Data de 30 noiembrie, când credincioşii îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Andrei, a devenit oficial şi zi liberă. Aceasta ca urmare a faptului că parlamentarii României au înţeles să-l cinstească în acest fel pe ocrotitorul ţării noastre, urmând ca imediat, pe 1 Decembrie să sărbătorim Ziua Naţională. Va fi o mini-vacanţă, numai bună să ne tragem sufletul înaintea alergăturilor din Luna cadourilor.
Privitor la aceeaşi temă, dar în alt context să spunem că nu există… şofer care să nu cunoască semnul rutier numit “Crucea Sfântului Andrei” aflată la trecerea peste calea ferată simplă, fără bariere, fără semnale acustice şi luminoase, aşa încât credem că ne adresăm unui public cât de cât avizat.
Remarcabil personaj biblic
Să desluşim, totuşi, pentru cititorii mai puţin avizaţi, câteva date despre măritul personaj biblic pe care-l omagiem. Conform izvoarelor religioase ce ne-au parvenit de pe vremea Mântuitorului, se ştie că în urma săvârşirii minunii de Înalţare a Sa la cer şi după perioada de Cincizecime, apostolii au tras la sorţi încotro să se îndrepte spre a propăvădui noua credinţă.
Sfântului Andrei i-a fost hărăzit să purceadă spre Bizantia, Tracia şi Macedonia, să poposească în ţinuturile din jurul Marii Negre, să ajungă pe malurile Fluviului Danubius, să adăsteze în Dobrogea noastră şi să treacă mai departe, în Crimeea.
A fost o îndeletnicire grea, plină de privaţiuni, de provocări, dar le-a biruit pe toate prin credinţa întru Hristos, reuşind să-i convingă şi pe alţii.
Deşi nu a făcut rău şi era un apostol smerit, Sfântul Andrei a avut parte de un sfârşit cumplit din pricina credinţei în Dumnezeu, fiind şi el răstignit, dar cu capul… în jos, pe o cruce în formă de X, care îi poartă numele.
Un nume răspândit
Apelativul Andrei este răspândit şi la noi, ca în întreaga lume. El derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „Viteaz”. După statisticile oficiale vineri îşi vor serba onomastica peste 600.000 de concetăţeni, din care circa 322.000 sunt bărbaţi. Prenumele feminine cele mai des întâlnite sunt Andreea şi Andra, aşadar nu uitaţi să vă felicitaţi rudele, amicii, colegii, cunoştinţele.
Sf. Apostol Andrei a fost fiul lui Iona, din Galileea, şi fratele Sf. Apostol Petru, în tinereţe amândoi fiind pescari, iar mai târziu ucenici ai Mântuitorului, martori ai faptelor Sale minunate.
Noaptea de Sântandrei
În popor această zi mai poartă numele de Sântandrei sau Moş Andrei, fiind urmată de alţi “moşi”: Nicolae, Crăciun şi Vasile. După creştinarea dacilor ca urmare a predicării Evangheliei de către Apostolul Andrei, unele dintre obiceiurile păgâne ale acestor ţinuturi au început să fie înlocuite cu altele, de o factură specială.
Aşa au apărut superstiţiile, farmecele, vrăjile, solomoniile, ce au intrat în tradiţia şi datinile multor familii băştinaşe. Le mai regăsim acum doar prin anumite hrisoave sau scrieri ale folcloriştilor, având un grad de interes tot mai scăzut, din păcate, mai cu seamă în rândul tinerilor crescuţi sub zodia computerului. Ne facem însă datoria de a le prezenta periodic, în speranţa că ceva, ceva, tot să rămână…
Obiceiuri ciudate
Câteva obiceiuri au rămas celebre, perpetuându-se până în contemporaneitate, cum ar fi legendara Noapte de Sf. Andrei (29 spre 30 “Brumar”). Pe vremuri au circulat multe legende ce ni se par absurde în ziua de astăzi, dar care în vechime înspăimântau oamenii ignoranţi.
De pildă, se credea că era momentul când strigoii, moroii, pricolicii – nişte personaje odioase, creaturi malefice, nevăzute de nimeni – capătau puteri supranaturale şi îi pedepseau pe necredincioşi. Odinioară, în această noapte se practicau ritualuri magice pentru alungarea duhurilor rele, a demonilor. Bătrânele satelor făceau descântece, farmazonii, vrăjitorii, iar fetele de măritat aşteptau să li se arate, în somn, viitorul soţ.
Badea Ionică Bularca, din Sita Buzăului, îmi relata acum câţiva ani o poveste pe care o ştia de la bunicul său: cum că de Sântandrei apar semne divine. Se deschide Cerul pentru o clipă, iar cei curaţi la suflet şi drepţi întru credinţă pot vedea printre nori o pată roşie imensă şi o rază de soare căzând oblic pe Pământ.
Oamenii simpli credeau că, în noaptea amintită, demonii bântuie cu puteri sporite printre cei vii ca să le pricinuiască necazuri, să betejească animalele din grajd şi să pericliteze recoltele viitoare. De teamă, unii săteni evitau să iasă din casă după ce înnopta, punând ca şi în alte ocazii funii de usturoi la uşi şi ferestre, pentru a alunga duhurile necurate ori întorcând vasele cu… gura în jos!?
În dimineaţa de Sântandrei unele gospodine ce ţineau la tradiţii mergeau în grădină şi rupeau câteva mlădiţe de la pomii roditori, le legau şi ofereu câte un mănunchi fiecăruia dintre membrii familiei, fiind puse apoi în câte o cană de lut. Apa trebuia schimbată în fiecare dimineaţă, iar acela ale cărui ramuri înfloreau în preajma Anului Nou, era norocos.
Omagiu închinat… lupilor!
Apostolul Andrei este considerat patronul lupilor. Aceste fiare sălbatice temute, care pricinuiesc multe necazuri crescătorilor de oi, sunt aduse în atenţia credincioşilor, periodic.
În mod ciudat tradiţia spune că o dată în an, pe 30 noiembrie, lupii ar avea “voie” să se înfrupte fără teamă din mult-râvnitele mioare, putând da iama nestingheriţi în staul. Oare? De asemenea, există o vorbă cum că numai acum lupul poate să-şi sucească în voie capul, altminteri gâtul fiindu-i teapăn tot restul anului.
Urări adresate sărbătoriţilor
În popor se mai spune că vremea din ziua Sfântului Andrei poate prevesti dacă vom avea sau nu o iarnă grea.
Ne face plăcere, stimaţi cititori, ca în final să adresăm un sincer “La Mulţi Ani” tuturor celor care poartă acest frumos şi nobil prenume sfânt!
Horia C. Deliu
