La editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, în anul 2021, în cadrul proiectului „Promovarea identității naționale românești prin lucrări reprezentative” cofinanțat de Secretariatul General al Guvernului a văzut lumina tiparului lucrarea Românii din Treiscaune, Ciuc, Giurgeu și Odorhei, în presa din Transilvania până în anul 1918, ediție îngrijită de Ana DOBREANU, Ciprian HUGIANU, Ioan LĂCĂTUȘU și Vasile LECHINȚAN.
Până la oferirea posibilității de lecturare a volumului pe site-ul bibliotecii virtuale Eurocarpatica, publicăm în presa locală o succintă prezentare a lucrării.
* * *
Pentru cercetarea diferitelor perioade ale istoriei, din epoca post tipar, începând cu secolul al XVIII-lea, presa scrisă reprezintă un mijloc important al mărturiilor despre acele vremuri, pentru că ea e sursă de informaţie. De altfel, însăşi noţiunea de presă este definită prin informaţie, ea fiind folosită de-a lungul timpului ca mijloc de informare și de educare a publicului.
În accepțiunea actuală, presa este constituită din toate elementele mass-media (presa scrisă, radioul, televiziunea şi internetul – presa online), însă până la apariţia radioului şi apoi a televiziunii, presa scrisă, fie ea sub formă de cotidian, periodic, revistă, almanah etc., a reprezentat cel mai vechi şi unul dintre cele mai însemnate mijloace de comunicare de masă. Desigur, această caracteristică a devenit tot mai pregnantă începând cu era industrială care a generat posibilităţile tehnice pentru creşterea tirajului publicaţiilor şi accesibilizarea, ca preţ, către un public cât mai numeros. De asemenea, a avut loc treptat și o diversificare a publicaţiilor lărgindu-se astfel aria receptorilor de informaţie în rândul diferitelor categorii profesionale, de vârstă, de apartenenţă politică, de pregătire intelectuală etc.
În ceea ce privește presa românească, deși au existat și încercări anterioare, începuturile ei datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind marcată de trei repere, în cele trei provincii istorice, și anume: „Curierul românesc”, editat de Ion Heliade Rădulescu la București, apărut la 8 aprilie 1829, „Albina românească. Gazetă politică-literară”, editată la Iaşi de Gheorghe Asachi, primul număr având data de 1 iunie 1829 și „Gazeta de Transilvania”, întemeiată de George Bariţiu, care a apărut la Braşov, la 12 martie 1838. Gazeta lui George Barițiu este primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania. De menționat și faptul că, în același an, a început la Blaj publicarea „Foii pentru minte, inimă și literatură”.
Publicaţiile româneşti devin, cu timpul, din ce în ce mai multe și mai diversificate în fiecare provincie istorică.
În Transilvania, dacă în jurul anului 1848 au apărut mai multe publicații, dintre care amintim „Organul luminării”, „Învățătorul poporului”, „Amicul poporului” etc., după reprimarea revoluției pașoptiste se constată un recul cauzat de măsurile restrictive luate.
Un moment de reper îl reprezintă apariția la 3 ianuarie 1853, sub îndrumarea Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, a ziarului cu cea mai lungă existență din istoria presei românești, „Telegraful Român”.
Prin anii 1860, presa românească din Transilvania s-a dezvoltat atât ca număr, cât și ca diversificare a tematicii, aliniindu-se în majoritate cauzei naționale.
Conținutul acesteia constituie – pentru cei ce se apleacă asupra ei – o însemnată sursă de contact cu evenimente, situații, personalități, provocări ale vremii, dar și de înțelegere a impactului și a modalității de reflectare și de analiză a acestora.
Paginile publicațiilor din vremea respectivă au acoperit o problematică bogată și diversă referitoare la românii din Transilvania, printre care amintim: viață bisericească, învățământul confesional ortodox și greco-catolic, accesul la educaţie, aspecte de viaţă cotidiană, evenimente culturale și sociale, viață comunitară, relații interetnice, informații despre românii de peste munți etc.
Importanța presei românești din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, din Transilvania, constă în faptul că ea nu a constituit doar o cale de informare și educare, ci şi mijloc de definire a identităţii și a contribuit la întărirea solidarității.
Ilustrativ pentru modul cum era considerată misiunea presei este și circulara episcopului Alexandru Sterca Şuluţiu al Blajului, transmisă tuturor parohiilor greco-catolice din Transilvania, în decembrie 1853, prin care, printre altele, spunea: „Mare folos spre cultivarea şi luminarea Naţiunii Române a adus de Gazeta Transilvaniei cea Românească de la Braşov, de la începutul ei, folos cunoscut şi preţuit de obşte la toată Naţiunea. De aceea, în mai multe rânduri, am recomandat-o Clerului meu, ca pe un organ vrednic naţional şi semănător de lumină.” (Arhivele Naţionale Covasna, fond Protopopiatul Greco-catolic Poian, dos. 38, p. 8).
În ceea ce privește spațiul geografic și temporal avut în vedere în volumul de față, trebuie să menționăm faptul că, până la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti nu au avut publicaţii proprii în limba română. Aceasta nu înseamnă, însă, că problematica românilor din zonă nu era racordată la viaţa naţională a românilor ardeleni şi a celor de peste munţi. Ziarele şi revistele, tipărite la Sibiu, Braşov, Blaj, Arad, Pesta etc. – „Telegraful Român”, „Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Românul”, „Observatorul”, „Federaţiunea” ş.a., cuprindeau sistematic informaţii şi reportaje de la românii din secuime. De regulă, materialele erau semnate de preoţii şi învăţătorii localnici, de cele mai multe ori cu pseudonime, bucurându-se de o atenţie deosebită, datorită sensibilităţii faţă de situaţia specifică din zonă, dar şi prezenţei în conducerea publicaţiilor amintite a unor intelectuali născuţi pe aceste meleaguri: Octavian Codru Tăslăuanu, Ghiţă Popp, Romulus Cioflec, Nicolae Bogdan, Nicolae Colan ş.a.
De remarcat este și preocuparea de a promova în paginile lor apărarea intereselor identitare ale românilor din zonă, spiritul de colaborare şi solidaritate, cordialitatea şi înţelegerea pe plan local.
Cu toate opreliștile vremii, se evidenţiază abordarea frontală şi demnă a celor mai presante probleme cu care se confruntau comunităţile româneşti din fostele comitate Treiscaune, Odorhei şi Ciuc: consolidarea bisericilor româneşti, sprijinirea învăţământului în limba română, revitalizarea tradiţiilor româneşti etc. În coloanele ziarelor amintite apăreau cu regularitate sinteze monografice, evocări, portrete, reportaje, ştiri, fotografii, toate foarte importante în reconstituirea vieţii cotidiene şi scrierea istoriei locale.
Demnă de menţionat este, aşadar, activitatea tuturor jurnaliştilor care, în decursul anilor, au slujit presa românească din Transilvania, dar şi a celor care s-au născut pe aceste meleaguri şi au fost statornici colaboratori, respectiv corespondenţi locali ai cunoscutelor publicaţii „Telegraful Român”, „Gazeta Transilvaniei”, „Unirea” ş.a. (protopopii Ioan Moga, Spiridon şi Constantin Dimian, Vasile Urzică, Justinian Teculescu, Ioan Petric, Elie Câmpeanu, Dimitrie Coltofeanu, preoţii Augustin Cosma, Gheorghe Furtună, Dionisie şi Aurel Nistor, învăţătorii şi profesorii Nicolae Bogdan, Gheorghe Zaharia ș.a.) precum şi a tuturor celor care au lucrat în redacţiile presei culturale, teologice, ştiinţifice şi cotidiene.
În Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (CEDMNC), din Sfântu Gheorghe, în colecţia de documente, se păstrează copii după articole din presa românească din Transilvania, de dinainte de Marea Unire, referitoare la comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, articole identificate de regretatul istoric Vasile Lechinţan. La acestea, am adăugat articole cu tematică asemănătoare, preluate din surse moderne de documentare, precum arhivele digitale ale Bibliotecii Centrale Universitare Cluj-Napoca, Bibliotecii Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, Bibliotecii ASTRA Sibiu, Bibliotecii digitale „EUROCARPATICA” Sfântu Gheorghe ş.a.
Toate acestea, ordonate pe structuri administrative și instituționale, în ordine alfabetică şi apoi cronologică, sunt publicate în volumul de față, „Românii din fostele scaune secuieşti în presa românească din Transilvania, de dinainte de 1918”, ediţie îngrijită de Ana Dobreanu, Ciprian Hugianu şi Ioan Lăcătuşu.
Prin volumul de față ne-am propus să contribuim la recuperarea și punerea în circuitul public a documentelor referitoare la istoria, cultura și spiritualitatea românilor din județele Covasna și Harghita, să îmbogățim bibliografia referitoare la istoria sud-estului Transilvaniei, și prin aceasta să îmbunătățim accesul cercetătorilor la informații inedite referitoare la istoria comunităților românești din fostele scaune secuiești Ciuc, Odorhei și Treiscaune, astăzi județele Covasna și Harghita.
Prezentarea vieții comunităților românești într-o perioadă istorică dificilă pentru existența lor identitară va contribui la consolidarea perceperii județelor Covasna și Harghita, singurele județe din România în care românii sunt numeric minoritari, ca zone multietnice și pluriconfesionale, și la înțelegerea necesității sporirii și întăririi sprijinului acordat de statul român pentru păstrarea și afirmarea identității culturale, confesionale și identitare românești, în contextul realităților contemporane.
Îngrijitorii ediției aduc mulțumiri colaboratorilor Carmen Baraboi, Ana-Alina Ciorici-Costache, Liliana Oprescu, Oana Dimitriu și Tatiana Scurtu, doamnei Maria Dohotaru – director general al Tipografiei „Magic Print” din Onești și, în mod deosebit, PS Andrei Episcopul Covasnei și Harghitei și Secretariatului General al Guvernului, care prin Serviciul Dezvoltare Comunitară a sprijinit financiar proiectul „Promovarea identității românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative”, proiect din care face parte și volumul de față.
Ana Dobreanu
Ciprian Hugianu
Ioan Lăcătușu
