții, unii cu nerăbdare și speranță, alții cu groază, fiecare pe măsura faptelor din „ziua de azi” sau după starea emoțională din clipa prezentă.
Astfel, ziua de mâine este așteptată cu groază de condamnatul la moarte, de cel care se află pe patul de spital și trebuie a doua zi să intre în operație, de răufăcătorul care a săvârșit fapte antisociale și așteaptă „mascații” să-l aresteze, de hoți, jefuitori ori funcționari sau politicieni corupți care trebuie să dea socoteală în fața celor în drept să-i judece, de cei care n-au ce pune pe masă, și de toți cei lipsiți de speranță. Ziua de mâine este așteptată cu emoție și bucurie de cei care urmează să trăiască momente fericite: de tânărul care dorește să se întâlnească cu iubita sa, de mirii care își vor celebra nunta, de cel care urmează a fi avansat în grad, de pensionarul care așteaptă majorarea punctului de pensie, de cel aflat în primejdie și-și așteaptă salvatorii, ca și de cel credincios care simte nevoia să se „spovedească” pentru a scăpa de păcate.
Oricum ar fi ziua de mâine, aceasta este așteptată pentru a face lumină acolo unde este întuneric și pentru a da un nou sens vieții, căci ce ar însemna pentru oameni să știe că ziua de mâine nu va mai veni?!
Dar întrebarea este: Ce faci tu, Omule, azi, pentru ca ziua de mâine să fie mai bună?! Căci dacă ai pierdut ziua de azi fără rost e ca și cum ți-ai fi bătut un cui în coșciug. Iar dacă ai făcut fapte rele împotriva semenilor tăi, ți-ai bătut mai multe cuie, astfel că pentru tine „ziua de mâine” va fi înnorată și nu se știe când și unde va lovi furtuna. Acestea sunt valabile pentru noi toți și pentru omenire în întregimea ei.
Nu, nu vrem să fim prăpăstioși, însă multe lucruri care se întâmplă în prezent în defavoarea noastră, cum ar fi, de exemplu, încălzirea globală sau poluarea mediului înconjurător, sunt efectele unor decizii și acțiuni săvârșite în „ziua de ieri” și în „ziua de azi”, și ele vin spre noi ca „pedepse” pentru „păcate” pe care le-am făcut neintenționat ori cu bună știință, căci nici o acțiune nu rămâne fără reacțiune. Și, din nefericire, încă nu toți oamenii au devenit conștienți de propriile lor fapte, comportându-se precum copiii care nu înțeleg când îi sfătuiesc părinții de bine, și ei continuă să facă ori să repete greșeli. De aceea se spune că numai nevoia și suferința îl învață pe om să devină mai înțelept odată cu trecerea timpului.
M-au întrebat unii de ce am întitulat ultimul meu volum „În așteptarea zilei de mâine”? Tocmai de aceea, pentru că odată cu timpul am învățat și am devenit, dacă nu mai înțelept, cel puțin mai cumpătat, având grijă de ceea ce fac, spun și gândesc, pentru ca ziua de mâine să fie mai frumoasă pentru mine, pentru semenii mei și pentru toate ființele vii, căci până la urmă Viața este cel mai de preț lucru pe care-l avem.
Mihai Trifoi
