Pe lângă faptul că preţul biletului unei curse cu autobuzul în Sfântu Gheorghe este printre cele mai mari din ţară – ca multe alte alte servicii şi produse – călătorii care circulă cu acest mijloc de transport în comun trebuie să îndure mizeria care pare că nu este curăţată de ani de zile din autobuzele puse în circulaţie.
Sunt un călător fidel cu mijlocul de transport în comun şi am avut ocazia să analizez acest aspect al călătoriei mele. Din păcate, ca mine mai sunt şi călători, pe care i-am întrebat despre condiţiile oferite de operatorul de transport, care şi-au declarat nemulţumirea cu privire la orarul autobuzelor, curăţenia şi preţul biletului.
„Eu sunt pensionar şi nu plătesc nimic, dar a fost o perioadă când am fost plecat şi nu mi-am făcut abonament, şi nu mi-a venit să scot 4 lei din buzunar. Pur şi simplu e prea mult pentru condiţiile oferite”, a spus domnul Ferencz, un călător abonat.
Preţul unui bilet este stabilit de către Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe, întrucât transportul în comun este un serviciu finanţat de către primărie pentru comunitate, neavând scopul de a înregistra profit. Totuşi, Sfântu Gheorghe se poate „mândri” că practică cele mai mari preţuri la transportul în comun, în condiţiile în care autobuzele circulă cu o frecvenţă destul de redusă: în timpul săptămânii din 20 în 20 de minute şi în weekend sau de sărbătorile legale din 30 în 30 de minute.
„Nici nu merg cu autobuzul pentru că trebuie să stau o grămadă să aştept să vină. În 20 de minute ajung la destinaţie pe jos. E o mare pierdere de timp. Cred că serviciul acesta a fost făcut pentru persoanele care au ieşit la pensie, sau, în orice caz, pentru cei care nu se grăbesc să ajungă undeva. Ar trebui să vină mai des, să nu mai aştepte lumea atât de mult după un autobuz şi atunci poate că vor fi mai mulţi care merg cu autobuzul”, a spus Gabi, un tânăr locuitor al oraşului.
Cât despre curăţenia care se efectuează „cu sfinţenie” zilnic, directorul operatorului de transport a declarat că există două angajate care în intervalul orar 7:00-14:00 se ocupă cu dezinfectarea suprafeţelor şi curăţarea acestora. Domnul director Tittesz Zoltan a spus că autobuzele sunt verificate zilnic dacă sunt curate, ba chiar personal s-a ocupat de această operaţiune de mai multe ori, însă rezultatele întârzie să apară.
„În fiecare zi cele două femei angajate curăţă autobuzele. Normal că am verificat. Eu sincer am verificat aici, în curte. În momentul în care pleacă autobuzele le verificăm periodic. S-ar putea să se întâmple (să fie murdare-nred.), dar eu nu am cunoştinţă de cauză. Chiar ştiu că se curăţă autobuzele, atât pe interior cât şi pe exterior. Se spală şi cu dezinfectant, se mătură. Nu aş vrea să vă contrazic, dar ştiu că se face. O să verific şi mai atent şi o să luăm măsuri, dacă chiar este cazul. Înseamnă că doamnele nu îşi fac treaba. Eu şi colegii mei verificăm periodic, dar nu am observat aşa ceva”, a declarat domnul director Tittesz Zoltan.
Utilizând autobuzul în fiecare zi, în diferite momente ale zilei, am putut observa gunoaie şi ambalaje de dimensiuni reduse, adică hârtii, bilete rupte, ambalaje de la eugenii, biscuiţi sau bomboane, şi a doua zi. Nu ar fi atât de deranjante acele ambalaje şi hârtii dacă nu ar exista locurile cu adevărat infecte dintre scaune, unde murdăria „de două degete” riscă să ajungă pe haine sau, mai rău pe mâinile copiilor curioşi, geamurile cu scursuri pe ele – rar spre niciodată şterse, pereţii negri de la praful vechi depus, ori barele lipicioase, mai ales pe timp de vară. Peste toate se aşterne un covor consistent de praf care nu se şterge nici de sărbători. Scaunele nici nu mă aştept să fie spălate periodic, pentru că îmi imaginez că motivul principal este timpul de uscare a acestora şi numărul redus de autobuze. Totuşi, acestea fiind din material textil, este bine de punctat că sunt cele mai mari „dozatoare” de microbi din autobuz, mai ales pentru că transportul în comun este utilizat de multe persoane aparţinând mai multor pături sociale, unele având un deficit în ceea ce priveşte igiena personală.
Niciodată, de când circul cu autobuzul, nici dimineaţa, nici la prânz, nici seara, nici vara şi nici iarna nu a mirosit a substanţă dezinfectantă în autobuze. În afara de veşnica transpiraţie a călătorilor şi mirosul de motorină, din păcate nu a mirosit nici a levănţică, nici a trandafiri.
În acest context trist, trebuie totuşi să felicit conducătorii auto care dau dovadă de fiecare dată de omenie şi respect faţă de călători, indiferent de clasa socială de care aparţin.
Prin acest material îmi doresc ca cei din conducerea societăţii Multi Trans S.A. şi a primăriei Sfântu Gheorghe să ia nişte măsuri clare prin care transportul în comun să devină mai sigur din punct de vedere al sănătăţii călătorilor. Un serviciu „oferit” de către primărie, pentru care călătorii plătesc o anumită sumă de bani, nu trebuie să se transforme într-un serviciu făcut din obligaţie, la limita de jos.
Maricela Dan . .
