De mult timp am fost lipsiţi de veşti bune, dar am ajuns s-o trăim şi pe asta, adică să auzim ştirea, foarte optimistă, că România se află pe un „trend ascendent”! Ţineţi-vă bine, fraţilor, c-am prins trenul cel bun, aveţi grijă să nu-l scăpaţi! Şi chiar dacă nu ne vine să credem, această ştire vine să bucure poporul, adică pe noi toţi. C-or mai fi câţiva sceptici şi cârcotaşi, treaba lor, noi să ne vedem de drum încrezători în ziua de mâine, căci Dumnezeu în nemărginita Lui bunătate poate îşi va revărsa şi peste biata noastră ţară binecuvântarea cea mult aşteptată. Aşadar să fie într-un ceas bun!
Acesta e un semn că atunci când se vrea, se şi poate. Dar întotdeauna trebuie să se găsească şi cei care „pun beţe-n roate”, că doar toţi trebuie „să muncească”. Şi, desigur, ar fi prea frumos să ne unim cu toţii şi să tragem la aceeaşi căruţă, căci noi prea ne-am obişnuit cu „Cea!” şi „Hăis!”, fiecare trăgând în partea lui ca şi în fabula lui Donici parcă, atunci când „Racul, broasca şi o ştiucă / S-au gândit pe mal s-aducă” un sac plin din fundul bălţii, dar fiecare trăgea în altă parte şi sacul rămânea pe loc. S-ar cuveni deci să avem mai multă înţelepciune şi să acţionăm nu ca pe malul Dâmboviţei, ci ca pe malul Senei sau al Tamisei ori pe alte maluri mai bine aranjate…
Dar ce păcat că această bucurie nu e împărtăşită de toţi oamenii din popor, căci mulţi încă mai aşteaptă şi se uită prin buzunarele lor cam golite, dacă nu cumva a dat norocul peste ei, dacă nu cumva „vorbele celor mari” au acoperire, adică fundament real. Şi oamenii mai au răbdare, căci suntem un popor răbdător, tolerant şi împăciuitor, până când nu „ajunge cuţitul la os”. Şi deci sperăm cu toţii că va fi bine, conform promisiunilor şi previziunilor celor care se îngrijesc de bunul mers al lucrurilor. Bineînţeles, ar fi de dorit ca şi noi toţi să punem umărul, să urnim „căruţa” din loc. Şi chiar se vede şi în judeţul nostru o oarecare mişcare de bine, un suflu nou, căci nimic nu se realizează de la sine, dacă nu pui mâna pe unealtă şi să munceşti. Vorbele sunt bune şi frumoase, dar faptele „vorbesc” mai bine. Merită toate laudele cei care se străduiesc spre binele societăţii în care trăiesc şi spre binele lor înşişi. Mijloacele de comunicare în masă ar trebui să scoată cât mai des în evidenţă astfel de fapte, menite să dea exemplu şi să încurajeze oamenii spre mai bine. Niciodată animozităţile şi pierderea energiilor în dispute deşarte nu vor avea un rezultat bun, căci ele şubrezesc un grup sau o societate din interior, şi adesea o fac să se prăbuşească.
Singura soluţie viabilă rămâne înţelegerea, unirea, conlucrarea şi strădania pentru progres. Dar acest lucru nu este posibil fără o viziune de perspectivă bine conturată, însoţită de un plan strategic viabil şi durabil, care să fie realizat într-o anumită perioadă de timp, ca să nu zic „cincinal”, căci oamenii au nevoie de speranţă şi de a vedea că lucrurile visate se împlinesc. Şi ne place să credem că a venit vremea să trăim mai bine…
Mihai Trifoi
