În fiecare final de noiembrie, mai precis pe data de 30 „brumar” creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Apostolul Andrei. Care este considerat Ocrotitor al României, fiind numit în popor Sântandrei, ziua aceasta este declarată oficial liberă. Ca atare, mulți credincioși merg în pelerinaj la celebra Peșteră din Dobrogea, unde a făcut popas Sf. Apostol Andrei în peregrinările sale.
Apostolul Andrei s-a născut în Galileea, fiind frate cu Apostolul Petru. În tinereţe fuseseră amândori pescari, trăind de azi pe mâine, fără vreo revelaţie de natură spirituală. Până când l-au întâlnit pe Iisus. După aceea aveau să devină ucenicii Săi, iar în cele din urmă Sfinţi Apostoli.
Dintotdeauna evenimentul la care ne referim a fost însoțit de o serie de superstiții. Mai cu seamă noaptea de Sântandrei era odinioară încărcată de simboluri păgâne, în mentalul popular figurând personaje fantaste, cu puteri magice, adeseori malefice. În mitologia românească apare frecvent pricoliciul, considerat un duh rău. Se credea că unii oameni se transformau după ce mureau în asemenea creaturi ciudate, arătând ca nişte animale fabuloase, care bântuiau pe la casele oamenilor fără credinţă.
Spre deosbire de strigoi, care seamănă cu personajele ce odată au fost vii, pricolicii apar întotdeauna sub formă de jivine, în special, de lupi sau câini mari, fioroşi. În noaptea de Sântandrei strigoii bântuie în voie, de aceea suprestiţioşii şi persoanele mai slabe de înger frecau tocul uşilor cu usturoi şi atârnau funii în tindă.
Pe vremuri mulţi săteni credeau în naivitatea lor că de Sântandrei animalele din bătătură prind în mod curios ”darul vorbirii” (!), şi-şi spun necazurile între ele, însă fără ca proprietarii să le audă, văicărindu-se dacă nu erau bine îngrijite.
Pelerinaj la Peştera Sf.Andrei din Dobrogea
Se ştie că Apostolul Andrei a poposit în Dobrogea, predicând Evanghelia şi contribuind la creştinarea dacilor. Totuşi, anumite tradiţii păgâne ale acestor locuri s-au păstrat încă multă vreme, generând superstiţii şi obiceiuri perpetuate în lumea veche a satului românesc. 
În România se află Peştera Sfântului Andrei, aceasta fiind cea mai veche biserică creştină de pe teritoriul țării noastre, considerată metaforic „Bethleemul Creştinismului Românesc”. Peștera Sf. Andrei se găsește nu departe de „Monumentul Tropaeum Traiani”, reprezentând un loc pentru pelerinajele credincioșilor.
Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „Viteaz”, După statisticile oficale își serbează Ziua onomastică în jur de 700.000 de români, din care peste 300.000 sunt bărbaţi, cu apelativele dar și Andrei, Andreas, Andu, Andrieș, Andru etc.. Prenumele feminine cel mai des întâlnite sunt Andreea, Andra, cu varianta Anduţa.
Le urăm tuturor sărbătoriţilor „La Mulţi Ani”!
Horia C. Deliu
