Alternativă la acţiunea civică “Let‘s do it”
La sfârşitul săptămânii trecute s-a derulat o nouă ediţie a acţiunii naţionale de ecologizare sub deviza „Let`s do it, Romania!”, parte componentă a unui program de anevergură mondială. După cum s-a relatat zilele trecute în ziarul nostru, şi covăsnenii s-au aliniat la această a treia rundă a „Zilei de curăţenie generală”, demonstrând că urăsc mizeria, ţin la natură şi vor să trăiască într-un mediu sănătos.
În general, locuitorii oraşelor şi satelor judeţului nostru îşi respectă blazonul de buni gospodari, zona transilvană fiind renumită în întreaga ţară pentru ordinea şi curăţenia ce se întâlnesc în aceste locuri pitoreşti.
Dacă am salutat eforturile şi strădaniile participanţilor la acţiunea de strângere a gunoaielor, de îndepărtare a deşeurilor de pe arealelor naturale, nu putem să trecem cu vederea nepăsarea şi dispreţul pe care le manifestă unii concetăţeni – puţini la număr – cărora le lipsesc nişte ani din educaţia de acasă – ce se fac că nu văd strădaniile celorlalţi. Sau pur şi simplu ignoră normele vieţii civilizate.
Unii au strâns gunoaiele, alţii le aruncă la loc
Nu au trecut decât patru zile şi deja au apărut pe ici pe colo primele semne ale necivilizaţiei. Ca să ne exprimăm eufemistic. Iar am zărit pungi de plastic, pachete mototolite de ţigări, peturi şi doze din aluminiu de băutură aruncate prin locuri publice sau mai dosnice. De pildă, pe marginea canalului ce străbate municipiul reşedinţă de judeţ, zăceau sub un podeţ pungi şi resturi aruncare recent. De asemenea, la o oră matinală, în faţa unor bănci am văzut hârtii, coji de seminţe, peturi goale de bere, resturi alimentare ale chefliilor ce se distraseră în aer liber, noaptea precedentă.
Ochiul aparatului de fotografiat a imortalizat aceste câteva pete negre apărute ca din senin pe faţa curată a zonelor verzi, a unor spaţii frecventate de semeni de-ai lor, şi le facem publice ca un mic semnal de alarmă. Deocamdată, sunt mult mai puţine asemenea mizerii, numai că, până la viitoarea acţiune de ecologizare de peste un an, e vreme suficientă ca gunoiale să se înmulţească.
Mostre ale nepăsării
Din păcate, unor concetăţeni de-ai noştri (ne place să credem că tot mai puţini la număr) puţin le pasă dacă în jurul lor e mizerie sau curăţenie, dacă se învârt printre gunoaie sau admiră iarbă proaspătă şi flori. Aşa cum am observat că arată micul refugiu pentru călători de la intersecţia cu satul Bita, plin de murdărie.
Degeaba gospodarii parcurilor şi zonelor verzi se străduiesc, în fiecare dimineaţă, să menţină o atmosferă civilizată, să măture şi să adune resturile celor care vin să se „relaxeze”, dacă seara, noaptea, unii călăresc băncile, rup şipcile, beau bere şi lasă sticlele pe jos, scuipă seminţe, aruncă mucurile şi pachetele goale de ţigări pe unde apucă, deşi doar la câţiva paşi se află coşuri de gunoi.
În altă ordine de idei, am întâlnit, adesea, pe malul unor cursuri de apă din afara aşezărilor, dar chiar şi în localităţi, mormane de gunoaie, fiind mult mai comod pentru anumiţi „gospodari” să le arunce acolo, decât să le depună la containere.
Ac de cojocul unora
În concluzie, trebuie spus că nu se poate pune în fiecare asemenea „zonă de risc” câte un gardian public, un inspector de la Protecţia Mediului, de la Apele Române sau instala o cameră de supraveghere video! Este nevoie ca spritul nostru civic să fie mult mai activ. Iar, când observăm asemenea derapaje din partea unor indivizi certaţi cu normele de bună purtare, ar trebui să intervenim, atenţionându-i să se comporte civilizat.
Şi dacă nu se poate cu frumosul, există ac şi de cojocul lor…
Horia C. Deliu
