Uriaşul ulm de câmp, în vârstă de 300 de ani, ce trăieşte lângă podul de pe pârâul Baraolt, concurează pentru titlul de „Arborele European al Anului”.
Anul trecut, ulmul din Căpeni a câştigat competiţia naţională „Arborele Anului”, iar acum concurează cu nişte stejari şi tei din Republica Cehă, cu un ulm din Bulgaria, cu nişte tei din Ungaria şi Slovacia, cu un arbore de fistic, din Franţa, şi cu un stejar din Polonia, pentru titlul de „Arborele European al Anului”. Lupta este foarte strânsă.
Procesul de votare se închide în data de 29 februarie 2012 iar în ultima săptămână votul va fi secret. Rezultatul voturilor va fi anunţat în data de 1 martie 2012.
Ideea concursului provine din Republica Cehă, când, în urmă cu zece ani, se organiza competiţia la nivel naţional. „În ultimii doi ani, partenerii noştri din alte ţări europene au adoptat ideea. Astfel, câştigătorul competiţiei Arborele Anului de la nivel naţional, intră în cursa pentru titlul de Arborele European al Anului” (…) dorim să găsim arborii care sunt aproape de inimile Dvs. cu o poveste care uneşte comunităţile”, precizează organizatorii.
Ulmul din Căpeni adunase până ieri aproape 700 de voturi. Cine doreşte să îl susţină, îl poate vota accesând http://www.treeoftheyear.org/?lang=ro.
Martorul tăcut…
Bătrânul copac, în vârstă de peste 300 de ani, trăieşte pe lângă podul de pe pârâul Baraolt, la nord de satul Căpeni, pe un teren pe care exista odinioară o moară de apă. Dimensiunile lui sunt impresionante. Ar fi nevoie de cinci adulţi care să îl cuprindă, deoarece are o circumferinţă de 7,3 metri şi o înălţime de peste 35 de metri.
Cu o vârstă respectabilă, ulmul din Căpeni a fost, de-a lungul secolelor, martorul mai multor evenimente importante. Există o zicală „E bai la Căpeni!” datorită căreia numele satului Căpeni este cunoscut în toată Depresiunea Carpatică. Zicala are o origine tristă. În timpul revoluţiei din1848 un sătean a tras asupra generalului austriac Heydte. Din răzbunare, acesta a ordonat incendierea satului şi uciderea atacatorilor. Au fost ucişi 51 de săteni, lăsând orfani 106 copii.
Multe poveşti s-au spus la umbra lui…
Pe lângă bătrânul ulm a funcţionat, de-a lungul secolelor, o moară de apă care a avut un rol vital în viaţa cotidiană a satului. Acela nu a fost numai un loc pentru măcinarea cerealelor, ci şi un loc unde sătenii discutau despre problemele zilnice personale şi ale comunităţii. Aşadar, toate discuţiile au fost efectuate în prezenţa şi la umbra ulmului, copacul uriaş fiind martorul nenumăratelor poveşti vesele sau triste.
Ana Alina Costache
