Pe data de 29 august, la dată fixă, în fiecare an Biserica ortodoxă evocă un moment dramatic cunoscut sub numele de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Este ultima mare Sărbătoare din Anul bisericesc care se termină la finele lui august, urmând ca din 1 septembrie să înceapă unul nou. Astăzi este zi de post şi se cuvine cinstită cu pioşenie şi respect, pentru a venera jertfa unui om nevinovat, care a devenit sfânt.
O crimă atroce
Totul a pornit de la curajul cu care Botezătorul a criticat dezmăţul şi viaţa imorală, luxul în care trăia împăratul acelor timpuri, Irod. El trăia cu Irodiada, care îi era şi cumnată, iar vocea care îi critica trebuia să fie curmată. Cea care îl ura cel mai mult pe Ioan era această femeie de o răutate ieşită din comun, şi la toate insistenţele sale de a fi suprimat, dictatorul – care-l preţuia, totuşi – s-a opus.
Atunci a intervenit un plan diabolic, fiind antrenată şi Salomeea, frumoasa fiică a Irodiadei. La un nou ospăţ, ea l-a incitat pe împărat dansând lasciv, iar drept recompensă a cerut… capul lui Ioan.
Ospăţul lui Irod şi dansul Salomeei
Regele a acceptat, dar mai târziu când i s-a adus “trofeul” pus într-un blid de lut s-a înfiorat şi a avut o replică sardonică: “Acum poţi să dansezi cât vrei”, cu semnificaţia de a nu se mai opri, aidoma celor bolnavi de friguri.
Irodiada fericită, a solicitat ca să primească, în sfârşit, capul spre a-l îngropa la ea în curte, ca pe o supremă satisfacţie. Tiranul a fost de accord, temându-se că înhumarea trupului alături de cap ar putea provoca vreo minune divină, conducând la învierea incomodului personaj.
Aşa se face că trupul a ajuns undeva în Sevastia, în vreme ce capul a urmat o serie de peregrinări, numite “Aflări ale preţiosului cap”.
Cele trei minuni
Se cunosc trei momente importante legate de aceste întâmplări. Prima s-a datorat unei femei pe nume Ioana, soţia vistiernicului, care l-a dezgropat şi l-a dus într-un loc ferit, pe muntele din satul lui Irod. În zilele împăraţilor Constantin şi Elena, cunoscuţi pentru modul în care au încurajat credinţa, a urmat o a doua aflare, iar cea de a treia s-a sărvârşit mult mai târziu, când capul Sfântului a ajuns cu mare cinste la Constantinopol.
Obiceiuri şi superstiţii
Sunt o seamă de obiceiuri populare şi superstiţii legate de acestă zi importantă de 29 august, când credincioşii ţin praznic de întristare pentru uciderea celui mai aprins vestitor al pocăinţei. Această zi este una de post în care, în conformitate cu tradiţia oamenilor din popor, este bine să nu se mănânce unele legume şi fructe. După cum ne spunea un bătrân din Băcel, nenea Vasile Marcu, el ştie încă din copilărie de la părinţii şi bunicii domniei sale că nu se taie varza, nici pepenii, nici roşiile, deoarece amintesc de forma unui cap. De asemenea, nu e bine să se bea vin roşu, alte băuturi care amintesc de culoarea sângelului vărsat de Botezător.
O altă superstiţie interzice folosirea măturilor, pentru a nu fi deranjată liniştea morţilor.
Azi nu se mănâncă pepeni
Azi nu se foloseşte… cuţitul!
În anumite sate credincioşii mănâncă în această zi doar struguri, în timp ce majoritatrea femeilor în etate ţin post negru, toată ziua. În lumea tradiţională a satului, odinioară nu se tăia nimic cu cuţitul, toate alimentele de la masă se rupeau cu mâna, iar farfuriile, blidele sau tipsiile erau lăsate deoparte, ca un omagiu adus jertfei Sfântului Ioan Botezătorul. Ne amintim că pe un asemenea vas a fost adus despotului Irod capul ce abia fusese despărţit de trup.
Anumiţi oameni mai în etate au şi azi credinţa că temerarul Botezător este unul dintre sfinţii cei mai apropiaţi de Dumnezeu, Sf. Nicolae fiind patronul copiilor, având grijă ca aceştia să nu moară nebotezaţi.
Încă un pas spre toamnă
În anumite zone ale ţării această zi tristă a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul era cunoscută şi sub denumirea populară de „Sântion de toamnă”. Se întâlnesc mai rar şi alte variante, precum „Crucea mică” sau „Brumariul”.
Există o legendă cunoscută legată de acest personaj, care spune că Sântion ar fi fost un tânar sărac, dar plăcut la înfăţişate. Într-o zi, o femeie bogată l-a invitat peste noapte la ea, dar el nevrând să intre în păcat s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să-i ia frumuseţea cea ademenitoare. Şi s-a trezit cu un cap de… oaie, scăpând astfel de ispită.
Pomenirea celor duşi
În această zi specială se fac din nou pomeni, dar de fructe, pentru ca spiritele morţilor să fie îmbunate. După Slujba de la biserică se fac mici pomeni de mere, pere sau castraveţi.
Este o zi de post şi de reculegere pentru toţi cei credincioşii, o ocazie de a ne gândi la marele sacrificiu făcut de Sf. Ioan.
Horia C. Deliu
