Cine, oare, nu ştie care este semnificaţia primei zile din luna lui Prier? Aşadar, aveţi grijă să nu fiţi…păcăliţi, fiindcă aşa este tradiţia. Iar dacă, totuşi, se întâmplă, măcar să fie o farsă inocentă şi amuzantă, nu răutăcioasă, care să nu vă stânjenescă ori să vă pună în dificultate. Depinde ce cunoştinţe şi colegi aveţi…
Totodată, 1 aprilie este şi Ziua păsărilor, existând o veche Convenţie internaţională în acest sens.
Un obicei foarte vechi
Obiceiul acesta amuzant al farselor nevinovate nu este specific doar României, fiind răspândit aproape în întreaga lume, la începuturi cei păcăliţi fiind socotiţi un pic „nebuni”, nu neapărat fraieri. Dar de unde provine această habitudine?
Părerile sunt diferite, circulând o variantă ce este acceptată de majoritatea celor care se referă la acest subiect. Deci, cea mai plauzibilă ipoteză este legată de schimbarea Calendarului gregorian în anul 1582. Întâmplarea s-a petrecut în Franţa, pe timpul lui Carol al IX-lea, care a stabilit că Anul Nou să fie sărbătorit pe 1 ianuarie, şi nu ca până atunci la 1 aprilie. Deoarece unii supuşi nu s-au putut obişnui prea repede cu această modificare, au continuat o bucată de vreme să sărbătorească venirea Anului Nou pe stil vechi, adică tot la… 1 aprilie!
Peştele, simbolul păcălitului
Spre a-şi bate joc de aceşti „nebuni”, li se atârnau pe spatele hainelor (fără ca ei să aibă habar) câte un…peştişor, ca să râdă lumea de ei. Ca atare, păcăliţii erau porecliţi „poissons d’avril”. Deprinderea aceasta a avut succes, perpetuându-se ani şi secole de-a rândul. Şi în ziua de azi în Franța se trimit, în prima zi de aprilie, felicitări care ilustrează tot felul de peşti, de asemenea, se oferă bomboane cu forma respectivă, dar cel mai adesea se agaţă pe spatele păcălitului un peşte de hârtie.
Acest obicei a prins rapid şi s-a răspândit cu variaţiuni specifice de la ţară la ţară, mai întâi în Europa, apoi în America şi Canada, ulterior în întreaga lume, ajungând şi în România.
Cu timpul, data de 1 aprilie a devenit sinonimă cu Ziua păcălelilor – priej de glume inocente şi amuzament general pe seama unor semeni neatenţi la cei din jur.
Superstiţii de tot felul
Având o asemenea longevitate, tradiţia farselor a căpăt diferite conotaţii populare, care diferă de la o ţară la alta. De pildă, celor păcăliţi în Scoţia li se spunea „cuci”,în Irlanda „prost”, iar în Anglia „nebun de aprilie”. Cu timpul au apărut şi anumite superstiţii legate de obicei. De exemplu, se crede că asemenea glume e bine să fie făcute numai până la jumătatea zilei de 1 aprilie, altminteri aduc ghinion făptuitorului.
Unii traversează stradă dacă văd în faţa loc o pisică neagră, alţii ies din casă numai păşind cu piciorul drept ori nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), se îmbracă cu aceleaşi haine ce le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă, la un examen, un interviu la angajare, un rol pe scenă etc. Am auzit că anumite persoane ce cred în tot felul de semne rău-prevestitoare poartă de 1 aprilie, în buzunar, bucăţi de pânză roşie, spre a nu fi deochiaţi!
„Sub papucul nevestei!”
Cei împătimiţi de jocurile de noroc trebuie să aibă mare grijă în această dată, fiindcă au toate şansele să piardă. Exista pe vremuri şi o altă superstiţie, legată de faptul că bărbaţii care se căsătoreau la această dată – fireşte dacă nu se aflau în Postul Paştelui, când sunt interzise ceremoniile religioase de acest fel – riscau să rămână mereu nişte „îmbrobodiţi”, sub…papucul nevestei!
În schimb, copiii născuţi acum vor avea mult noroc toată viaţa.
Şi mass-media se ţine de…glume
Dacă la începuturi farsele vizau un singur indvid, în epoca modernă s-a ajuns la o adevărată „industrie a păcălelilor în masă”, mai ales media contribuind la iniţierea şi propagarea acestora. În ziua de 1 aprilie multe televiziuni, agenţii de presă, radiouri, ziare lansează tot felul de ştiri aberante, incredibile, şocante, pe care le dezmint cu nonşalanţă după 24 de ore, precizând că a fost vorba doar de nişte…glume. Unele sunt reuşite, altele mai puţin.
Lumea s-a obişnuit între timp şi nu se mai supără, ba chiar se amuză, chiar dacă la început aveau o reacţie negativă.
Sărbătoarea păsărilor
Tot astăzi este şi Ziua păsărilor. Ornitologii, ecologiştii, iubitorii naturii ştiu acest lucru, sărbătorind evenimentul de peste o sută de ani: fac adăposturi, le repară pe cele vechi, pun grăunţe, apă.
Pe 19 martie 1902 s-a semnat la Paris o Convenţie referitoare la protecţia acestor mici vieţuitoare sărbatice, document ce s-a bucurat de aprecieri unanime. Directiva 79/409/CCE este actul legislativ european care reglementează menţinerea, prezervarea şi reabilitarea unei diversităţi şi a unei suprafeţe suficiente de habitat. Directiva a fost introdusă în legislaţia românească prin Legea 462/2001.
Cinstirea înaripatelor cerului repreziuntă o tradiţie românească ce datează după Primul Război Mondial, fiind reînviată în anul 1993 la iniţiativa Societăţii Ornitologice Române. Prezenţa graţioasă a păsărilor sălbatice, ciripitul lor stenic, exemplul de stabilitate a unor cupluri de zburătoare constituie motive de admiraţie pentru noi.
Ştiaţi că păsările sunt indicatori ai sănătăţii ecosistemelor şi că aproape 12 la sută din cele peste 10.000 de specii din lume ar putea să dispară în viitor din pricina poluării, a încălzirii globale şi a modificării condiţiilor de habitat?
O vorbă înţeleaptă
În încheiere o să-l cităm pe celebrul scriitor american Mark Twain, care spunea undeva făcând referire la 1 aprilie, că reprezintă „Data în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”.
Dumneavoastră, dragi prieteni, nu uitaţi, desigur, asemenea lucruri, iar ziua de astăzi trebuie să vă găsească veseli şi atenţi la… farse!
Horia C. Deliu
