Săptămâna trecută, de joi şi până duminică, s-a desfăşurat ediţia a XXVII-a a Târgului de Turism al României (TTR) – cel mai important eveniment de profil din ţara noastră.
La Complexul „Romexpo” din Bucureşti au luat parte peste 200 de expozanţi din aproape 30 de ţări, număr record. Suprafaţa totală ocupată de standuri a atins impresionanta cifră de de 15.000 metri pătraţi. A fost un mare forum de „loisir” organizat în parteneriat de Camerele de Comerţ şi Industrie din România, Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism, Federaţia Patronatelor din domeniu, ANTREC, plus Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din ţara noastră.
Un prim indiciu al revigorării
Din câte ne-am putut da seama, la faţa locului, marele număr de participanţi şi oferta generoasă au constituit un indiciu că „Industria fără fum” – cum mai este numit turismul rural şi ecologic – începe, totuşi, să… „fumege” (la figurat), apărând primele semne de… încălzire a motoarelor.
TTR a interesat atât specialiştii din domeniu, cât şi marele public. S-au putut studia pe îndelete ultimele atracţii în materie de călătorii, itinerarii şi locaţii noi, pachete de vacanţă neconvenţionale, feluritele programe de recreere.
Ca reporter şi, totodată, ca membru al unei organizaţii internaţionale de jurnalism de turism, atenţia semnatarului prezentului articol s-a concentrat pe un domeniu de mare viitor în ceea ce priveşte judeţul nostru: turismul rural şi ecologic. Adică tema articolului de faţă, pe care l-am structurat în două episoade, fiind de o importanţă deosebită.
Oferte de toate felurile
Pe lângă mari firme de profil, tour-operatori de renume şi agenţii de turism interne şi externe cunoscute, la Târgul de la Bucureşti am întâlnit şi patroni de hoteluri mici, pensiuni şi cabane din zonele rurale, inclusiv din judeţul Covasna. Veniseră să sondeze trend-ul pieţei, să afle noutăţi, să realizeze un util schimb de experienţă, dar şi să tragă cu ochiul la ce face… concurenţa.
Cu toţii am vizitat pe îndelete standurile, am studiat materialele promoţionale. În ceea ce ne priveşte, din discuţiile cu reprezentanţi ai unor firme, patroni, manageri, P.R.-işti, dar şi cu simpli cetăţeni, iubitori de voiaje în ţară şi peste hotare, am tras concluzia că România ar putea ieşi mai repede din criza actuală, acţionând pe două fronturi. 1. Dacă va şti să-şi valorifice uriaşul potenţial turistic oferit cu generozitate de natură. 2. Să acorde o atenţie maximă agriculturii de tip „bio”, care în Occident cunoaşte o adevărată fobie.
O istorioară cu tâlc
Ca o paranteză pilduitoare, aş vrea să relatez o mică istorioară. Cu ocazia ultimei deplasări în Statele Unite şi Canada nu mi-a venit să-mi cred ochilor constatând că preţurile la legumele, fructele, carnea „eco” sunt atât de mari comparativ cu cele ale poduselor clasice.
Am trăit o experienţă interesantă, în acest sens, la New York. O familie de amici americani m-a invitat să-i însoţesc într-o zi la shopping. Am mers cu maşina vreo 75 de mile (înmulţiţi cu 1,6 pentru a afla distanţa în km), special să cumpere de la o fermă câţiva pui de tip „organic”. Adică, fără a fi modificaţi genetic, crescuţi cu hrană naturală, fiind excluse chimicalele.
Ei bine, după ce au plătit o sumă considerabilă, de… cinci ori mai mare ca la supermarket (!), patronul le-a oferit la plecare drept bonus – fiindcă veniseră mai de departe şi erau clienţi fideli – trei cofraje de ouă ecologice, invitându-ne să-l mai vizităm!
Aşa se face comerţul adevărat…
Opinii pertinente
Să revenim şi să vă prezentăm câteva opinii care ni s-au părut interesante, pliindu-se pe realitatea existentă şi în judeţul Covasna. Printre vizitatorii la Târgul de Turism am întâlnit o familie mai în etate, ce avea câteva pliante cu staţiuni balneare din ţară, printre care am zărit şi o broşură cu imagini din judeţul nostru.
„A, sunteţi de la ziarul din Covasna? – s-au mirat soţii Bara, din Bucureşti. Am fost de mai multe ori pentru tratament la Spitalul cardiologic de la Voineşti, iar acum doi ani am însoţit prin ţară nişte prieteni din Ungaria. Ne amintim cu plăcere de sejurul la Complexul „Cetate” din Balvanyos, unde ne-am simţit excelent. Se vede că patronul (Daragus Attila – n.n.) este preşedintele filialei judeţene ANTREC, fiindcă ştie meserie”.
La despărţire, familia amintită ne-a rugat să-i transmitem toate cele bune cunoscutului om de turism covăsnean, asigurându-ne că vor reveni pe meleagurile noastre, la vară.
Experienţa micilor investitori
În continuare, ne vom referi şi la câteva puncte de vedere exprimate de oameni cu experinţă, ce fac parte din „talpa turismului”, cum se spune, parafrazând vechea sintagmă ce vorbea odinioară de “talpa ţării”. E vorba de mici investitori în agroturism, care au experimentat tranziţia pe propria piele; cu bunele şi tarele ei. Sunt mici patroni ce s-au lovit de greutăţi, acumulând o bogată experinţă în materie.
De pildă, d-na Mariana Negrilă, din Bran, posesoarea unei pensiuni cochete, cu confort de trei „margarete”, ne-a explicat de ce zona în care locuieşte are cea mai mare căutare în rândul iubitorilor de agroturism din România. În plin sezon, întregul spaţiu de cazare de care dispune este ocupat, dar şi în extra-sezon (ca acum) weekend-urile aducând destui clienţi fideli.
Aşadar, un argument solid în favoarea turismului rural şi ecologic.
Preferinţele orăşenilor
„Noi, posesorii de mici hoteluri şi pensiuni din perimetrul Bran-Moeciu am constatat tendinţa orăşenilor din marile aglomerări urbane (mai ales din Capitală) de a veni în mediul rural şi a se relaxa în mijlocul naturii, ne povestea interlocutoarea. Un sfârşit de săptămână la munte sau doar câteva zile petrecute într-un cadru rustic au devenit un hobby pentru mulţi dintre musafirii noştri. Unii îşi fac rezervări de Paşti sau de Revelion cu un an înainte, ca să fie siguri.
Pentru Sărbătorile Pascale din luna aprilie nu mai avem nici un loc liber…”
Noi tipare de vacanţă
Ceva asemănător a ţinut să adauge şi dl. Ion Popica, din Covasna, investitor în turismul ecologic: „Mai cu seamă tineretul cu anumite posibilităţi materiale a început să înlocuiască vechile tipare de vacanţă, preferate pe vremuri de părinţii lor. Astfel, sunt evitate perimetrele turistice aglomerate, unde marile unităţi de cazare şi alimentaţie publică oferă programe fixe, monotone. E multă hărmălaie acolo, înghesuială, numai de relaxare nu poate fi vorba. Există în schimb discoteci şi baruri, dar depinde ce fel de odihnă îşi doresc aceşti oameni hiper-ocupaţi?
Persoanele active, ce lucrează zilnic în stres continuu, care mai au şi copii minori, preferă să închirieze pentru finalul de săptămână, în concediu ori de sărbători o cabană, o pensiune sau numai câteva camere în mici staţiuni agroturistice. Se strâng mai multe familii şi vin cu maşinile, ştiind că şi acolo au confort şi utilităţi ca acasă. Plus meniuri tradiţionale, deplasări pe jos în natură, plimbări călare, cu bicicleta, sport în aer liber. Adică, lucruri nesofisticate, însă cu atât mai plăcute. Aşa stau lucrurile în pensiunile din zona Covasna, Balvanyos, Ţara Buzaielor, Reci, Lacul de la Pădureni, Tg. Secuiesc, Şugaş Băi etc”.
Reţeta succesului este, de fapt, un „Secret al lui Polichinelle”. Deci, cunoscut de toată lumea, mai ales de profesioniştii agroturismului.
Horia C. Deliu
