Abia săvârşite recentele alegeri parlamentare şi acum vanitatea şi încrâncenarea au pus stăpânire pe tabăra perdanţilor, care au văzut numai „roşu” în faţa ochilor şi acum se azvârle cu furie cu capul înainte şi coarnele gata de a străpunge tot ce le iese în cale, precum taurul la coridă. E greu să te recunoşti învins şi încerci pe orice cale să te ridici şi să loveşti, căci poate- poate pică învingătorul.
Foto – Silviu Ipătioaei- M.D.C
În această situaţie vanitatea devine o trăsătură de caracter: „caracter al unei persoane care are, în mod neîntemeiat, încredere exagerată în calităţile proprii, o părere foarte bună despre sine; ambiţie deşartă; dorinţă de a străluci, de a face impresie” (Noul dicţionar universal al limbii române). Adăugând la aceasta orgoliul şi setea de putere absolută, obţinem ecuaţia unui conducător gata să încalce şi Legea de bază numai pentru ca lucrurile să iasă cum vrea Domnia sa, chiar dacă aceasta înseamnă să nu ţii seama de voinţa poporului exprimată prin vot.
Nu spune nimeni că omul, în general, este o fiinţă perfectă, dar spunem că cei aleşi a ne fi conducători sunt şi ei oameni, nu zei, şi trebuie să respecte legile şi să pună mai presus de toate binele ţării şi nu propriile ambiţii. În loc de o încrâncenare absurdă, care ar duce la criză politică şi instabilitate cu efecte negative, ar fi de preferat, dacă tot s-au organizat aceste alegeri la finele anului şi în prag de sărbători, să se treacă la o conlucrare rapidă între toate formele puterii şi opoziţiei pentru scoaterea ţării din impas. Dar se pare că la noi rămâne mereu valabilă povestea cu cele două capre care se întâlnesc pe o punte şi nici una nu doreşte să cedeze trecerea, mai bine preferând să cadă amândouă în apă, cu toate că în situaţia dată lucrurile sunt clare, doar cei cu ochelari opaci nu vor să le vadă în lumina adevărului. Şi cei care se împotrivesc voinţei poporului nu vor avea şanse să scape nesancţionaţi, căci s-a mai deşteptat puţin şi poporul român. Cel mai bine ar fi, fraţilor, să lăsaţi încrâncenarea de-o parte, să întindeţi mâna a împăciuire şi să treceţi la treabă, nu de altfel, dar dă Crăciunul peste noi, iar Anul Nou bate şi el la uşă, iar oamenii aşteaptă cu nerăbdare cadourile promise: un Parlament primenit şi un trai mai bun!
Mihai Trifoi
