În cadrul simpozionul cu tema „80 de ani de la eliberarea orașului Sf. Gheorghe de sub ocupația străină” organizat vineri, 6 septembrie a.c., la sediul Instituției Prefectului-Județul Covasna, cercet. Florentina Teacă a prezentat comunicarea ce l-a adus în fața celor prezenți pe TRAIAN TOMA „Un erou voineștean căzut în luptele pentru eliberarea orașului Sf. Gheorghe”.
Adresându-se auditoriului – mare parte format din cadre militare, Florentina a spus: „Sunteți militari, știți că în lupte, când mor generali, mor conducători, ei devin cunoscuți; li se fac busturi, li se dau străzilor numele lor, însă întotdeauna în astfel de lupte, pe lângă generali și conducători au fost mulți anonimi: țărani plecați de acasă care și-au lăsat familia, copiii, ogorul, au plecat la război și au murit de multe ori acolo. Numele lor nu întotdeauna sunt cunoscute. Eu simt o datorie morală să îl a duc în atenția Dvs pe Traian Toma, este din Covasna”.
Ce este un EROU?
„Pregătindu-mi aseară comunicarea, mă gândeam la definiția cuvântului EROU. Un dicționar din 1939 scria că EROU este acela care se distinge prin curaj, mai ales în bătălie (Scriban 1939). Mai nou, din 2009, EROUL este și persoana care se distinge (…) prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori de muncă .
O să-mi spun acum părerea, și s-ar putea să mă judecați greșit; văd atâtea uniforme verzi: Pentru mine eroul e acela care a murit pentru țară! (…) Apropo de defințiile cuvțntului EROU, am întrebat un preot militar pentru el ce înseamnă un erou, și mi-a zis că un EROU este un om care s-a jerfit și atunci când se jertfește, OMUL se înrudește cu HRISTOS, pentru că HRISTOS ESTE JERTFĂ”, a spust Florentina Teacă, în prezentarea sa.
EROII au fost OAMENI și au avut familii, și au avut mame care au plans când ei au plecat la război, și-au plâns apoi, toată viața, când nu s-au mai întors.
Florentina a amintit că locuiește lângă Biserica cu hramul Înălțarea Domnului din Voinești, în fața căreia se află Monumentul Ostașului Român, iar în dreapta acestuia, pe soclu, este o placă cu numele eroilor voineșteni căzuți în cele Două Războaie Mondiale.
„Pe această placă avem 6 nume ale eroilor voineșteni căzuți în al Doilea Război Mondial. Am văzut numele acelea, dar nu știam ce și cum și fiecare unde a murit și ce a făcut pentru țară. Până când, acum trei ani, în arhiva Centrului (Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Sf. Gheorghe-n.red), la domnul Lăcătușu, am găsit această fotografie”, făcând referire la poza învechită de vreme, în care sunt frații Traian și Mircea TOMA din Voinești- Covasna.
Pe verso scrie, a citit Florentina: „Noi, cei doi frați din fotografie, am luptat pentru eliberarea orașului Sfântu Gheorghe în toamna lui 1944. Fratele Traian a căzut pe cariera din marginea de vest a orașului, primul erou din Covasna pentru eliberarea orașului, iar eu, Mircea, am mers până în Tatra cu Bat. 2 V.M. (Vânători de Munte-n.red), unde am căzut grav rănit, dar am scăpat cu zile. Cel mai voinic e eroul Traian Toma.”
Și a continuat povestea acestei familii de bravi voineșteni, pornind de la o poză, căreia i-au urmat alte și alte poze cu membrii familiei Toma:
„Acum 80 de ani, acești doi frați covăsneni au luptat aici, pentru eliberarea orașului Sfântu Gheorghe. Exact acum 80 de ani, poate chiar la această oră, se pregăteau pentru a intra în luptă, nu știm. Am acum emoții pentru că astăzi noi suntem singurii care mai amintim de TRAIAN TOMA. O să vă spun de ce: Au fost o familie numeroasă. Fotografia de aici este făcută în 1942 „când eram în refugiu în zona Întorsurii”. Din toți aceștia, astăzi nu mai trăiește nimeni. În 1998 când Nea Mircea a scris pe fotografie, mai erau doi frați de 76 și 74 de ani.
Între timp a murit și Nea Mircea, și copilul lui Nea Mircea, și nora lui Nea Mircea, cea de la care am aceste poze. Mai există doi nepoți dintre care unul prin Franța, nu se mai știe nimic de el de 10 ani, și încă o nepoată, și ceva îmi spune că nu e cine să aprindă o lumânare la mormântul acestui EROU.
De ce am arătat această fotografie? Pentru că înainte de a fi EROI, EROII au fost oameni și au avut familii, și au avut mame care au plâns când ei au plecat la război, și-au plâns apoi toată viața, când nu s-au mai întors.
Aceasta este crucea familiei Toma din cimitirul din Covasna, Dumnezeu să-i odihnească! M-am dus chiar ieri în documentare în cimitir pentru că nu știam exact când era născut TRAIAN TOMA, era născut în 1918 (este primul de pe placă).
În stânga este fotografia de pe mormânt, asa arăta Traian Toma când era tânăr. Aici o fotografie din 1938 de la Izvorât.(…)
Se pare că a fost elev la Liceul Mihai Viteazul din Târgu Mureș, clasa IB, anul 1930”.
Prof. cercet. Florentina Teacă a spus că nu mai are alte fotografii cu Traian Toma, dar are cu Mircea, despre care a vorbit, în contiunare, în fața celor prezenți la simpozionul cu tema „80 de ani de la eliberarea orașului Sf. Gheorghe de sub ocupația străină”.
„Dacă Traian a fost elev la Liceul Militar, Mircea, fratele lui, a fost ceea ce toți voineștenii au fost: CIOBAN.
Fotografia este din 1940. „Era în toamna anului 1940 când s-a cedat Ardealul și au venit săcuii. Eu eram cu cârdul de 600 de negri pe Poligon la Sfântu Gheorghe și Nea Cojan cu cârlanii la Ilieni. Eu 18 ani-el 17.ani. „Faini băieți! Așa-i?” scrie pe spatele fotografiei.
Avea Nea Mircea un stil de-a scrie pe fotografii…
Iată-l pe același Nea Mircea, și tot în Sfântu Gheorghe, în 1940.
Uitându-mă la această poză mi-am dat seama că tăranul român a avut mereu și implacabil o vocație eroică. În vreme de pace, cu mâinile noduroase de muncă, și în vreme de război cu fierul trecut prin inimă. Smerit, fără zorzoane și chiar fără să știe, a murit zi de zi, senin, pentru pământul care în cele din urmă l-a cuprins, în ultima zi”.
„Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor, cum muriră frații noștri pentru neam și țara lor”
Cercet. Florentina Teacă a amintit, în cadrul simpozionului, și despre alți eroi covăsneni, respectiv trei voineșteni- Mircea Toma, Mircea Bârlă și Neculai Tehoiu, precum și Nică Boricean și Ghiță Boricean din Întorsură, despre veterani covăsneni din Al Doilea Război Mondial – printre aceștia numărându-se înv. Ioan Olteanu (Țică Beț) și cpt. (rtr.) Gheorghe Cojocaru, dar și despre Ioan Teculescu (1913-1941), căzut în luptele pentru eliberarea Basarabiei, precum și despre alți eroi născuți pe meleaguri covăsnene: înv. Valer Dobros, căzut în lupte la Cotul Donului; Petru Manea, căzut pe frontul de est; Ioan Furtună (fratele bunicului Florentinei) despre care nu se știe unde și cum a murit. „Toată viața ei MAMA lui a plâns și la așteptat, însă acasă nu a ajuns și niciodată nu s-a aflat ce s-a întâmplat cu el”, a adăugat Florentina Teacă.
Pe spatele acestei poze, nea Mircea Toma a scris: „Las amintire urmașilor mei această fotografie cu veterani de război din al II-lea R.M. Din 32 câți eram în viață la această dată, suntem doar 8 prezenți la depunerea de coroane cu ocazia Zilei Naționale 1 Decembrie 1997.”
Florentina Teacă a avut „norocul” să stea de vorbă cu nenea Gheorghe (Ghiță) Cojocaru, „cel din urmă rămas dintre trăitorii veterani ai Războiului al II-lea Mondial: icoana altei lumi, ce o aflăm acum doar din cărțile de istorie. Că istorie a fost chinul lui pentru România printre gloanțe, noroaie, beteșuguri și spaime. Și mai apoi, tot istorie a fost umărul zdrelit ce a împins harnic Țara asta înainte printre atâția hrăpăreți și venetici. Și mai târziu, bătrânel cu vorba blajină, n-a pregetat să ne vorbească despre cum a fost când nu se dădea pe toată lumea asta și cum o duriga înainte ca pe un ghem”. Veteranul Gheorghe Cojocaru a plecat la Domnul în vara anului 2021.
„La Oarba de Mureș a fost prăpăd mare… Era un versant, o pantă mare, în vârf era un platou, pe urmă iar pădure. În două flancuri, două puști mitraliere de nemți, una într-o parte, una în cealaltă parte. În vârful pantei era un soldat, stătea într-o groapă, urmărea și trăgea cu arma. Noi urcam spre creastă, ne lăsa să urcăm, apoi începeau mitralierele. Ne luau din flancuri, trebuia să ne retragem, că ne omora pe toți. Reglau trageri de aruncătoare și noi fugeam pe pantă în jos. Ei cu aruncătoare tot pe noi. Fugeau săracii soldați prin Mureș, prin apă, mulți s-au înecat. A doua zi, la fel. Prima dată trăgea artileria, prin fumul de la artilerie urcam noi. Ne lăsau până urcam pe creastă, ne lua iar, iar fugeam…Două săptămâni. Și câte două atacuri pe zi. Acolo a fost prăpăd…Am scăpat. Am trecut de Târgu Mureș, am ajuns la Nazna. Alt prăpăd. Acolo am fost rănit. Îl auzeam cum venea- proiectilul de aruncătoare era lunguieț, avea în capăt încărcătura, focosul, deasupra avea niște aripioare. Când cădea, în 20 metri pătrați, tot rădea. Se sfărâma în bucățele, tot distrugea. Când m-a rănit, l-am auzit cum venea, m-am aruncat în groapă. Mi-a prins amândouă mâinile. Dar am avut zile…” i-a povestit Florentinei, nenea Ghiță Cojocaru.
Emoție dar și lacrimi pe obrajii unora dintre cei prezenți la simpozionul cu tema „80 de ani de la eliberarea orașului Sf. Gheorghe de sub ocupația străină” au adus informațiile prezentate de Florentina, despre tânărului Ioan Teculescu (1913-1941), nepot al Episcopului Justinian Teculescu, căzut în luptele pentru eliberarea Basarabiei.
Aceasta a menționat că dintr-o carte scrisă de dr. Ioan Lăcătușu, ce se aflăîn biblioteca Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Sfântu Gheorghe, a aflat că atunci „când a murit (Ioan Teculescu- nr.red) i-au găsit în buzunar două scrisori scrise în 5 iulie 1941”, dintre care a selectat câteva rânduri.
„Iubiți părinți, frați și dulce Mya,
Scriu aceste rânduri din Pâhnești, jud. Fălciu, în preajma trecerii Prutului în Basarabia. Dumnezeu să-mi ajute, să mă întorc, să lupt și pentru Ardealul nostru și să ne întâlnim cu toții.
Vă rog să vă resemnați în cazul când nu mă voiu mai întoarce. A murit un Teculescu la datorie, pentru țară și fiți mândri de asta!
Pomeniți mereu și de mine!
*rog să binevoiți a expedia acest plic numai când se va ști că am căzut
*mort în lupta de la Manzasu, 11 iulie 1941, înmormântat la Surata Galbenă, jud. Chișinău”
„De asta am pus acest text, pentru ca noi, astăzi, să-l pomenim. A fost dorința lui”, a mai spus Florentina Teacă.
„Cei care mor vitejește, nu se sfârșesc, ci pășesc în veșnicie…” a afirmat cercet. Florentina Teacă, în încheierea comunicării intitulată „TRAIAN TOMA „Un erou voineștean căzut în luptele pentru eliberarea orașului Sf. Gheorghe”, prezentată în cadrul simpozionul cu tema „80 de ani de la eliberarea orașului Sf. Gheorghe de sub ocupația străină” organizat vineri, 6 septembrie a.c., la sediul Instituției Prefectului-Județul Covasna.
Maria Crețu-Graur
Foto: Florentina Teacă
