Cine nu ştie semnificaţia datei de astăzi, 1 aprilie? Cred că până şi copiii au habar. Da, este Ziua păcălelilor! Adică un prilej de farse şi ghiduşii nevinovate, de poante reuşite. Numai că, atenţie, ne amuzăm mai abitir atunci când eroii poznelor sunt alţii, dar dacă acum ne-a venit şi nouă sorocul să fim personajul principal al unei întâmplări comice? O să râdem „mânzeşte”…
Câteva reguli de bază
Pentru ca o păcăleală să fie de succes trebuie să aibă umor, să nu jignească şi, deci, să-l supere pe „împricinat”. Altminteri devine o glumă ofensatoare, iar rezultatul e nul. Farsa va fi gustată dacă e nevinovată, hazoasă, de bun gust. Are succes numai atunci când cei din jur se amuză, iar „victima” nu se bosumflă.
Evident,trebuie evitate, fiindcă nu fac nimănui plăcere acele situaţii stânjenitoare, care îl pun într-o postură penibilă pe cel căruia îi sunt adresate, poante nesărate sau aşa-zisele „plase” ce i se trag cuiva, de regulă o persoană mai credulă, de bună credinţă.
Tot soiul de superstitii
Tradiţia românească impune ca păcălelile să se facă în cursul dimineţii de 1 aprilie , nu mai târziu de miezul zilei, altminteri ele pot aduce ghinion … autorului. Cu ocazia Târgului de Carte şi Muzică de la Braşov, eseistul Ion Noni, din Araci, ne-a prezentat o lucrare pe eresuri din Ardeal, un capitol fiind dedicat datinilor şi superstiţiilor de la începutul lui Prier. Aşa am aflat că din vechime de Ziua păcălelilor oamenii satului încercau în fel şi chip să se ferească de glumele vecinilor, a cunoscuţilor, dar şi de ghinioane.
Există un mic ritual al celor superstiţioşi, păstrat până astăzi. Unii se feresc pe stradă de pisica neagră, alţii nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), păşesc cu dreptul când ies din casă, mulţi se îmbracă cu aceleaşi haine ce le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă (de pildă, la un examen dificil), au prin buzunare mici obiecte de culoare roşie spre a nu fi deochiaţi şi aşa mai departe.
De unde provine obiceiul? . .
Se zice că prima întâmplare legată de păcăleli ar dăinui, hăt, taman de pe vremea Potopului şi al lui Noe. Legendarul personaj a trimis din largul apei nesfârşite un porumbel să găsească o fâşie de uscat, unde să ancoreze cu vestita-i Arcă, însă pasărea nu s-a mai întors! Aşa că Tata Noe a fost tras pe sfoară…
Cea mai plauzibilă rămâne varianta la care se face mereu referire, îl vizează pe regele Franţei, Carol al IX-lea. Acesta a dispus în 1564 schimbarea datei de sărbătorire a Anului Nou: în loc de 1 aprilie, cum fusese obiceiul, a decis să fie pe 1 ianuarie.
Numai că nu tot norodul a aflat noutatea sau unii s-a obişnuit greu cu modificarea, aşa că tradiţionaliştii au primit numele de „Nebunii lui april”. Mulţi oameni au continuat să serbeze Noul An pe 1 aprilie, făcându-şi ca atare daruri şi petrecând cum se cuvine la intrarea într-un alt an. Ca atare, au fost luaţi în derâdere de restul comunităţii, făcându-li-se felurite şicane şi farse.
Lumea se amuza pe seama acestor naivi, astfel că obiceiul a prins, răspândindu-se treptat şi în ţările vecine. Apoi s-a întins în întreaga Europă, iar mai târziu şi pe alte continente.
„Poisson d’avril”
Cel mai frecvnte glume constau în prinderea cu un ac de gămălie pe haine în spate a unei figurine din hârtie înfăţişînd un peştişor. De aici a provenit expresia „Poisson d’avril”. Tradiţia s-a păstrat până în prezent, mai cu seamă în ţările francofone, unde există moda trimiterii pe 1 aprilie a unor felicitări ce înfăţişează peşti. De asemenea, se oferă mici cadouri, prăjituri, bomboane având formă cunoscută a unui biban.
În unele ţări rânduiala poartă numele de „Ziua naivilor”, a „Nebunilor”, a „Cucului” şi aşa mai departe, dar esenţa a rămas aceeaşi. În Rusia la începutul sec. al XVIII-lea, pe vremea ţarului Petru cel Mare se obişnuia ca de 1 aprilie să se dea…alarma în timpul nopţii, dar numai în Capitală, locuitorii trezindu-se buimaci şi intrând în panică, până realizau că era doar o… „glumă”.
Cam sinistră…
Convenţia Internaţională pentru Protecţia păsărilor sălbatice
Puţină lume ştie că data de 1 aprilie este dedicată, de asemenea, ocrotirii …înaripatelor văzduhului, cu toate că încă din 1902 s-a semnat la Paris Convenţia pentru Protecţia păsărilor sălbatice. Mai nou s-a emis o Directivă europeană (79/409/CCE) care reglementează asigurarea, prezervarea şi reabilitarea unor suprafeţe suficiente de habitat pentru păsările migratoare. Directiva a fost introdusă şi în legislaţia românească prin Legea 462/2001.
Cinstirea înaripatelor cerului la început de primăvară reprezintă o frumoasă tradiţie românească ce datează după Primul Război Mondial, fiind reînviată în anul 1993 la iniţiativa Societăţii Române de Ornitologie .
Bucuria celor mici
Dar să revenim la păcăleli. Cert este că mai ales copiii,adolescenţii, tinerii se dau în vânt să facă o poznă, o ghiduşie, să le joace un renghi nevinovat colegilor, părinţilor, celor mari. Dacă farsele sunt reuşite şi nu ofensează, nimeni nu se supără.
În ultimii ani nu doar cei apropiaţi, amicii, cunoştinţele se ţin de asemenea poante, ci şi mass-media se ia la întrecere în privinţa lansării de ştiri false, exagerate. Presa scrisă, cea audovizuală din ţară şi străinătate lansează de 1 aprilie felurite “bombe”, menite să-i inducă în eroare pe cititorii, ascultătorii, telespectatorii care au uitat că este, totuşi, o Zi a …păcălelilor.
Ca atare, vă atenţionăm amical, dragi cititori, să fiţi atenţi azi şi să nu cădeţi şi dumneavostră în vreo… “capcană”.
Horia C. Deliu
