30 noiembrie reprezintă una dintre cele mai importante Sărbători religioase: luni urmează a fi praznuit Sf. Apostol Andrei, considerat ocrotitorul României, fiindcă a creştinat locuitorii de pe meleagurile noastre. În popor această zi mai poartă numele de Sântandrei sau Moş Andrei. În mod oficial data amintită a fost declarată zi nelucrătoare, urmând ca şi marţi, pe 1 Decembrie, când să cinstim Ziua Naţională, să fie tot liber. Aşadar, s-a potrivit o mică vacanţă, marcată de două evenimente cu încărcătură emoţională deosebită.
Prenume celebru
Prenumele Andrei este răspândit în întreaga lume. El derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „Viteaz” şi reprezintă un apelativ popular inclusiv la noi în ţară. Conform datelor oficiale, în România trăiesc peste 660.000 de concetăţeni ce se numesc astfel, din care circa 336.000 – bărbaţi. Majoritatea lor au prenumele Andrei, cu variantele Andreiu, Andruţa, Andrieş, Andreas, Andraş ori mai rar Andreeas. De asemenea, statisticile existente la nivel naţional arata că în jur de 279.147 dintre romance poarta numele de Andreea şi Andra.
Aşadar, stimaţi prieteni, nu uitaţi ca luni să vă felicitaţi rudele, amicii, colegii, cunoştinţele.
Cu chefurile este mai complicat, fiindcă ne aflăm în Postul Crăciunului, aşa încât credincioşii trebuie să respecte codul alimentar recomandat de normele religioase, fiind un regim de austeritate autoimpus. Oricum, le adresăm felicitări sărbătoriţilor şi le urăm toate cele bune!
. . Personaj respectat
Să precizăm în cele ce urmează câteva date referitoare la importantul personaj biblic pe care-l omagiem. Sf. Apostol Andrei a fost fiul lui
Iona, din Galileea (adică „Ținutul neamurilor”) şi fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. În tinereţe amândoi s-au îndeletnicit cu pescuitul, devenind mai târziu ucenici ai Mântuitorului, martori ai faptelor Sale minunate.
Conform izvoarelor religioase ce ne-au parvenit din cele vremuri, se spune că în urma săvârşirii minunii de Înalţare la Cer a lui Iisus şi după perioada Cincizecimii, apostolii au tras la sorţi încotro să se îndrepte spre a propăvădui noua credinţă.
Sfântului Andrei i-a fost hărăzit să purceadă spre Bizantia, Tracia şi Macedonia, poposind în ţinuturile de la ţărmul Mării Negre. Aşa a ajuns şi pe malurile Fluviului Danubius, rămânând o vreme în Dobrogea noastră şi după aceea trecând mai departe în Crimeia.
A fost o misiune deloc uşoară, ce a însemnat un trai plin de privaţiuni, de provocări. Le-a biruit pe toate graţie credinţei întru Hristos, reuşind să convingă multă lume să-i urmeze sfaturile şi pildele. Deşi era un apostol blând şi smerit, dar hotărât în a-şi susţine convingerile religioase, autorităţile i-au hărăzit un sfârşit cumplit Sf. Andrei, fiind răstignit cu capul… în jos, pe o cruce în formă de X, care îi poartă numele, cunoscută mai ales de cei care lucrează în domeniul feroviar.
Superstiţii, vechi de când lumea…
Cum spuneam la început, zilei de 30 noiembrie i se mai spune în popor Sântandrei sau Moş Andrei. Există numeroase obiceiuri legate de importantul eveniment la care ne referim.
Pe vremuri exista superstiţia potrivit căreia în noaptea de Sântandrei strigoii dau năvală şi bântuie pe la casele celor necredincioşi. Pentru a-i alunga, se puneau funii de usturoi deasupra uşii de la intrare. Din relatările unor bătrâni de prin satele româneşti ale judeţului Covasna cu care am stat de vorbă de-a lungul anilor, cum ar fi de exemplu nenea Vasile Bularca, din Sărămaş, am reţinut că respectivele făpturi supranaturale îşi făceau, chipurile, apariţia numai noaptea, strecurându-se ca nişte umbre pe lângă ziduri, pentru a băga spaima în oamenii răi la suflet.
În prezent s-au exploatat în chip comercial aceste mituri populare naive, apărând felurite simboluri legate de temă, cum ar fi măşti fioroase, veşminte horror, obiecte de artizanat, chiar dovleci sculptaţi pentru a avea o înfăţişare cât mai ciudată şi alte kitsch-uri.
Mlădiţie în căni de lut
Am întâlnit o datină interesantă în Floroaia, dar ea se regăseşte în multe alte localităţi din judeţ şi din ţară. În dimineaţa zilei de Sântandrei unele gospodine merg în grădină şi rup câteva crenguţe de la pomii roditori, oferind câte o mlădiţă fiecărui membru al familiei, care o pune la păstrare într-o cană de lut. Apa din cană trebuie schimbată în fiecare zi. Va fi sănătos şi norocos în anul următor, acela căre va găsi în Ajun de Crăciun rămurica înflorită. De aici şi refrenul colindelor, care vorbeşte de „Flori dalbe de măr”…
Cum spuneam, sărbătorii i se mai spune şi Moş Andrei. Este un „moş” urmat de alţi patru, la fel de importanţi: Nicolae, Crăciun, Vasile şi Ion. Aceste denumiri sunt legate de perioada iernii, când Soarele nu mai are putere ca în restul anului, fiind bătrân şi ostenit.
Graiul dobitoacelor
Pe vremuri mai exista şi o altă superstiţie, care zicea că de Sântandrei vitele din bătătură „prind glas” şi-şi spun păsurile unele altora. Cele mulţumite de felul în care erau tratate, hrănite, adăpate îl lăudau pe proprietar, cele neglijate – dimpotrivă, îl huleau. Numai că stăpânii lor nu avea voie să le asculte.
Totuşi, gospodarul îşi dădea seama dacă este iubit sau nu, după modul în care se comportau animalele: cică stăpânul neglijent, zgârcit, hain era lovit “din greşeală” cu copita şi îmbrâncit în staul de vreo vită care dorea să se răzbune…
Real şi aparent
Se mai spune în lumea satului că în Ajunul Săbătorii de Sf. Andrei se ridică în mod simbolic bariera dintre Lumea văzută, pământeană, şi cea nevăzută, oferindu-le celor curioşi posibilitatea realizării unor previziuni pentru anul care vine.
În unele sate, precum Băcel şi Iarăş, în ziua cu pricina era obiceiul ca gospodarii să nu măture curtea şi nici să nu arunce nimic de prisos la gunoi. Altminteri, veneau lupii noaptea şi le atacau animalele din grajd. De asemenea, se credea ca apar şi duhurile malefice pentru a fura „mana” vacilor, a lua minţile oamenilor necredincioşi şi făţarnici, dar şi a împuţina rodul ogoarelor.
De teamă, unii săteni mai fricoşi evitau să iasă din casă după ce înnopta, punând usturoi un numai la uşi, ci şi ferestre. Totodată, întorceau vasele cu… gura în jos!?
Urări sărbătoriţilor
Nu ne rămâne la final decât să vă urăm, stimaţi cititori, să cinstiţi aşa cum se cuvine Sărbătoarea de Sântandrei, aducând un omagiu Sfântului Apostol – ocrotitorul României! Totodată, le dorim celor ce poartă acest frumos nume să aibă parte de zile senine, multe bucurii, adresându-le tradiţionalul „La Mulţi Ani!”
Horia C. Deliu
