La mijlocul lunii lui Cuptor, respectiv 20 iulie, credincioșii îl sărbătoresc pe Sântul Ilie, care în mitologia românească reprezintă o divinitate a Soarelui şi a Focului. El era identificat de geto-dacilor cu Zeul Focului ”Gebeleizis”, având corespondentul de ”Helios” în mitologia greacă. Potrivit legendelor Sf. Ilie provoacă în toiul verii ploi torenţiale cu tunete şi trăsnete, declanşând uneori şi incendii, de asemenea, trimițând grindina pe pământ.
Nu s-a putut o ilustrare mai bună a manifestărilor meteo specifice lui Sântilie – cum mai este numit în popopr – decât aceste zile capricioase, cu caniculă şi averse, parcă mai mult ca oricând. În tradiția populară se spune că temutul personaj mână un car de foc în timpul furtunilor și trimite fulgere și tunete în special către cei păcătoși.
În felurite reproduceri de artă, în fresce bisericeşti şi imagistica populară Sf. Ilie apare într-o trăsură cu roţi de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripaţi.
În perioada sa pământeană se spune că Ilie ar fi săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi la îndemnul diavolului. Păcate pe care le-a ispăşit ulterior în moduri diferite. În cele din urmă Dumnezeu l-a iertat şi l-a urcat la cer într-o caleaşcă cu roţi de foc trasă de bidivii înaripaţi.
Lumea satului credea pe vremuri că Ilie cutreiera mai ales de ziua lui norii, fulgerând şi trăsnind dracii cu biciul său de foc, spre a-i pedepsi pentru răul extraordinar pe care i l-au pricinuit. Şi, întrucât încornoraţii înspăimântaţi se ascundeau uneori pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turle şi chiar în trupul unor animale şi fiinţe umane, năprasnicul justiţiar îi trăsnea şi fulgera cu mânie, pentru a face dreptate.
La noi în judeţ de mulţi ani a devenit celebră Nedeia mocănească de la Voineşti, ce tocmai a avut loc în splendidul decor natural de la marginea staţiunii balneare Covasna, manifestare iubită de localnici și de turiștii aflați în vacanță.
În dimineaţa acestei zile se culeg plante medicinale, în special, busuiocul. Era pus la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări.
Tradiţia populară nu îngăduie să se consume mere (fructele lui SântIlie) până la 20 iulie şi nici nu este voie ca aceste fructe să fie lovite unul de altul, pentru a nu abate grindina!
Sărbătoarea de astăzi marchează miezul verii pastorale, dată când le este permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, oierii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.
Se obişnuia cu decenii în urmă ca în această zi să se organizeze nedei, petreceri populare ale sătenilor trăitori la poalele Carpaţilor. Aveau loc târguri şi iarmaroace, serbări cîmpeneşti – cum este şi Nedeia de la Voineşti. În cadrul acestor manifestări aşteptate cu nerăbdare tot anul, oamenii se întâlneau bucuroşi, schimbau opinii, făceau negoţ, se cinsteau, petrecând cu cântec şi joc până seara târziu.
Şi în final să le adresăm „La Mulţi Ani” celor ce poartă acest nume sfânt!
Horia C. Deliu
