Cumpărători la standul cu turtă dulce
Fie că este vorba de manifestări de anvergură în aer liber, precum Târgul de Toamnă de la Sf. Gheorghe, Zilele staţiunii Covasna, Expoziţiile cu produse bio din Piaţa Sfatului Braşov sau ne referim la simple pieţe volante sau acţiuni comerciale conjuncturale un produs e nelipsit: turta dulce. Spre marea bucurie a celor mici. Şi mari.
…Forfotă, standuri, arome. “Tati, tati, ia-mi şi mie o… căsuţă”, ţipă o fetiţă. “Uite, îmi zic în glumă, încă de mici reprezentantele sexului frumos ştiu ce vor în viaţă!”. Mă uit mai atent şi văd o blondină de-o şchioapă, trăgându-şi de mână părintele către un stand cu dulciuri.
“Din care ai vrea, Moni?”. “Una roz, ca în basmul cu Hänsel şi Gretel, copiii care au găsit în pădure o colibă din turtă dulce”. „Da, da”, zice resemnat omul, neavând încotro.
Poveste adevărată
…Şi uite aşa a mi-a venit ideea unei povestiri adevărate, despre un subiect “sweet”, ce ne place tuturor. Un englez îi spune „ginger bread”, un neamţ – “lebkuchen”, un franţuz – „pain d’epices”, un rus – “pпряничный”, un nordic „pepparkakor”, un ceh – „pernik”, iar un ungur – “mézeskalács”.
Ne-a istorisit cele de înainte şi o mulţime de alte lucruri interesante cineva priceput în materie, maestrul în arta culinară Gh. Hossu, originar din Întorsura Buzăului, în prezent “master chef” la un complex hotelier din Poiana Braşov. De asemenea, am discutat cu un producător avizat, care a făcut din plăcerea semenilor de a mânca turtă dulce o afacere de succes. Ne referim la d-na Katalin Gedö, din Arcuş, pe care am întâlnit-o la mai multe asemenea reuniuni expoziţionale cu produse ecologice, marfa sa având mare căutare. Pe bună dreptate, întrucât la fel ca şi alţi clienţi prezenţi acolo am savurat din plin o asemenea delicatesă străveche.
„Am venit cu prietenul în vacanţă, ne-a declarat săptămâna trecută la Covasna o tânără din Piatra Neamţ, Gina Stanciu, şi am rămas plăcut surprinşi să găsim în staţiune, dar şi la Tuşnad (pe unde ne-am plimbat) tarabe cu turtă dulce şi ciocolată de casă. Am cumpărat, de asemenea, şi savuroşii kürtos. Am înţeles că sunt specialităţi tradiţionale din partea locului, care pe la noi nu se găsesc. O să le ducem şi amicilor cadou asemenea bunătăţi, să guste şi ei”…
O interesantă incursiune în timp
Nu ştiu dacă aveţi habar, stimaţi cititori, însă am aflat de la specialiştii intervievaţi că turta dulce întruchipează una dintre cele mai vechi tipuri de produse de cofetărie, fiind întâlnite la mai multe popoare. Până şi în… piramide s-au găsit asemenea bunătăţi sub forma unor dulciuri pietrificate de mii de ani, preparate din faină şi miere. Exact ca şi în zilele noastre!
Prima atestare provine încă din anul 350 î.Hr., însă denumirea consacrată apare mult mai târziu. Turta dulce în forma cunoscută în prezent, cu mai multe arome şi ingrediente, îşi are sorgintea în Belgia.
În orasul Nuremberg din Germania se coceau încă din sec. XV nişte turtiţe de diferite modele făcute din făină, miere, miez de nucă şi migdale. Iniţial erau dedicate unor sărbători religioase importante, precum Crăciunul, Paştele, Rusaliile, pe ele apărând desenate imagini sugestive.
După anul 1800, produsul a căpătat în Occident numele de „prăjitura Crăciunului“, în multe ţări din Vestul Europei păstrându-se şi astăzi obiceiul modelării turtei dulci sub forma unor căsuţe, ca în basmul „Hänsel şi Gretel” al fraţilor Grimm, la care s-a referit micuţa Moni, fetiţa blondă din Covasna.
Micii producători încearcă să supravieţuiască
Împreună cu soţul (Peter) d-na Gedö Kati, din Arcuş, a avut curajul să încerce la început timid aventura privatizării. Chit că este recesiune prelungită şi economia gâfâie, micii producători încearcă – numai ei ştiu cum – să se descurce. În fond, să supravieţuiască.
Iar prepararea şi desfacerea unor alimente şi băuturi „ca la mama acasă”, după vechi reţete, reprezintă o soluţie, contribuind la revigorarea negoţului tradiţional, pe care manifestări expoziţionale de anvergură, cum este Slow Food, “Roadele Pământului®” ce s-a derulat în weekend-ul precedent în Piaţa Sfatului din Braşov, le pune în valoare. Prezenţa micilor întreprinzători la asemenea târguri nu poate fi decât benefică pentru toată lumea.
Ce bine ar fi dacă şi alţi covăsneni s-ar încumeta să procedeze la fel, să încerce o afacere pe cont propriu şi să meargă la cât mai multe expoziţii.
Întrebări simple
Gedö Katalin, din Arcuş, împreună cu fiica
Am întrebat-o pe interlocutoare ca orice profan: „Ce este, în fond, turta dulce?”
– Nu mă pricep la definţii, mai ales să le spun şi în limba română – a ezitat la început d-na Kati. În străinătate este un desert caracteristic perioadei Sărbătorii de Crăciun. La noi, turta dulce se găseşte tot anul, nefiind legată de o dată anume.
– Are „secrete”?
– Câteva. Pe unele le-am descoperit pe parcurs, ba am inventat şi eu ceva.
– Nu zău?
– Am găsit o reţetă veche de la bunica şi am îmbunătăţit-o.
– Cum?
– Dacă o spun, află toată lumea şi noi dăm… faliment! Glumesc. Este un pic de adevăr, totuşi, reprezentând succesul firmei noastre.
– Deci turta dulce a devenit un… „brand”, cum se zice acum.
– „Igen”.
Aromă, dulceaţă, frăgezime
Ni s-a spus că fiecare asemenea produs de patiserie trebuie să aibă un anumit gust, aromă, dulceaţă, frăgezime. Fireşte, şi un termen de garanţie trecut pe etichetă. Se află notate acolo şi compoziţia (făină de grâu, zahăr, miere, apă, arome naturale, bicarbonat de sodiu, de amoniu, lămâie), apoi valorea energetică (proteine, glucide, lipide).
Pare la prima vedere o prăjiturică simplă, la îndemâna oricărei gospodine, însă nu este chiar aşa simplu. Dacă ieşi pe piaţă, trebuie să respecţi nişte reguli comerciale stricte. Plus că ai nevoie de făină de calitate, reţetă exactă, ingrediente naturale.
– Există multe feluri de turtă dulce, meştere Gh. Hossu?
– Zeci, sute. De pildă, sunt modele simple, superioare, speciale, umplute cu mai multe straturi, glazurate parţial sau total etc, etc. Gama sortimentală depinde de materiile prime şi auxiliare folosite, de compoziţia aluatului, felul modelării, natura finisării. Oho…
La standul familiei Gedö am numărat vreo 15 modele.
– Observ inimioare, figurine, animăluţe, flori, cizmuliţe şi, neapărat, căsuţe. Care are cea mai mare căutare, d-na Kati?
Căsuţa din…turtă dulce a lui Hänsel şi Gretel
– Depinde de… pofta cumpărătorului, copil sau adult. Cei mici vor o turtă cât mai colorată, voluminoasă – cum ar fi căsuţa – sau un set din opt bucăţi preambalate.
– Observă cu nu bâzâie în jur nici o viespe, muscă, albină…
– Da, fiindcă toate sunt în ţiplă. Le prezentăm în mod igienic şi avem mare grijă.
– Apropo, cum se pot păstra mai mult timp?
– Ferite razele soarelui şi ţinute în loc uscat. Dar nu mai mult decât este termenul de garanţie! După aceea se întăresc îşi pierd savoarea.
Un model arhaic
– În copilărie ţin minte că existau mai puţine modele, stimată doamnă Kati, însă era nelipsită “turta dulce cu… oglinjoară”.
– Vă mai aduceţi aminte ?
– Da, cu mare plăcere. Acum constat că nu se mai face. De ce?
– Cum să nu? Noi încă fabricăm! Se caută mai puţin, doar pe la ţară, la unele târguri, bâlciuri. Este mai scumpă, deoarece şi mult de lucru, plus materialul. Dar încă se găsesc amatori.
– Şi care ar fi semnificaţia ?
– Reprezintă un cadou din partea flăcăului pentru fata dragă. Aleasa inimii se uită în oglinjoară şi îşi aduce mai târziu aminte de el cu plăcere…
Sortimente variate
Ne-am interesat ce alte sortimente mai există în comerţ? Ei bine, în funcţie de ingrediente sunt o mulţime de tipuri, de care, sincer, nu ştiam că există.
De exemplu, produse pe bază de miere, nuci, migdale, cu arome de mentă, lămâie, zmeură, vişine, mere verzi, caise, căpşuni, de petale de trandafir etc. Departajarea se face după componentele reţetei, ce diferă de la un sortiment la altul: cu făină, unt, miere, zahăr, cacao, ouă, apă, lapte, zeamă de lămâie, bicarbonat, praf de copt, mirodenii pisate (scorţisoară, ghimbir, cuişoare, nucşoară, anason , cardamom).
Suficiente, nu?
Oferte tot mai numeroase
– La mijloc mai trebuie să fie şi un strop de meşteşug sau de har, “master chef” Hossu ?
– Aş spune mai curând, muncă şi seriozitate. Micii producători ai articolelor tradiţionale de patiserie, de băuturi naturale, gemuri, brânzeturi, pastramă şi altele asemănătoare îşi fac reclamă “pe viu”, aici în târg. Deci la scară redusă, din lipsa fondurilor pentru o publicitate constantă.
Într-adevăr, întăresc spusele “şefului patiser”, fiindcă am întâlnit în ultimul timp tot mai mulţi vânzători ambulanţi prin bazare, la serbări populare, maialuri şi la “Zilele” unor aşezări.
Se organizează însă şi activităţi comerciale în stil profesionist, cum au fost Târgul de toamnă de la Sf. Gheorghe şi Expoziţia cu vânzare de produse tradiţionale din centrul Braşovului, la care poducătorii covăsneni nu au lipsit. Pentru că au avut ce expune…
Reţete de succes
– Întorcându-ne în finalul reportajului la „secretul” reţetelor de succes, se poate spune că şi turta dulce poate fi la urma urmei un… „brand”, stimate Gheorghe Hossu, aşa cum a afirmat şi d-na Kati?
– De ce nu? La fel stau lucrurile cu pâinea de secară făcută pe vatră, kürtős kalács, ciocolata de casă, palinca şi alte produse bio cu care micii poducători din judeţul Covasna se pot mândri oriunde în lume.
Totul e să vrei, să poţi şi să te… pricepi!
Horia C. Deliu
