. . Citind începutul titlului acestui articol, unii cititori ar putea crede că este vorba despre numele vreunui nou tip de avion asemănător lui U-16 de-abia importat. În realitate U3A este denumirea prescurtată a unei noi iniţiative culturale – un proiect pionier în România- pusă în practică de către Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, care a luat iniţiativa înfiinţării Universităţii Vârstei a Treia, pe scurt: U3A.
Foto: Silviu Ipătioaei
Probabil că cititorii mai în vârstă îşi aduc aminte de „Universităţile populare” de altădată, care funcţionau în cadrul Caselor de Cultură, şi la care puteau participa oameni de toate vârstele. Chiar şi semnatarul acestor rânduri a fost cândva cursant, iar apoi profesor la o astfel de formă de învăţământ „popular”. Imediat însă, după evenimentele din 1989, acestea au dispărut, lăsând de fapt un gol cultural, dar iată că acum se încearcă umplerea acestuia, căci se spune că niciodată nu e prea târziu. De altfel, conform programelor educative europene, oamenii trebuie să înveţe pe tot parcursul vieţii, ori „vârsta a treia” până acum era lipsită de acest privilegiu. Prin iniţiativa universitarilor din Galaţi se pare că deja începutul a fost făcut, şi în cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” în anul de învăţământ 2016-2017 vor începe primele cursuri ale U3A, după cum aflăm dintr-un articol semnat de Maria Vlad şi apărut în ziarul Libertatea din 10 octombrie 2016.
Cu ani în urmă aveam informaţii despre acest tip de universităţi existente în Australia, Polonia, Franţa şi în alte ţări, şi nu putem decât să ne exprimăm satisfacţia pentru faptul că, în sfârşit, s-a luat acesată iniţiativă benefică şi în ţara noastră, aşa cum ne informează un comunicat al Universităţii „Dunărea de Jos”, apărut în Libertatea din 20 iulie 2016, sub titlul: „Universitatea Vîrstei a Treia”, un proiect pionier în România”, şi în care se spune că aceasta „reprezintă o adevărată revoluţie culturală care a luat naştere de câteva decenii în majoritatea societăţilor dezvoltate şi chiar în ţări cu economii emergente”.
Putem să luăm exemplu de la poporul chinez, un popor mare care înfăptuieşte lucruri mari. Se spune că în China există 20.000 de universităţi de acest fel, deci nu trebuie să ne mirăm de ritmul alert în care se dezvoltă China. Aceasta este şi o consecinţă a investiţiei în sistemul de învăţământ, chinezii înţelegând foarte bine importanţa acestui lucru.
E bine totuşi că şi la noi s-a făcut primul pas. Deja aflăm că un număr de 150 de pensionari, cu vârste cuprinse între 56 şi 80 de ani, au început cursurile la U3A din Galaţi, unde vor avea posibilitatea să studieze „până la 10 specializări, de la medicină, drept, până la arte sau filosofie. La final, absolvenţii aflaţi nu tocmai la prima tinereţe vor primi o diplomă simbolică de absolvire”.
Din articolul Mariei Vlad mai reiese un aspect important, relevat chiar de către o cursantă, Elena Olteanu, 75 de ani, care spune că „este o ocazie perfectă prin care să se simtă din nou utilă”, şi în acelaşi timp, aşa cum susţine majoritatea cursanţilor, „aceste cursuri sunt un bun prilej pentru ei ca să socializeze”.
Dintr-o altă sursă (Vremea Nouă, din 11 oct. 2016, sub titlul „Universitatea vârstei a treia şi-a deschis porţile”) aflăm că la deschiderea festivă a anului de studiu, Prof.univ. Florin Tudor, de la Universitatea Dunărea de Jos, afirma următoarele: „Suntem singura ţară din UE care nu avea o universitate a vârstei a treia. Şi în alte părţi ale lumii există astfel de programe universitare dedicate vârstnicilor. În China, de exemplu, sunt circa 20.000 de astfel de programe. De acum înainte la Universitatea Dunărea de Jos avem un astfel de program şi este unic în ţară. Este foarte important să nu uităm seniorii. Cursurile vor fi interactive”.
Într-un stat care şi-a cam abandonat bătrânii, lăsându-i săraci şi disperaţi, această iniţiativă
vine ca o rază de soare, o rază de speranţă care să le lumineze drumul spre veşnicie. Desigur, puţini dintre pensionarii României se vor bucura de acest privilegiu, dar sperăm că această iniţiativă binevenită nu va rămâne singulară. Ideal ar fi ca o astfel de formă de învăţământ „popular” instituţionalizat să se extindă în toate judeţele ţării; dacă chinezii au 20.000 de astfel de universităţi, noi să avem măcar 42. Pe când în Covasna?!
Mihai Trifoi
