Aşa să fie?! Mult trâmbiţata lozincă „Nimeni nu este mai presus de lege” sună atât de frumos, dar este respectată atât de puţin, încât a devenit o expresie aproape banală, şi e bine că în ultimele luni DNA şi alte instituţii menite a veghea asupra respectării legii o readuc în actualitate sau mai bine-zis o reamintesc celor certaţi cu legea sau care au uitat-o. . .
Un om de stat, un înalt funcţionar public, un ministru sau secretar de stat ori şef de instituţie, un deputat sau senator, pe lângă puterea funcţiei ce-o îndeplineşte, are un salariu, beneneficii şi avantaje „imense” faţă de omul de rând, şi cu toate acestea, din cauza caracterului său sau a nivelului moral scăzut, a lăcomiei ori a lipsei de conştiinţă care-l caracterizează, nu poate rezista tentaţiei de a neglija ori încălca legea atunci când ocazia îi iese în cale, şi îşi foloseşte puterea funcţiei pentru obţinerea unor avantaje sau profituri. Un banc tocmai citit în publicaţia „Mesagerul de Covasna” ilustrează în mod umoristic această stare de lucruri, din păcate întâlnită adesea şi în România:
„- Ei tu! strigă un poliţist pe motocicletă, ajungând un autoturism. Tu n-auzi că ţi-am zis să opreşti?
– Am auzit, dar mi s-a părut că aţi zis: „Bună dimineaţa, domnule senator!”.
– Nu-i aşa, spune cu un zâmbet poliţistul, că astăzi este o zi frumoasă, d-le senator?”
La prima vedere s-ar părea că poliţistul este un „om al legii” foarte conştiincios şi nu iartă pe nimeni care încalcă legea, fie el deputat, senator sau preşedinte. De asemenea, şi senatorul pare un om corect şi, la insistenţa poliţistului, opreşte maşina . Dar în clipa când el îşi declină autoritatea, situaţia se schimbă ca prin farmec: poliţistul nostru cu atitudine de cerber se transformă rapid dintr-o fiinţă verticală într-un mieluşel supus şi serviabil, pentru că nu-i aşa? – a înţeles ce greşeală imensă făcuse oprind în trafic pe „Măria Sa Senatorul”, şi cu abilitatea dată de experienţa sa îndelungată găseşte rapid expresia potrivită pentru a întoarce situaţia în favoarea sa. De partea cealaltă, dacă senatorul respectiv nu şi-ar fi dezvăluit (intenţionat) funcţia, totul ar fi fost în ordine, el ar fi plătit amenda cuvenită şi ar fi rămas un om corect, însă n-a ezitat „să-şi arate muşchii” (citiţi: puterea funcţiei) în faţa bietului slujbaş, care la rându-i, obişnuit fiind cu astfel de situaţii, a reacţionat pe măsură, în concordanţă cu interlocutorul. Şi aşa bancul exprimă un adevăr al existenţei noastre, căci mulţi dintre cei amintiţi îşi folosesc puterea funcţiei pentru a-i determina pe supuşi să încalce legea în folosul lor.
Până când din societatea noastră nu va dispărea acest tip de mentalitate, porţile DNA-ului vor fi mereu deschise, exact precum avem ocazia să vedem la televizor în fiecare zi. Nu vorbim aici despre cei corecţi, ci despre cei obişnuiţi cu astfel de practici, fie ei mici sau mari, şi cărora trebuie să li se amintească mereu că „Nimeni nu este mai presus de lege” şi „Unde-i lege, nu-i tocmeală”…
Mihai Trifoi
