Cititorul se va întreba, de bună seamă, ce m-a determinat, ca ziarist, să abordez într-un mod atât de implicat, cu lux de amănunte, episoade din istoria ungurilor, scotocindu-le mai ales obârşia, itinerariul, dar şi modul lor comportamental după venirea lor în Europa şi aşezarea pe continent.
Decizia a avut ca punct de plecare o simplă întâmplare care s-a petrecut cu prilejul primului aşa-zis marş al secuilor, organizat de către liderii separatişti maghiari în municipiul Târgu-Mureş, în data de 10 martie 2013, şi care s-a dovedit în cele din urmă o grosolană provocare antiromânească, cu scopul bine determinat de a-i umuli pe români, de a înrăutăţi relaţiile interetnice, de a sfida ordinea de drept şi instituţiile statului român. Atunci, imediat după nedoritul eveniment, un reporter local TV a pus unui secui participant la marş următoarea întrebare: Cum credeţi că se simt românii târgumureşeni în urma acestui marş ameninţător? Răspunsul spontan a fost de-a dreptul năucitor. Citez: „Ce să facem, aşa păţesc cei care dorm în patul altora! Cu alte cuvinte, insul trăia cu convingerea fermă, indusă, că românii acestor meleaguri sunt nişte venetici şi, ca atare, n-ar avea ce căuta în spaţiul ardelenesc, motiv pentru care şi sloganurile scandate cu o ură viscerală: „Plecaţi acasă, opincarilor”, „Ţinutul secuiesc nu e România”, „Să piară Trianonul” etc. Aşadar, din nou, şi într-un mod agresiv şi violent, este pusă sub semnul întrebării problema întâietăţii noastre pe aceste meleaguri , iar sfruntata minciună hungaristă a spaţiului gol, intrată în sângele iredentiştilor, este pe cale să se impună ca un adevăr, pentru că istoricii noştri „ n-au vreme” să se ocupe într-un mod tranşant de acest subiect.
Asumându-mi această răspundere, am urmărit, etapizat, pe baza unui studiu minuţios şi aprofundat, parcursul acestui popor, de la obârşie, din Podişul Altai, din străfundul Asiei, până la venirea în Europa, cât şi evoluţia acestuia pe adoptivul continent. Nu într-un mod separat, individual, ci în întreaga conexiune, cu interferenţele de rigoare cu celelalte popoare şi seminţii, punând accent şi pe comportamentul lor în cei apropae o mie de ani de existenţă europeană, în raport cu popoarele subjugate.
De ce „Lungul drum spre Trianon”? Pentru că Trianonul constituie punctul final spre care au purces prin istorie. Dacă Trianonul n-ar fi avut loc atunci, la 4 iunie 1920, s-ar fi întâmplat categoric altădată, dar cu cât mai devreme cu atât mai bine. Mai bine şi pentru europeni, cât şi pentru acest harnic popor, dar, uneori, cu uzul raţiunii pierdut, care, alergând în stânga şi în dreapta, pentru teritorii şi supremaţii, n-a avut timp şi pentru el. Să se întrebe: cine este, de unde vine şi care i-ar fi locul între celelalte popoare şi adevărata menire europeană.
Trianonul constituie piatra de hotar a propriei istorii, punctul de vamă la care a trebuit să dea socoteală pentru tot ce a făcut de-a lungul vremii. Dovadă că legea compensaţiei nu iartă.
Îi îndemn pe cititorii mei să abordeze cele peste 60 de editoriale, cuprinse între coperţile acestei cărţi, cu răbdarea necesară, cu convingerea că ajunşi la finalul ei îşi vor clarifica multe dintre întrebările pe care şi le-au pus, sau continuă să şi le pună pe această temă, asigurându-i de veridicitatea informaţiilor utilizate, de maniera onestă, fără ură şi părtinire, de abordare a subiectului.
Ardealul, veşnica monedă de schimb?
Nu facem parte din categoria celor care „s-au săturat de România” şi nici nu sfătuim pe cineva să judece astfel lucrurile. Din contră, ceea ce poporul român a obţinut cu atâtea sacrificii şi jertfe la 1 Decembrie 1918, prin Unirea cea Mare, trebuie să fie de neatins. Dacă ţinem cu atâta ardoare la integritatea graniţelor, suntem obligaţi să fim extrem de atenţi şi la ceea ce se întâmplă în interiorul acestora, pentru că unitatea şi suveranitatea, indestructibila legătură între românii din toate provinciile trebuie păstrată şi apărată cu sfinţenie. Desigur, este foarte important să ţinem cont de realităţile etnice şi geostrategice, de faptul că alături de români trăiesc şi alte etnii, cel puţin 15 la număr, dintre care maghiarii şi ţiganii au cea mai mare pondere. Cu toate acestea este vorba doar de 11 procente, adică totuşi puţin faţă de alte ţări, stare de fapt care dă dreptul României să beneficieze de statutul de stat unitar, pe care suntem obligaţi să-l onorăm cu tot dinadinsul. Datorită istoriei sale frământate Ardealul este provincia României cu cele mai multe minorităţi, dintre care cea maghiară se detaşează în mod deosebit, atât din punct de vedere numeric, cât şi istoric. Faptul că în căutarea de patrie ungurii au venit peste noi, pe la începutul mileniului trecut, că ne-au transformat în supuşi şi iobagi secole de-a rândul, că ne-au exploatat social şi naţional la sânge, credem că este un tribut suficient pe care l-au plătit strămoşii noştri, pentru a nu fi din nou obedienţi. Nu este deloc cazul ca acum când roata istoriei s-a schimbat şi s-a făcut dreptate, să ne simţim oarecum obligaţi, ca acestei etnii să-i creăm un statut special, în detrimentul unui spirit de convieţuire democratic. Românii n-au absolut nici o obligaţie faţă de unguri. Din contră, în balanţa aceasta socotită la scara istoriei, datoria naţiunii maghiare faţă de cea română este enormă, iar dacă ar fi ca păcatele înaintaşilor unguri să fie plătite de către conlocuitorii noştri, ar fi o povară imposibil de suportat pentru aceştia.
Tocmai ţinând cont de condiţiile istorice, de drama pe care naţiunea ungară a trăit-o în acest proces al reaşezării lucrurilor pe continentul european, după Trianon, românii au protejat minoritatea maghiară, asociind-o în demersurile ei pentru modernizarea şi prosperitatea patriei comune. Munca cot la cot, fără ură şi părtinire a prins bine societăţii şi în decursul anilor a dat roade, beneficiari ai efortului comun fiind şi unii şi alţii.
Lucrurile s-au alterat în momentul în care liderii UDMR şi-au înscris ca obiectiv major, în programul lor, autonomia teritorială pe criterii etnice, ceea ce în termeni reali şi concreţi înseamnă încercarea de rupere şi înstrăinare a unei părţi din suprafaţa României şi scoaterea ei de sub jurisdicţia acesteia. O adevărată declaraţie de război, pe care însă partidele politice româneşti au neglijat-o, desconsiderat-o, timp de peste două decenii, încercând să salveze aparenţele prin acordarea de noi şi noi drepturi, cu fiecare participare la guvernare, fără să aibă în vedere că tocmai prin oferirea succesivă şi fără nici o noimă de drepturi şi privilegii, se netezeşte drumul spre autonomia solicitată. Toate aceste nesăbuinţe, care în cele din urmă va costa România enorm pe termen lung, au fost trecute în contul românilor ardeleni, şi îndeosebi a celor din zonele cu populaţie maghiară cu pondere, care au simţit şi simt din plin efectele nefaste ale maghiarismului accentuat.
După bătăliile politice şi nemulţumirile societăţii civile, de a înfiinţa la Târgu-Mureş o facultate de medicină de limbă maghiară, soldate cu căderea ambelor guverne, credeam că viitorii lideri politici care au ajuns la putere tocmai pe valul creat, au învăţat că şi în această privinţă a cedărilor în faţa partidelor maghiare există o limită. Din păcate, învăţătura de minte a ţinut puţin. Tocmai principalul beneficiar al acestor bătălii, dl Victor Ponta, ajuns la guvernarea ţării, recidivează într-un mod lamentabil, luându-şi de câteva luni, drept parteneri la guvernare pe aceeaşi „gropari” ai României, cu care au încheiat în grabă un pact înrobitor pentru românii ardeleni. Este vorba de un nou acord politic între USD şi UDMR, publicat prima dată în presa românească în ziarul nostru din 27 martie 2014, pe care-l înserăm integral şi în acest text pentru a vă facilita studierea lui amănunţită şi a trage concluziile ce se cuvin.
*
ACORD POLITIC între Alianţa Electorală USD şi Uniunea Democrată Maghiară din România (text integral).
Vezi „Cuvântul liber” din 27 martie 2014 ,
Alianţa Electorală Uniunea Social-Democrată Uniunea Democrată Maghiară din România
ACORD POLITIC
între Alianţa Electorală USD şi Uniunea Democrată Maghiară din România
În vederea asigurării stabilităţii politice în România prin realizarea unei majorităţi parlamentare în perioada 2014-2016, cele două părţi convin următoarele:
Art. 1. Uniunea Democrată Maghiară din România se angajează să susţină Guvernul României asigurând majoritatea parlamentară.
Art. 2. Cele două părţi se angajează la următoarele:
- a) Să asigure reprezentarea UDMR în cadrul Guvernului şi al celorlalte structuri guvernamentale, în funcţie de ponderea parlamentară a UDMR în cadrul coaliţiei de guvernare;
- b) Să promoveze, în perioada 2014-2016, doar în baza acordului comun, iniţiative politice referitoare la:
– Modificarea Constituţiei;
– Problema reorganizării administrativ-teritoriale a României ţinând cont de tradiţiile, cultura şi istoria diferitelor zone ale ţării;
– Reglementarea problemei drepturilor culturale ale minorităţilor naţionale printr-o legislaţie adecvată;
– Reprezentarea proporţională a cetăţenilor de etnie maghiară în diferitele instituţii, structuri deconcentrate şi instituţii la nivel judeţean şi local; pe cale de consecinţă şi cetăţenii de altă etnie decât cea maghiară vor fi reprezentaţi proporţional în structurile administraţiei publice locale, conduse de reprezentanţii UDMR;
– Soluţionarea problemei înfiinţării liniei maghiare prin departamente separate la UMF Târgu-Mureş, în conformitate cu înţelegerea semnată în data de 22 septembrie 2012, la Târgu-Mureş, de către cadrele didactice române şi maghiare.
Art. 3. De asemenea, părţile semnatare se vor consulta după cum urmează:
- a) În legătură cu toate problemele care ţin de identitatea culturală, lingvistică, educaţională a minorităţii maghiare;
- b) În legătură cu orice modificare a legii învăţământului, părţile se vor consulta şi nu vor modifica legea decât cu acordul celor două părţi, în special capitolele privind minorităţile naţionale;
- c) Majoritatea parlamentară va susţine menţinerea drepturilor câştigate ale minorităţilor naţionale.
Art. 4. În conformitate cu Programul de Guvernare 2013-2016, adoptat de Parlamentul României:
- a) Se vor lua măsuri guvernamentale, inclusiv acte normative, pentru punerea în aplicare a prevederilor legii privind ratificarea Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare;
- b) Guvernul va sprijini, în continuare, adoptarea proiectului de lege privind statutul minorităţilor naţionale din România;
- c) În ceea ce priveşte aspectele instituţionale, Guvernul va sprijini (financiar) în mod corespunzător institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN);
- d) În conformitate cu Programul de Guvernare 2013-2016 se va accelera procesul de restituire a imobilelor cultelor religioase.
Art. 5. Pentru susţinerea autorităţilor publice locale:
- a) Părţile convin continuarea procesului de descentralizare administrativă;
- b) De asemenea, părţile vor depune toate demersurile în cadrul Parlamentului României, în conformitate cu prevederile Programului de Guvernare, pentru a susţine asigurarea resurselor financiare necesare pentru bugetele locale în vederea funcţionării eficiente a administraţiei publice locale;
- c) În conformitate cu obligaţiile asumate de către România în cadrul Uniunii Europene, se vor implementa toate reglementările UE în domeniul creditelor bancare.
Art. 6. În domeniul legislaţiei electorale, se vor elabora acte normative în materie electorală şi se vor integra într-un cod electoral care să genereze predictibilitate şi care să asigure un cadru unitar de competenţe pentru partidele politice.
Art. 7. În domeniile zootehnic şi silvic, în Parlament:
- a) Se va accelera procesul de legiferare a Legii zootehniei şi a Codului silvic;
- b) Se vor adopta măsuri de consolidare a fermelor de familie.
Art. 8. Se vor reglementa şi promova în Parlament iniţiativele de introducere a sistemului after-school şi a mesei calde pentru elevi.
Art.9. Părţile vor susţine promovarea unei iniţiative parlamentare în baza unei largi dezbateri publice, pentru reglementarea unui cadru legal cu privire la posibilitatea autorităţilor locale de a arbora pe instituţiile proprii, alături de steagul Uniunii Europene şi al României, steaguri ale unităţilor administrativ teritoriale pe care le reprezintă.
Art.10. Vor fi sprijinit acele investiţii începute în zonele locuite şi de minorităţi care sunt importante pentru comunităţile respective cu accent deosebit privind continuarea lucrărilor la Autostrada Transilvania, tronsoanele de la Câmpia Turzii la Târgu-Mureş şi găsirea soluţiilor pentru continuarea lucrărilor de la Gilău spre Oradea.
Art. 11. Acest Acord Politic nu conţine Anexe.
Încheiat astăzi, 3 martie 2014, la Bucureşti, în patru exemplare, câte unul pentru fiecare formaţiune politică în parte.
Alianţa Electorală Uniunea Uniunea Democrată Maghiară din România
Social-Democrată Preşedinte
Preşedinte USD, Victor Ponta Kelemen Hunor
Preşedinte UNPR, Gabriel Oprea
Preşedinte PC, Daniel Constantin
ACORD GUVERNAMENTAL
Art.1. Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) face parte din formula guvernamentală şi îşi asumă programul Guvernului 2013-2016 adoptat de către Parlamentul României la data de 21 decembrie 2012.
Art.2. Pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 1, UDMR va avea membri în Guvernul României la nivel de miniştri şi secretari de stat, conform ponderii din cadrul majorităţii parlamentare.
Art. 3. Deciziile de acţiune la nivelul Guvernului se stabilesc prin consens între liderii partidelor şi formaţiunilor politice din cadrul coaliţiei de guvernare.
Prezentul Acord Guvernamental s-a încheiat astăzi, 3 martie 2014, la Bucureşti, în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte, şi este valabil până la următoarele alegeri parlamentare.
Victor Ponta Kelemen Hunor
Prim-ministrul României Preşedinte UDMR
Aşadar un nou atac la integritatea României, Ardealul fiind supus sacrificiului, pentru comoditatea unora care pentru a-şi menţine puterea recurg la soluţia cea mai simplă pentru ei, sacrificare drepturilor şi demnităţii ardelenilor. Preşedintele PSD avea din ce să reconstruiască o nouă majoritate parlamentară în urma retragerii PNL de la guvernare. Dacă domnul Ponta adaugă la ceea ce au oferit alţii până la el, cele înscrise în actualul Acord, ne întrebăm ce le mai rămâne urmaşilor săi la guvernarea ţării, sau ce îi va rămâne chiar domniei sale în legislatura care urmează, în calitate sa de şef de guvern sau de viitor şef de stat? Dacă lucrurile nu vor fi oprite, şi dacă în continuare vor fi acordate alte şi alte facilităţi în detrimentul populaţiei majoritare, cum va arăta şi ce destin va avea Transilvania în următoarele decenii sau chiar în viitorul apropiat? Va ajunge minoritatea maghiară, cu aportul acestor inconştienţi, să impună modul lor de a fi, de viaţă şi de voinţă, majorităţii româneşti, făcând-o să se simtă din nou străină în propria ţară? Sunt întrebări la care, dacă liderii aceştia pe care îi avem astăzi şi care ne mint cu neruşinare, de fiecare dată când, aflaţi în opoziţie, au nevoie de sprijinul nostru să ajungă la putere, va trebui să răspundem noi, ardelenii din societatea civilă, electoratul, la viitoarele alegeri. Pentru că, cu asemenea strategii de guvernare, România nu va avea un destin fericit, iar noi, ardelenii, vânduţi şi înşelaţi de atâtea ori, nu putem îndura la nesfârşit umilinţele unor netrebnici. Să dăm un semnal clar că alegerile se pierd şi se câştigă, totuşi, în Ardeal. (08.04.2014)(va urma)
