Sfântul Nicolae este sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română și cea Romano-Catolică în fiecare an, în data de 6 decembrie. El este considerat ocrotitorul copiilor, dar și al marinarilor, brutarilor, femeilor nemăritate și al celor acuzați pe nedrept.
Aseară a venit Moș Micolae cu daruri pentru cei mici, care în prealabil şi-au lustruit înainte încălţările pentru a primi daruri conform tradiției. Cine nu a fost cuminte a căpătat și o…jordiță (simbolică), pentru ca pe viitor să nu mai facă boacăne…
Pe data de 6 decembrie creștinii îl sărbătoresc de sute de ani pe Sfântul Ierarh Nicolae, cunoscut şi drept Făcătorul de Minuni, întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu. Nu mai puțin de 800.000 de români au astăzi Ziua onomastică, prilej de a le ura numai bine, sănătate şi La Mulţi Ani!
Dintre sărbătoriţi în jur de 520.000 sunt bărbaţi, iar 280.000 – femei. Marea majoritate a bărbaţilor care îl au ca patron spiritual pe acest sfânt se numesc fie Nicolae, alţii Neculai, Niculae, respectiv Nicuşor, iar reprezentantele sexului frumos au prenumele Nicoleta, Niculina, Nicola sau alte variante.
În credinţa populară Moş Nicolae e sinonim cu darnicia, existând numeroase legende referitoare la actele sale de binefacere. Cea mai cunoscută se referă la povestea unui bărbat care-şi pierduse avuţia şi nu mai avea zestre că să-şi mărite cele trei fete. Prin har divin, Ierarhul Nicolae a aflat de necazul omului, care era gata-gata să-şi lase fiicele să se prostituieze. Sau şi mai rău, se gândea disperat să le… omoare şi apoi să-şi ia şi el viaţa.
Noaptea, pe ascuns, Sf. Nicolae a lăsat o pungă cu galbeni în casa cu pricina, spre mare supriză, dar şi bucurie a capului familiei, care ulterior a reusit să-şi mărite fata cea mare. Isprava s-a repetat încă de două ori, iar în cele din urmă bărbatul l-a descoperit pe binefăcătorul său. Însă acesta l-a pus să jure că nu va spune nimănui cele întâmplate. Cert este că obiceiul darurilor aparent miraculoase s-a perpetuat şi adaptat în timp. Aşa se face că în seara premergătoarei datei de 6 decembrie copiii aşteaptă nerăbdători să primească jucării şi dulciuri de la Moş Nicolae, care însă nu li se înfăţişează aievea niciodată.
Dar dincolo de aerul legendar, Sf. Nicolae a reprezentat un personaj real: s-a născut în Asia Mica, în a doua jumătate a secolului al III- lea şi a trăit în zona Turciei de azi, ajugând ierarh bisericesc. Încă de mic a deprins credinţa în Iisus şi a iubirii de oameni. Nepunând câtuşi de puţin preţ pe bogăţie şi confortul lumesc, şi-a dăruit averea celor săraci, vieţuind modest în post şi rugăciune, fiind un model de bunătate şi înţelepciune.
Se spune că a săvârşit minuni, vindecându-i pe mulţi de boli incurabile ori slobozind semeni nevinovaţi aruncaţi în temniţe.
Spre senectute s-a retras la Mănăstirea Sionului, pe care a fondat-o şi unde a fost înmormântat iniţial. Apoi în anul 1087 moaştele sale au fost strămutate în Italia. Am avut ocazia de a le vedea cu prilejul unui pelerinaj ecumenic la Bari, unde venise o mulţime de credincioşi să se roage pentru sănătatea lor, venerându-l pe Sfânt.
În colindele românesti se cântă despre „florile dalbe, flori de măr”, deşi suntem în Sezonul alb. De ce? Fiindcă străbunii noştri socoteau ca nuieluşa Sfântului Nicolae era una de măr. Iar dacă era pusă în apă şi înflorea până de Crăciun, însemna că respectivului i-au fost iertate păcatele.
Încă o dată le spunem La Mulţi Ani sărbătoriților!
Horia C. Deliu
