Chinezii alcătuiesc un popor mare şi inventiv, care adesea stârneşte uimire şi admiraţie pentru înfăptuirile sale deosebite, dar şi pentru tenacitatea cu care a ştiut să treacă prin istorie şi să rămână unit şi muncitor până în zilele noastre.
Foto: Silviu Ipătioaei
Inventivitatea şi adaptarea rapidă la noile situaţii îi fac pe chinezi să progreseze rapid, în ciuda tuturor piedicilor întâlnite în cale. Şi, bineînţeles, nu sunt doar producători de tot felul de lucruri mari ca şi de mărunţişuri, ei sunt şi buni bucătari şi comercianţi, încât s-au răspândit prin toată lumea să-şi ducă cu ei priceperea, mărfurile şi cultura. Aşadar, nu e de mirare să descoperi unde nici nu te aştepţi restaurante chinezeşti ori pieţe sau magazine care comercializează felurite mărfuri „made in China”.
Şi aşa aceşti comercianţi sunt oricând gata să-ţi vândă „umbrele de-o zi”, pantofi în aparenţă bine făcuţi dar de la care se dezlipeşte talpa după câteva zile de purtare, haine şi jucării, aparate electronice şi alte nimicuri la preţuri atractive mai ales pentru locuitorii ţărilor cu mulţi săraci. Ba chinezii sunt atât de pricepuţi, încât au reuşit să facă şi orez din plastic ori să cosmetizeze toxic produse alimentare, precum ar fi banalul usturoi folosit de gospodinele noastre în mod frecvent în prepararea unor mâncăruri ori ca „medicament” pentru multe boli.
Usturoiul (cu denumirea ştiinţifică Allium sativum), conform sursei Wikipedia, este „o plantă comestibilă, utilizată ca aliment şi condiment. În medicina populară este considerat, alături de ceapă, un adevărat medicament, datorită conţinutului bogat de vitamine şi substanţe minerale.”
Oamenii de ştiinţă au descoperit că această plantă poate avea efecte pozitive în tratarea mai multor boli: în distrugerea celulelor canceroase şi dezvoltarea unui sistem imunitar puternic; echilibrarea tensiunii arteriale, în vindecarea infecţiilor urechii la copii; eliminarea toxinelor din organism; vindecarea infecţiilor cutanate etc. (sursa: www.sfatulmedicului.ro). Se înţelege că în toate trebuie să existe o măsură, deci şi în ceea ce priveşte consumul de usturoi, căci tot ce e prea mult strică, ba chiar în unele afecţiuni sau situaţii consumul de usturoi este contraindicat. Dar să revenim la chinezi…
În mod obişnuit, după cum ne informează un articol apărut la csid.ro/Diet & Sport/ – „Nu mai mânca usturoi chinezesc! Iată cât de toxic este”, autor Paula Rotaru ne spune: „Usturoiul este nelipsit din bucătăria oricărei gospodine şi este un aliat preţios în sezonul rece, mai ales că este considerat unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale”.
Autoarea articolului menţionat ne atrage însă atenţia asupra usturoiului chinezesc „cu miros mai degrabă a mucegai decât a usturoi” şi, pentru o mai bună argumentare, ea face apel la sursa derspiegel.de care informează că „usturoiul importat din China nu este nici pe departe un aliment sănătos”. Şi se pare că la fel stau lucrurile şi în privinţa altor alimente, după cum spune autoarea, cum ar fi „orezul făcut din plastic, formulele de lapte cu chimicale toxice şi mâncarea de animale care vă poate intoxica patrupedul”.
Dar să vedem ce-i cu zvonul acesta despre toxicitatea usturoiului chinezesc! Pentru mai multă convingere, Paula Rotaru vine cu argumente credibile. Astfel aflăm că usturoiul este albit cu clor, deci primenit ca o fată de măritat, pentru a arăta mai bine ochilor, căci ştiţi şi dumneavoastră: „Ochii văd, inima cere”. Şi totuşi cum ajung chinezii să ne păcălească?! Din articolul citat aflăm că fermierii chinezi stropesc recoltele cu substanţe interzise în alte ţări. Şi cine să-i controleze pe chinezi? Noi vedem doar ceeea ce ni se vinde, adică produsul finit. Se mai spune că „pământul în care cresc acestea conţine metale grele precum arsenic şi cadmiu” iar gustul usturoiului împrumută din însuşirile solului în care creşte planta. Mai departe aflăm că, după recoltare, usturoiul este dat prin clor, să se albească şi astfel a-l face mai „atractiv” şi mai „sănătos” pentru ochii celor care vor să-l cumpere, ceea ce ne face să credem că respectivii fermieri sunt şi buni psihologi.
Însă lucrurile nu se opresc aici, deoarece mai intervin şi comercianţii cu măsuri speciale: „Pentru ca usturoiul să nu încolţească şi pentru a ţine la distanţă insectele, mai ales că va fi depozitat pe perioade lungi, se folosesc inhibitori de creştere care au la bază hormoni sau diverse substanţe chimice. Apoi, usturoiul este adus în magazinele din toată lumea, proces care poate lua până la o lună, din cauza transportului cu vaporul din China”.
Fiţi atenţi deci când cumpăraţi usturoi chinezesc şi nu vă lăsaţi ademeniţi de albeaţa şi curăţenia lui. Văzându-l fără „mustăţi” (rădăcini) ai crede că e şi mai bun, însă Laura Rotaru ne atrage atenţia că şi acest lucru are o explicaţie: „Deoarece producătorii ştiu că regulile de trecere a vămii sunt destul de stricte în privinţa conţinutului de chimicale, ei elimină cu orice preţ rădăcinile usturoiului, pentru a îndepărta orice urmă de pământ infestat”.
Aşadar, dragi gospodine, nu vă lăsaţi ademenite de usturoiul „sulemenit” adus de peste mări şi ţări, ci mai bine alegeţi usturoiul românesc, bun sau rău, dar cel puţin este al nostru şi e mai sigur, dar ascultaţi şi sfatul Paulei Rotaru: cumpăraţi de la ţărani care „încă nu s-au lăsat prinşi de mirajul recoltelor bogate şi rezistente la dăunători”.
Este mare păcat că n-am învăţat să ne producem singuri cele necesare traiului zilnic şi mereu suntem cu ochii pe la străini şi importăm de la alţii produse de mai proastă calitate, dar mai frumos ambalate. Când ne vom trezi că noi am putea produce mult mai mult decât credem, vom constata că nu mai avem unde, din moment ce pământul nostru în bună parte a fost vândut străinilor. Dar vorba ceea: Unde nu-i cap, vai de picioare!”
Sperăm să nu se supere chinezii că le-am vorbit de rău usturoiul…
Mihai Trifoi
