Tabăra de la Câmpul Benedek a devenit neîncăpătoare pentru răsetele celor mici sosiţi să sărbătorească Ziua Copiilor adoptaţi. Alături de părinţii care i-au dorit şi i-au primit cu sufletul şi braţele deschise în sânul familiilor, copiii adoptaţi din judeţul Covasna au petrecut prin joc şi joacă la Câmpul Benedek, sâmbăta trecută.
Cele aproape 100 de familii venite din toată ţara au fost primite cu mare drag de către volutarii Asociaţiai ProAdopt Covasna, preşedintele acesteia, preotul Kovacs Istvan, dar şi de directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Covasna, doamna Maria Vass.
„Mă bucur că ne întâlnim în fiecare an aici, la Benedek Mezo. Acei bebeluşi care s-au născut atunci când ne-am întâlnit noi aici prima dată, acum au 9 ani. Cum zboară timpul, câte bucurii s-au împlinit în aceşti 9 ani! Îi felicit de fiecare dată pe părinţii adoptivi, pentru că au avut curajul ca atunci când s-au întâlnit cu imposibilul biologic, au spus că nimic nu este imposibil”, a menționat în discursul de deschidere, preşedintele asociaţiei ProAdopt.
Şi vremea parcă a ţinut cu cei prezenţi, soarele făcându-şi loc printre norii grei de apă ce ameninţau să se scuture deasupra căsuţelor de la Câmpul Benedek. Nimic nu a stat în calea fericirii familiilor de a se revedea ca în fiecare an, de a depăna amintiri şi de a râde de păţaniile celor mici.
Toţi păreau o mare familie şi nimic nu îţi lăsa impresia că familiile sunt împlinite de câte un copil „uitat” în spital sau într-un centru special. Toţi se cunoşteau, se îmbrăţişau şi se sărutau prieteneşte, ca şi cum copiii ar fi fost ai tuturor. Aceste familii au ceva minunat în comun: dragostea adevărată pentru copiii lor. Aceşti copii, poate că nu s-au născut din dragoste, însă, dragostea i-a adus în familia în care se află în prezent, şi cu dragoste sunt crescuţi de părinţii care şi i-au dorit cu tot sufletul lor.
Zita- mezina familiei Venczel
Se spune că cele mai valoroase bijuterii de la gâtul unei mame sunt braţele copilului său. Aici, am avut şansă să-mi întăresc convingerea că aşa este. Am întâlnit părinţi care au adoptat în ciuda faptului că natura a fost mai mult decât generoasă cu ei.
Familia Venczel este o familie din Sfântu Gheorghe formată din mama, tata şi patru fete frumoase. Ceea ce mi-a atras atenţia este dragostea cu care membrii familiei o înconjoară pe mezina de 16 ani, Zita. Nu se prea întâlneşte în ziua de azi ca doi părinţi care au deja trei copii să adopte o minunăţie de fată cuminte, aşa cum este Zita. În ciuda faptului că aceasta suferă de autism, surdomutitate congenitală şi alte câteva, prima întâlnire cu ea a fost dragoste la prima vedere. De aici şi până la adopţia ei, a fost doar un pas. E drept, un pas mai mare, care a implicat la un moment dat şi angajarea mamei ca asistent maternal, însă, nemulţumiţi de statutul lor, Carmen şi Attila au decis că Zita este fiica lor, fără de care familia nu ar fi completă. În urmă cu un an aceştia au primit toate actele legale, devenind astfel familia adolescentei. „În timp ne-am dat seama că trebuie să facă parte din familia noastră. Un copil cu handicap poate să recupereze dacă i se acordă o şansă şi iubire. Dragostea pe care ne-o arată nu se compară cu nimic”, a spus Carmen.
Aceasta a dezvăluit că, în momentul în care a zărit-o prima oară în centrul de plasament, starea de sănătate a fiicei sale adoptive era foarte precară, însă a fost iremediabil îndrăgostită de Zita, luptându-se o bună perioadă de timp pentru a putea fi asistentul său maternal.
Fiicele mai mari ale soţilor Venczel, Anna Maria, de 25 de ani şi gemenele de 21 de ani, Krisztina şi Andrea, împărtăşesc iubirea mamei lor pentru proaspăta membră a familiei şi spun că nicio clipă nu s-au gândit că Zita nu ar putea face parte din familia lor. „Noi nu am putut concepe ideea ca mama să o dea înapoi”, au declarat fetele. Chiar dacă pe parcusul timpului acestea s-au lovit de răutăţile colegilor de şcoală datorită problemelor de sănătate ale Zitei, cele trei au format o alianţă şi au protejat-o pe cea mică, fiindu-i alături de fiecare dată.
Această iubire necondiţionată pe care Zita a primit-o a dat rezultate încă de la început. Din copilul cu probleme foarte grave de sănătate cu care nu te puteai înţelge, Zita a devenit o domnişoară, în adevăratul sens al cuvântului, care îşi alege singură vestimentaţia, face piruete în faţa oglinzii şi poartă ochelari de soare, asemeni surorilor ei. Este un copil cuminte şi asculător, în ciuda faptului că nu poate comunica cu cei din jur. „Şi-a făcut un limbaj al ei pe care noi îl înţelegem. Este foarte deşteaptă”, a spus Krisztina, una dintre gemenele familiei.
Pe Zita o aşteaptă o viaţă liniştită, înconjurată atât de familia ei iubitoare cât şi de oameni care nu o arată cu degentul pentru problemele pe care le are. Dar, nu aici în ţară, ci în Scoţia, unde familia doreşte să se stabilească, de îndată ce adopţia se finalizează complet.
Fiecare familie adoptivă are o altă poveste
În judeţul Covasna fiecare familie adoptivă are o altă poveste. Am întâlnit mame singure care şi-au dorit un copil atât de mult, încât au demonstrat că şi fără sprijinul bărbătesc se poate, părinţi care după nenumărate încercări, nu au fost binecuvântaţi cu o minune, cupluri care au mers mai departe şi au apelat la medicina de ultimă generaţie, însă fără succes sau familii cu copii naturali care s-au simţit neîmplinite.
Scopul întâlnirii anuale a familiilor adoptive este acela de a celebra copiii adoptaţi, însă, totodată şi de a promova adopţia în rândul familiilor ce nu pot concepe copii, pe cale naturală. Chiar dacă anul acesta astfel de familii nu au avut curajul să ia parte la festivitate, voluntarii Asociaţiei ProAdopt şi conducerea DGASPC Covasna sunt de părere că viitorii părinţi de copii adoptaţi se vor interesa în număr tot mai mare la DGASPC, aşa cum au făcut-o şi în ultimii ani. Conform doamnei director „chiar dacă se spune că procedura adopţiei este greoaie, totuşi numărul adopţiilor este în creştere. Este foarte bine să vezi atâtea familii fericite şi aşa de mulţi copii fericiţi.”
Anul acesta, numărul părinţilor care doresc să adopte un copil a crescut faţă de anul trecut, până la ora actuală efectuându-se 9 încredinţări în vederea adopţiilor, faţă de acelaşi număr de încredinţări în vederea adopţiilor care s-au făcut în total, în anul 2013.
Pe lângă acestea, în prima jumătate a acestui an DGASPC a eliberat 3 atestate pentru familiile care sunt apte să adopte un copil, urmând ca alte 4 să fie eliberate până la sfârşitul acestui an, finalizându-se două adopţii. „Familia primeşte atestatul, noi îl trimitem la Bucureşti, ei ajung în softul la nivel naţional, urmând ca softul acela să facă o potrivire teoretică în funcţie de solicitarea familiei. După aceea, dacă familia doreşte, se va începe potrivirea practică, după care se face încredinţarea în vederea adopţiei, iar după încredinţare, care durează trei luni, se face încuviinţarea, deci, definitivarea adopţiei”, a explicat doamna director Vass Maria.
Maricela Dan
