Fig 1. Urna funerară în timpul dezvelirii
Cu 3400 de ani în urmă, sătenii terminaseră de adus lemne din pădurea apropiată și au construit rugul. Nu este primul pe care l-au făcut și cu siguranță nici ultimul. Soarele trecuse deja de miazăzi când cei șase bărbați au adus corpul neînsuflețit al șefului. Erau camarazi de arme, au străbătut lumea cunoscută în lung și-n lat. Au văzut marea dincolo de munții care se înalță spre cer, au văzut orașe și sate arzând, au luptat sub zidurile înalte de lemn ale centrelor din câmpia Tisei, au luptat în care trase de cai și s-au întors acasă eroi, cu o pradă nemaivăzută până atunci de localnici: arme din bronz, podoabe de aur…
Dar timpul nu iartă pe nimeni. Anii au trecut și eroul a îmbătrânit, dar fără să piardă respectul concetățenilor. Mulți au pornit la drum după poveștile auzite de la cel care le-a fost idol. Ieri însă nu s-a mai trezit. Sătenii știu ce au de făcut. Soarele este deja aproape de munți, roșu spre apus, dar parcă mai vrea să vadă ce se întâmplă cu bărbatul. Parcă vrea să ducă cu el sufletul care o să se înalțe din fum și foc într-o călătorie eternă. Eroul este așezat pe rug, îmbrăcat modest, iar lângă el se află și o mică ofrandă: mâncăruri și câteva obiecte personale. Armele care l-au însoțit în odiseea vieții i-au rămas fiului cel mare, să-i servească și lui în lupte. Femeile vârstnice cântă monoton când noul lider cu o torță în mână se apropie de rug și cu capul aplecat dă foc vreascurilor. Din grupa femeilor se aude un plâns reținut. Focul se înalță, cuprinzând tot rugul care susținea acum eroul. Și arde, și arde…
Fig. 2. Rămășițele de incinerație în interiorul urnei.
Luna era deja pe cer când flăcările începeau să se stingă, învăluind rămășițele în jar încins. Soția adună într-o urnă ce a rămas din bărbat. Printre cenușă găsește și un buton de os, care a fost cruțat parțial de flăcări. ,,Era de pe hamul adus din răsărit” – oftează femeia. Pe lângă o buclă de păr din bronz pune și butonul în urnă.
Fig. 3. Butonul de os între rămășițele de incinerație.
Camarazii iau urna de la femeie, o duc lângă groapa săpată și o depun. Mai toarnă o cupă de mied, mai toarnă și peste cenușă și astupă mormântul. Se înalță o movilă mică peste groapă, marcată și de o bârnă înaltă, de care sunt atârnate panglici colorate.
Mai sunt câteva movile în zonă. Unele cunoscute, altele deja pierdute în adâncul timpului, mormintele eroilor din timpuri îndepărtate. Eroi mitizați, semi-zei. Așa o să ajungă și bărbatul acesta în câteva generații. Nimeni nu mai trăiește dintre cei care l-au cunoscut, dar cei rămași în urmă știu că acolo zac eroii din poveștile auzite seara, în jurul focului. Iarna, când viscolul șuieră printre case, parcă se aude și un strigăt de luptă dinspre movile.
Descoperirea din situl de la Arcuș–Hosszú, Sfântu Gheorghe
Fig. 4. Desenul butonului de os descoperit în mormântul de incinerație.
Nu știm cu siguranță dacă s-a întâmplat așa, dar este un scenariu plauzibil. În anul 2020, în urma cercetărilor preventive efectuate de MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, în parteneriat logistic cu SC Total Business Land SRL, în situl Sfântu Gheorghe-Arcuș–Hosszú a fost descoperit un mormânt de incinerație, format dintr-un vas-urnă și un alt vas, având rol de capac.
Fig. 5. Reconstituire vizuală cu AI – Cosmina M. Oltean, József Puskás
Printre resturile incinerate a fost descoperit și un buton de os (probabil corn de cerb) cu decor incizat, respectiv o buclă de păr confecționată din bronz. Butoane similare sunt cunoscute pe o arie largă, din perioada bronzului târziu, mai ales în mediul culturii Noua, datate aproximativ între 1600-1200 î. Chr. Acest tip de decor apare și în mormintele-puț din mediul micenian, astăzi pe teritoriul Greciei, aproximativ dintr-o perioadă contemporană cu piesa noastră.
Este greu de precizat funcția acestor obiecte. În lucrările de arheologie au fost menţionate sub denumiri diferite, precum şaibe, sigilii, discuri sau butoni, fiind identificate mai multe tipuri, mai ales după modul de prindere. În unele cazuri au fost descoperite în preajma unor cai înmormântați, probabil fiind piese de decor pe curelele de harnașament. Alteori, cum am văzut și înainte, erau depuse în morminte.
* * *
Colectivul de cercetare: Dr. Valerii Kavruk (responsabil științific), Dr. Cătălin-Dragoș Bem, Dr. Cătălin Borangic, Dr. Corina Borș, Drd. Cornel Vasile Bucurenciu, Dr. Mihai Dunca, Dr. Adrian Gligor, Dr. Nicoleta Paula Mazăre, Drd. József Puskás.
* * *
Material realizat de Drd. József Puskás;
Editor: Cosmina-Marcela Oltean;
Consultant: Dr. Dan-Lucian Buzea;
Foto: Arhiva MNCR;
Reconstituiri vizuale cu AI: Cosmina-Marcela Oltean, József Puskás, muzeografi la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni
