Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) Covasna a organizat, vineri, în localitatea Olteni, Ziua asistenţilor maternali profesionişti, eveniment prin care a dorit să omagieze munca celor care le oferă copiilor părăsiţi de părinţi posibilitatea de a creşte într-o familie.
. . 
Reţeaua de asistenţi maternali din judeţul Covasna, înfiinţată în anul 1999, are la ora actuală 143 de asistenţi maternali, care au în grijă 246 de copii. Potrivit directorului general adjunct al DGASPC Covasna, Szász Katalin Melinda, meseria de asistent maternal nu este una uşoară.
„Avem mai multe posturi libere, suntem deschişi să angajăm cât mai mulţi asistenţi maternali pentru că este cea mai avantajoasă formă de a creşte aceşti copii (…). Acest serviciu face parte din sistemul de protecţie a copilului, dar, totuşi, nu îl putem compara cu sistemul rezidenţial, unde copiii sunt ocrotiţi în colectivităţi mai mari, care nu seamănă atât de mult cu mediul familial pe care îl asigură asistentul maternal la care sunt plasaţi. (…) Noi avem asistenţi maternali care au câte doi copii în plasament, aşa s-a format la noi obiceiul, cu excepţia cazurilor în care sunt copii cu anumite probleme, o dizabilitate sau un handicap, şi atunci ajung numai singuri la asistentul maternal, tocmai pentru ca acesta să se poată ocupa mai mult de el. (…) Nu e o meserie uşoară, mai ales atunci când copiii ajung la vârsta adolescenţei şi au un comportament mai tumultuos”, a declarat pentru AGERPRES Szász Katalin Melinda.
Ea a menţionat că în reţea există asistenţi maternali care au crescut mai multe generaţii de copii, au fost situaţii când aceştia au adoptat copiii luaţi în plasament, dar şi situaţii mai puţin fericite, când copiii au „retrăit” drama abandonului, fiind nevoiţi să se despartă de asistentul maternal din diverse motive, cum ar fi o boală, pensionarea sau renunţarea la această meserie.
Fazakas Mihaly şi soţia sa cresc patru copii – pe fiica lor naturală care are 17 ani, un băieţel pe care l-au adoptat când avea doar câteva luni şi alţi doi băieţei luaţi în plasament.
„De fapt, soţia mea este asistent maternal, dar profesia asta nu o poţi face singur, trebuie aportul nostru, al soţului şi al copilului mai mare. De patru ani creştem copii, dar, de fapt, asistent maternal nu poţi spune că este o profesie, pentru că dacă o iei ca pe o profesie sau ca pe un loc de muncă, după părerea mea, nu poţi să o faci, decât dacă o faci din suflet, dacă iubeşti pe acei copii pe care îi creşti şi dacă poţi să îi creşti într-un fel ca pe copiii tăi. (…) E greu, dar să ştiţi că e şi o satisfacţie enormă, de exemplu, când mă duc acasă de la serviciu şi copiii aştia mici pe care îi creştem vin la mine şi se bucură că am ajuns acasă, şi mă cheamă să ne jucăm sau să mergem la plimbare. Şi cum ne iubesc copiii aştia….E o satisfacţie foarte mare (…) S-ar putea ca într-o zi să vină părinţii lor după ei, (…) dar până atunci noi ne străduim să îi creştem cât mai bine şi să îi facem să se simtă acasă”, a spus Fazakas Mihaly.
Oana Mălina Negrea/AGERPRES
www.agerpres.ro
