Zeci de piloți de deltaplan și parapantă, pionieri ai acestor sporturi, debutanți sau doar aspiranți s-au reunit, în acest weekend, la o întâlnire de suflet la Șumuleu Ciuc, unul dintre cele mai căutate și apreciate zone de zbor din România.
. .
Pe dealul de la marginea municipiului Miercurea Ciuc e lume multă. Zburători veterani sau tineri piloți, din România sau care s-au reîntors în țară din străinătate, își pregătesc cu răbdare echipamentele de zbor, asamblează deltaplanele, aranjează frumos aripile parapantelor și așteaptă cu calm să vină vântul prielnic. Acest sport este unul în care răbdarea se exersează la maximum, pentru că pot fi zile în care piloții așteaptă ore în șir, fără să se poată ridica de la sol, deoarece nu au avut norocul unui vânt din direcția potrivită.
De această dată, vântul e îngăduitor și le dă prilejul să-și retrăiască visul de a zbura, atât piloților de parapantă, cât și celor de deltapan. Se decolează organizat, timp în care piloții se sfătuiesc unul pe altul și stau cu ochii pe mâneca de vânt, cea care le indică dacă acesta e potrivit pentru decolare sau trebuie să mai aștepte.
Până când condițiile de zbor le permit să se desprindă de sol, piloții veterani, „deltazaurii”, cum s-au autointitulat, le povestesc celor tineri cum se zbura în urmă cu 36 ani, când Securitatea le urmărea fiecare pas, când trebuiau să anunțe când se ridicau în aer și când își construiau singuri, cu mari dificultăți, aparatele de zbor.
La Șumuleu Ciuc l-am întâlnit pe Radu Rusu, unul dintre primii constructori de deltaplan din țară, care în acest weekend a împlinit 80 ani și care a zburat cu parapanta până în urmă cu doi ani.
Își amintește că a construit mai multe deltaplane, dar totul era „semilegal” și a avut mai multe accidente în care și-a rupt mâinile sau coastele, dar a continuat să se ridice în aer, pentru că dragostea de zbor e ceva de neegalat.
„În aer te simți Dumnezeu, poți să faci ce vrei. Vrei să o iei la dreapta, o iei la dreapta, vrei să auzi ciocârlia cântând, te duci mai încolo și o asculți. Este ceva de neegalat. Nu găsești cuvinte să descrii ce simți acolo, sus”, mărturisește pilotul veteran.
El spune că ar fi vrut să zboare și acum, la Șumuleu, în tandem, dar a simțit că nu e într-o formă fizică bună și, ca orice pilot experimentat, și-a ascultat instinctul.
Un alt pilot veteran este Marian Alexa, care se numără printre pionierii zborului cu deltaplanul din România și care, după o pauză de 28 ani, a reînceput să zboare la Șumuleu. El spune că abia acum se simte din nou complet.
„Mă simt din nou acasă, mă simt eu, am făcut un zbor, am stat sus aproape trei sferturi de oră. E fenomenal. Tot ce am avut înainte a revenit. Senzația de liniște, fără stres, nu există ceas, nu există zi sau noapte, ești doar tu și cerul, ești o entitate. Zborul îmi lipsea enorm”, mărturisește Marian Alexa, care a emigrat după Revoluție în Belgia, țară în care trăiește și acum.
Acesta vorbește cu drag despre Șumuleu Ciuc, locul unde s-a reapucat de zbor și spune că ‘în această zonă se nasc oameni cu aripi’, pentru că panta din apropierea municipiului Miercurea Ciuc este potrivită atât pentru piloți campioni mondiali, cât și pentru începători. Și ține să îi spună unui tânăr aflat la primele sale zboruri: „Zborul trebuie să rămână o plăcere, chiar dacă zbori la competiții. Pentru că ideea e să zbori și mâine”.
La Șumuleu Ciuc a venit și Mihai Ilie, secretarul general al Federației Aeronautice Române, care zboară cu deltaplanul de aproape 40 ani și care spune că abia la 80 de ani se va gândi dacă să renunțe sau nu la zbor. Și asta pentru că zborul ‘e poezie, e miracol, e pasiune’.
„Senzațiile sunt teribil de intense, greu de spus în cuvinte. Zborul e o îmbinare de poezie, de sunete, de culori, de trăiri foarte intense. Un lucru pe care, atunci când ai avut norocul să-l faci, sigur nu te vei lăsa niciodată de el. E o pasiune”, ne asigură Mihai Ilie.
Tinerilor piloți le recomandă să-și urmeze visul cu pasiune, dar să pună accent pe partea teoretică, pentru că aerul, elementul în care își desfășoară piloții activitatea, poate să îți ofere și întâmplări periculoase, dacă nu te pregătești temeinic.
„Recomandarea mea este să-și urmeze cu pasiune visul, dar să pună mare bază pe teoria zborului, pentru că este primordială. Și să creadă că o dată ajunși acolo, sus, trebuie să ajungă și jos”, conchide secretarul general al Federației Aeronautice Române.
Printre zburătorii prezenți la întâlnirea ‘deltazaurilor’ de la marginea municipiului Miercurea Ciuc se numără și italianul Pino Gallorini, din Roma, care, din 2000, locuiește la Cluj-Napoca și care zboară cu deltaplanul din anul 1979.
Pino este îndrăgostit de deltaplan, nu a fost niciodată tentat să zboare cu altceva și ne dezvăluie că, de 36 ani, e cu ochii pe cer, pentru că, așa cum spunea Leonardo da Vinci, „odată ce ai zburat, vei păși pe pământ cu ochii ațintiți spre cer”.
Le spune celor mai tineri dintre colegii săi că trebuie să zboare pentru ei, nu pentru alții sau pentru a demonstra ceva și că atunci când nu sunt condiții prielnice de zbor un pilot este mai mai curajos dacă își strânge aripa și renunță să mai decoleze, decât dacă se ridică în aer și nu mai poate ateriza.
„La noi e o regulă: mai bine jos, cu dorința să stai sus, decât invers”, ne explică Pino Gallorini.
Pe panta de pe care piloții decolează am întâlnit-o și pe Ara, o cățelușă adorabilă, pe care stăpânul ei, pilot de parapantă, a luat-o la zbor în tandem, iar experiența pare să-i fi plăcut mult.
„Săptămâna trecută, a avut primul zbor în tandem. Am pus-o în seletă, am legat-o bine și i-a rămas capul în afara seletei și a fost ok, stătea și se uita. Numai că tocmai venea o furtună și am ieșit în zona de aterizare și am făcut o spirală, o manevră de coborâre rapidă și nu a avut nimic. Când a ajuns pe pământ se bucura și dădea din coadă, Nu i-a fost rău și cred că mai vrea”, a spus Bogdan Oprea, pilot de parapantă din Borsec.
Cel care a reușit să-i adune pe cei peste 60 de piloți, fie veterani, fie reprezentanți ai tinerei generații, este Miki Barac, din Miercurea Ciuc, unul dintre cei mai experimentați piloți de parapantă din România și un pionier al zborului cu deltaplanul. Miki e mereu cu ochii pe sus, le dă sfaturi tinerilor piloți prin stația de emisie-recepție, e atent la fiecare detaliu, la fiecare adiere de vânt, la zborul păsărilor, la cum se mișcă frunzele sau „cum miroase termica”. E călăuzit de dorința de a oferi cât mai multe informații piloților debutanți, pentru că este convins că „investiția cea mai mare este în oameni” și că tradiția trebuie dusă mai departe.
În timpul întâlnirii de suflet de la Șumuleu și-a făcut timp să zboare în tandem, cu parapanta, Abigel, o adolescentă de 16 ani, din Miercurea Ciuc, care își dorea foarte mult să trăiască experiența zborului și care, după mai bine de o oră de stat în aer, a aterizat cu un zâmbet pe care mama ei a mărturisit că nu l-a mai văzut de mult timp.
Miki Barac ne dă asigurări că reunirea piloților veterani cu cei mai tineri sau mai puțini tineri are rolul de a crea o tradiție, care să fie transmisă mai departe. Și punctează că zborul are un efect de întinerire, ‘este o tinerețe a sufletului și a minții’ și o experiență fantastică și minunată, care trebuie trăită, nu descrisă în cuvinte.
Când seara se lasă peste zona de zbor, participanții la întâlnirea „deltazaurilor” se adună în jurul unui ceaun cu „borș de pește aerian” sau a unui „gulaș zburător” și vorbesc despre experiențele trăite, despre întâmplări peste care s-a așternut uitarea, își amintesc de piloți care au plecat să zboare în Ceruri și se gândesc deja la următoarea întâlnire, când dragostea de zbor îi va aduce din nou la Șumuleu Ciuc.
AGERPRES
www.agerpres.ro
