Pe 21 mai, ca în fiecare an la dată fixă, îi prăznuim pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Această zi are o semnificaţie deosebită, deoarece în anul 313 înţeleptul cârmuitor Constantin i-a eliberat pe creştini de sub tirania păgână la îndemnul mamei sale, Elena, dând vestitul Edict de la Mediolanum.
Constantin cel Mare (272-337) avea să devină nu numai eliberatorul creştinilor, ci şi protectorul lor, câştigându-şi faima de Primul împărat creştin din istorie. Povăţuit cu înţelepciune de mama sa, a promovat în funcţii de conducere oameni care credeau întru Iisus Hristos, dând astfel un puternic semnal supuşilor în legătură cu noua orientare religioasă ce câştiga tot mai mulţi adepţi.
Numeroşi sărbătoriţi
Conform unor surse oficiale, în jur de 1,8 milioane de români îşi vor serba Ziua onomastică. Dintre aceştia doar 745.000 sunt bărbaţi. În afară de prenumele tradiţionale Constantin şi Elena există o sumedenie de apelative derivate. Iată o listă destul de consistentă în ordine alfabetică: Codin, Codina, Constanţa, Constantina, Constanţiu, Costache, Constandin, Costas, Costea, Costel, Costeluş, Costin,Costică, Costi, Dina, Dinica, Dinu,Tanţa, Tănțica,Ticu,Tina,Tinel, Tinu, Titel,Titi. De asemenea, iată derivate de la numele Elena: Ela, Elenca, Eleonora, Eli, Helena, Ileana, Ilenuş, Ilenuţa, Ilinca, Leana, Lena, Leni, Lenuş, Lenuţa, Lina, Nora, Nuţa, Nuţi.
Convertire miraculoasă
Convertirea la creştinism a lui Constantin s-a petrecut într-un mod miraculos. Înaintea unei mari bătălii contra împăratului Maxenţiu (care îi prigonea pe închinători) a visat că pe cer apare Crucea lui Hristos sub forma unor stele luminoase şi deasupra ei scria „Instinctu Divinitatis”, adică „Prin inspiraţie Divină”. Era un anunţ magic că va învinge. Când s-a trezit, a ordonat ca pe coifurile şi pe armurile soldaţilor să fie desenate semnul crucii şi monograma lui Iisus. Încrezător în acest mesaj divin, Constantin cel Mare a învins oastea lui Maxenţiu, alcătuită din 150.000 de luptători, deşi el avea numai 20.000 de soldaţi. A fost un prim şi mare semn ceresc, care l-a marcat pentru tot restul vieţii.
Ajuns împărat, Constantin a înapoiat creştinilor bunurile confiscate, făurind un sistem unitar pentru îngrijirea bătrânilor, orfanilor şi a celor săraci.
Constantin cel Mare a rămas vestit în istoria creştinismului şi prin convocarea primului Sinod Ecumenic în anul 325 la Niceea, aproape de locul pe care împăratul a ridicat cetatea care îi poartă numele – Constantinopol.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt ctitori ai unor importante lăcaşe de cult, precum Biserica Învierii de la Ierusalim, dar şi ai altor biserici de la Roma, Nicomidia şi Antiohia.
Maica Sfânta Elena
Să ne referim puţin şi la Sfânta Elena, mama împăratului. Ea a fost considerată un model matern, care şi-a crescut şi educat fiii în credinţa şi dragostea faţă de Mântuitor, fiind mereu călăuzită de semnul crucii. Se ştie în acest sens că Sf. Elena a mers la Ierusalim pentru a găsi chiar ea Crucea pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. A găsit-o pe Golgota în 14 septembrie 326 şi a îndemnat populaţia să ridice pe acel loc o biserică. De altminteri, din banii ei şi la insistenţele sale s-au înălţat multe aşezăminte religioase, îndemnându-l şi pe fiul său, Constantin, să procedeze la fel.
De aceea Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt reprezentaţi totdeauna în iconografie alături de o cruce. Ca semn al importanţei acesteia în viaţa lor, simbol al jertfei şi al iubirii pentru Mântuitor.
„Constandinul puilor”
În tradiţia populară românească, marea Sărbătoare pe care o evocăm este numită şi „Constandinul puilor”. Se spune că de acum încolo păsările cerului îşi învaţă puii să zboare, ne-a povestit odată moş Ion Bularca, din Floroaia, despre datinile din moşi-strămoşi legate de Ziua Sfinţilor Împăraţi. Dacă de Dragobete, pe 14 februarie, a început sezonul de zidire a cuiburilor şi de împerechere, zburătoarele au acum puii mărişori, venindu-le sorocul să se avânte singuri spre înaltul cerului.
Data de 21 mai era serbată, odinioară, şi pentru apărarea recoltelor viitoare. De aceea nu era îngăduit a se lucra pământul. Celor care, totuşi, munceau la câmp în această zi, potrivit superstiţiei urma să li se distrugă bucatele.
În trecut exista şi un alt obicei în rândul gospodarilor ce aveau podgorii: pentru a preîntâmpina ciugulira strugurilor de către grauri, podgorenii nu lucreau nici ei în această zi importantă.
Obiceiuri păstoreşti
Nenea Vasile Cojan, din Voineşti, îşi aminteşte de alte tradiţii, unele demult uitate. Păstorii hotărau de Ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena cine va fi baci şi unde anume vor fi făcute stânele. Totodată, laptele de la oile fiecărui gospodar era măsurat exact, spre a nu apărea discuţii ulterioare, iar cantitatea este însemnată pe un răboj.
Se practicau şi anumite ritualuri arhaice pentru protejarea ciobanilor, a oilor şi stânelor. În unele cătune se aprindeau aşa-numitele „focuri vii”, în speranţa că astfel vor fi alungate duhurile malefice care dijmuiesc laptele oilor.
„Măsura oilor”, numită pe alocuri şi „Sâmbră” reprezintă un obicei românesc din vechime şi se mai practică în multe zone montane. De fapt, ideea se referă la estimarea cantităţii de lapte şi de brânză pe care proprietarii le pot obţine. Numai că în prezent s-a optat pentru un păstorit local, mai economic din punct de vedere financiar, iar turmele se deplasează la păşune pe distanţe mici, între sat şi stână. În trecut „Sâmbra” avea loc la o dată fixă, în prima decadă a lunii mai. În primăvara aceasta obiceiul amintit s-a derulat mai repede, intens mediatizat, fiind prezenţi şi…politicieni spre a-şi face campanie electorală ! Până şi aici…
Ritualuri pline de tâlc
„Sâmbra oilor” constituia pentru comunitatea satului un prilej de bucurie, luând parte la ea în primul rând proprietarii de ovine, dar şi membri ai familiei, vecini, cunoscuţi. Cu câteva zile înainte de ceremonia măsurării laptelui, se desfăşura un ritual de…„purificare” a oilor, acestea fiind trecute pe rând peste o tavă cu jăratec în care se ardea şi tămâie. Animalele erau apoi atinse cu o crenguţă de leuştean, toată magia asta contribuind chipurile la menţinerea mioarelor sănătoase.
În ziua ceremoniei oamenii se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi porneau cu mâncare în traistă către locul în care fusese aleasă viitoarea stână. Şi acolo avea loc un mic ritual de sfinţire a târlei şi necuvântătoarelor. Dacă totul decurgea cum se cuvine, oierii luau apoi parte la o petrecere câmpenească, unde erau pofiţi să cânte şi lăutarii. Se servea brânză, caş, ceapă verde, bulz, miel fript, drob de miel, plăcinte, cozonac. Se bea palincă, vin şi bere.
Odinioară, se oficia sacrificarea unui miel, în speranţa unui sezon pastoral îmbelşugat, cu animale sănătoase şi multe produse specifice.
Felicitări sărbătoriţilor!
Aşadar, să le urăm celor aproape de două milioane de români ce poartă prenumele celebre şi derivatele de la Constantin şi Elena, un călduros „La Mulţi Ani!” Tuturor le dorim multă sănătate, bucurii şi împliniri, alături de cei dragi!
Horia C. Deliu
