La început de an 2019, la Editura Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe a apărut volumul Tulgheș. Din tezaurul etnografic românesc, semnat de Lăcrămioara Pop, îngrijit și prefațat de Florentina Teacă și Ioan Lăcătușu. Cartea, apărută în Colecția Centenarul Marii Uniri (1918-2018), într-o prezentare grafică de excepție, cu o bogată iconografie, este scrisă cu multă dragoste și dăruire de o autoare implicată activ în viața culturală și civică a nordului județului Harghita. Prin conținutul și mesajul său, volumul se înscrie în politica editorială a Editurii Eurocarpatica, de promovare a istoriei, culturii, civilizației și spiritualității românești din Arcul Intracarpatic și de afirmare a elitei românești, în spațiul multietnic și pluriconfesional al județelor Harghita și Covasna. Satisfacția îngrijitorilor este cu atât mai mare, cu cât au convingerea că acest debut editorial va fi urmat și de alte lucrări cu tematică asemănătoare.
O țară dăinuiește în istorie, prin truda creatoare, anonimă a celor mulți și prin activitatea vizionară a unor lideri providențiali. Limba, credința, tradițiile se transmit din generație în generație, formând coordonatele identitare fundamentale ale perenității unui neam, tezaurul culturii populare specifice, care îl diferențiază de celelalte popoare. În același timp, fiecare zonă etno-folclorică din cuprinsul unei țări, își aduce contribuția specifică la formarea culturii naționale unitare. Așadar, ziditorii edificiului cultural național au fost nu numai arhitecții, ci și cei ce au pus fiecare piatră la locul ei. Așa s-a clădit țara și are ziduri bune – pentru că au lucrat mulți și temeinic la ea.
Despre cei mulți și mereu neștiuți ziceam că sunt importanți pentru ca un neam să aibă conștiință de apartenență comună care să dăinuiască. Despre aceștia – norodul, vorbește cartea pe care o veți răsfoi, și anume despre unii dintre ei – locuitorii comunei Tulgheș, din județul Harghita. Ideea centrală este că tulgheșenii au contribuit efectiv la făurirea tezaurului culturii populare a României noastre, au fost santinelă românismului, au fost chezașii lui. Și sunt.
Cum, de ce şi pentru ce această scriere? Ne mărturisește autoarea: Încerc să pun şi eu, după puterea mea, o mărturie scrisă despre cine au fost şi sunt aceşti oameni frumoşi, harnici, deschişi şi veseli – tulgheşenii. Oameni simpli, aşa cum sunt românii de la munte în general; modeşti – poate prea modeşti uneori, dar cu suflete calde, care, din anul 2006, m-au înfiat de-a binelea spunându-mi fiica noastră. Din respect pentru ei, îndrăznesc acum să aduc la lumină ceea ce ei mi-au povestit şi mi-au încredinţat cu toată dragostea.
Tulgheș. Din tezaurul etnografic românesc este o carte referitoare la cultura populară din acest Muzeu Viu, sau Comoară a României, cum a fost denumit Tulgheșul, o lucrare redactată exclusiv pe baza surselor orale, a ceea ce s-a transmis, din generație în generație, tezaurizându-se în memoria colectivă a comunității.
A trebuit să se stabilească în Tulgheș rapsodul popular, de fapt, un autentic și prolific cercetător, Lăcrămioara Pop, ca toate acestea să se întâmple. Încă o dată se adeveresc proverbele „Omul sfințește locul”, „Pomul bun se cunoaște după roade, iar omul după faptele sale”. De remarcat preocuparea Lăcrămioarei Pop pentru recuperarea, păstrarea și afirmarea patrimoniului cultural material și spiritual al localității. Acest deziderat a devenit obiectivul principal al activității fără odihnă, a devenit adevăratul sens al vieții sale.
Autoarea simte nevoia de a-şi argumenta apariţia volumului de față prin enunţarea misiunii şi credinţei sale: Mă voi mulţumi să pun pe pânza vremii ceea ce am găsit în această vatră legat de tradiţiile oamenilor şi locului, cu tot ce cred eu că ţine de ele şi am avut norocul să cunosc. Nu va fi o lucrare meşterită. Va fi, pur şi simplu, un punct pe pânza vremii. Un punct în care, împiedicându-se, uitarea să sară cât colo, spărgându-se în mii de bucăţi şi praful uitării să nu se poată aşeza peste acest meleag şi datorită mie. Ar fi păcat în faţa lui Dumnezeu să nu las acestea toate celor care vin din urmă. Nu fac altceva decât să duc mai departe exemplul înaintaşilor noştri. Adaug şi eu un semn: am fost şi eu pe aici! Pot pune şi eu mărturie despre oamenii care au fost aici şi despre lucrurile lor minunate!
Pentru a împiedica praful uitării să se așeze peste oamenii locului și tradițiile lor extraordinare din vechime, Lăcrămioara Pop a valorificat o imensă oportunitate, de a recupera aceste informații acum, până nu a plecat la cele veșnice și această generație a „înțelepților” localității.
Truda sa jertfelnică izvorăște dintr-o mare dragoste față de oamenii locului și față de înaintașii acestora, dar și dintr-o mare răspundere ce îi revine pentru viitorul identitar al comunității, într-o lume secularizată și globalizată. Autoarea are o mare capacitate de a comunica cu concetățenii, posedând arta de a-i asculta, de a-i stimula să participe la activitatea de revigorare și practicare a tradițiilor strămoșești.
Este impresionantă activitatea de coordonare a ansamblului folcloric „Plaiuri tulgheșene”, risipa de energie creatoare, dăruirea și pasiunea cu care colindă Țara, pentru a face cunoscute tradițiile și cultura populară a Tulgheșului. De reținut sinceritatea prezentării traseului sinuos al carierei sale profesionale, dar și dragostea constantă față de promovarea folclorului românesc. Este meritul autoarei de a reorganiza, gestiona și valorifica bunurile de patrimoniu cultural păstrate în Colecția sătească din Tulgheș.
În lucrare sunt prezentate, detaliat, costumul bărbătesc și femeiesc din Tulgheş, viața tradițională în familia şi gospodăria tulgheşenilor, principalele îndeletniciri ale femeilor și ale bărbaților, cusăturile şi ţesăturile specifice, portul tradițional diferențiat pe sexe și pe anotimpuri, alimentația tradițională etc. Autoarea subliniază multiplele interferențe culturale cu localitățile vecine din Moldova și amintește de conviețuirea pașnică cu cei de alte etnii. Un capitol important este dedicat vieții spirituale, descriind tradițiile și obiceiurile de peste an, laice și bisericești, culturale, civice și patriotice, dar și cele dedicate principalelor evenimente din viața localnicilor: colindatul de Crăciun, capra de la Tulgheş, Bujorul, Joia Mare – obiceiul Păştenilor, Paştele, Înălţarea – Ziua Eroilor, hramurile etc.
Nu sunt uitate meseriile tradiţionale, practicate încă în Tulgheș, arhitectura tradițională, cele două târguri: de primăvară şi cel de toamnă, tradiţiile obşteşti, respectiv șezătoarea şi claca, dar nici oportunitățile turistice. La începutul secolului XXI, în era televiziunii prin cablu, a telefoniei mobile și a internetului, un adevărat act de recuperare a moștenirii transmise de moșii și strămoșii românilor din Tulgheș îl reprezintă culegerea și prezentarea tezaurului de înțelepciune a satului, format din: superstiţii, expresii cu înțeles – vorbitul în dodii, înjurături/blesteme, arhaisme – tulgheşene şi topliţene, porecle din Tulgheş, Corbu, Topliţa, descântece şi alte asemenea superstiţii, jucării şi jocuri de copii.
Foarte inspirată a fost autoarea atunci când a introdus în cuprinsul lucrării capitolul intitulat Poveşti adevărate din viaţa oamenilor locului, aşa cum le-am ascultat din gura lor. Sunt întâmplări reale, adevărate drame colective și individuale, trăite de locuitorii din Tulgheș, în vremuri de restriște, care pun în evidență capacitatea oamenilor de la munte de depășire a unor momente dificile din viața lor, întărită de credința în Dumnezeu și de iubirea față de locurile natale, dar și față de Neam și Țară. Povestirile intitulate Refugierea/(deportarea?) de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Povestea veteranului de război Ştefan Pop (n. 1921– d. 2008), Istorisiri despre vremea când ne-a fost luat Ardealul – din gura oamenilor locului, Povesteşte mătuşa Eugenia Manolache (Pop), ar trebui completate cu alte asemenea mărturisiri și predate în școlile din localitate, ca lecturi suplimentare.
În finalul lucrării, în capitolul intitulat De la jocul la şură din vremea bunicii, la festivalurile din zilele noastre este prezentată pe larg activitatea deosebită a Ansamblului Artistic de Amatori „Plaiuri Tulgheşene”, componență, repertoriu, spectacolele susținute, participare la festivaluri și concursuri din întreaga țară etc. Autoarea ne mărturisește că acest ansamblu s-a născut din dorinţa de a perpetua tradiţiile strămoşeşti din comuna noastră. (…) Trebuie să ne străduim, mai ales în aceste vremuri, să nu uităm cine suntem şi din cine ne tragem. (…) Poporul acesta nu a jucat de fandoseală, ca nobilii de la curţile împărăteşti. Poporul ăsta şi-a mărturisit bucuria rodului bogat la recoltă, bucuria omului sănătos care munceşte cu voie bună – vezi bărbăteştile din suita tulgheşană. Poporul acesta îi mulţumeşte lui Dumnezeu aşa – în veselie, în unire, umăr la umăr înlănţuiţi în iureşul jocului, legaţi unul de altul cu braţele lor muncite, uniţi în credinţă, la veselie ori necaz! Asta îmi doresc să înţeleagă toţi pruncii care ajung în ansamblul nostru. Deosebit de important apar, în acest context, ajutorul familiei și implicarea soțului în activitatea de promovare a folclorului local. O activitate bogată, diversă și de autentică frumusețe românească. Un exemplu de bună practică, demn de urmat!
Volumul Tulgheș. Din tezaurul etnografic românesc se remarcă și prin bogăția și valoarea imaginilor, mai vechi sau mai noi, care întăresc fiecare cuvânt al cărții. După cum spune o veche zicală, o fotografie face cât 1.000 de cuvinte, iar autoarea a știut să le valorifice, pentru a ne face să înțelegem mai bine ce și cum sunt aceşti oameni frumoşi, harnici, deschişi şi veseli – tulgheşenii.
Dar această carte ne dezvăluie nu doar felul de a fi al tulgheșenilor, ci ne-o arată pe autoare într-o lumină deosebită. Noi, covăsnenii, am cunoscut-o de-a lungul timpului, datorită colaborării strânse cu românii din județul nostru – participarea tulgheșenilor la Festivalul Coral „George Sbârcea” și la Festivalul de Colinde și Obiceiuri de Iarnă „Crăciunul la Români” organizate de Fundația „Mihai Viteazul”, la manifestări ale Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” sau ale Asociației „Calea Neamului” din Brașov, a lăsat amintiri de neșters. Am descoperit-o acum ca pe o veritabilă cercetătoare a trecutului meleagurilor harghitene, fapt ce nu poate decât să ne bucure. Lăcrămioara Pop și Ansamblul Artistic de Amatori „Plaiuri Tulgheşene” ne-au devenit prieteni, iar dacă nu ne vedem prea des fizic, ne vedem zilnic prin intermediul tehnologiei – subliniem, în acest context, folosirea cu succes de către autoare a Internetului în promovarea tezaurului etnografic local.
Aplicând proverbul latin Verba volant, scripta manent, Lăcrămioara Pop a salvat de la pieire acest adevărat tezaur etnografic românesc din localitatea Tulgheș, fapt pentru care și-a înscris definitiv numele în rândul ilustrelor personalități pe care le-a dăruit Tulgheșul culturii naționale. A fost prima care a pus în practică îndemnul ce-i aparține: scoateţi din lăzile de zestre lucrurile cele vechi şi învăţaţi de la ele! (…) Ceea ce-i strămoşesc, să nu uiţi şi să nu înlocuieşti, doar să-l desăvârşeşti, dacă îţi stă în putere! Felicitări autoarei, familiei sale și tuturor celor care i-au fost și îi sunt alături în nobila sa misiune, pusă în slujba istoriei și culturii românești din această mirifică parte de țară! Sincere mulțumiri pentru acest frumos și neprețuit dar oferit românilor în preajma Centenarului Marii Uniri!
Florentina Teacă, Ioan Lăcătușu
