Aşa după cum am arătat în ziarul de ieri, o dată cu venirea datei de 7 ianuarie – când este praznicul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul – marcăm încheierea numeroaselor şi frumoaselor Sărbători de Iarnă. Au fost zile blânde până acum, cu zăpadă puţină şi temperaturi aproape…primăvăratice, lipsind vestitul „Ger al Bobotezei”, care în alte dăţi ne dădea mult de furcă. Nu ştim însă ce va fi de acum înainte…
Prenumele de Ion sau Ioan este foarte răspândit în ţara noastră, având corespondente în majoritatea idiomurilor internaţionale. Semnificaţia numelui biblic sună pilduitor, însemnând „Acela de care Dumnezeu are milă”.
Creştinii îl venerează pe Ioan Botezătorul, ca pe unul dintre cei mai însemnaţi sfinţi, vestitul Prooroc având mai multe date de pomenire: pe 7 ianuarie – Ziua de Sf. Ioan (ca botezător al Domnului Iisus), în 24 iunie se cinsteşte Naşterea sa, iar pe 29 august se comemorează Tăierea Capului.
Un important personaj biblic
Poate că ar fi bine să facem o scurtă prezentare a acestui important personaj biblic, numele său fiind venerat în lume, iar imaginea sa apărând imortalizată pe numeroase pânze celebre şi în icoane.
Ioan Botezatorul s-a născut în Cetatea Orini, din Iudeea, într-o casă respectabilă. Mama sa, Elisabeta, provenea din seminţia lui Aaron, iar capul familiei era Marele preot Zaharia, o figură legendară pentru acele locuri şi vremuri.
Naşterea Proorocului Ioan s-a petrecut doar cu şase luni înaintea venirii pe lume a lui Iisus Hristos. Se spune că fericitul eveniment de a avea un fiu la o vârstă înaintată, i-a fost vestit părintelui Zaharia de către Îngerul Gavriil. Numai că această veste i-a părut incredibilă, iar drept pedeapsă divină bătrânul prelat şi-a pierdut graiul. A rămas mut până i-a venit pe lume urmaşul şi i-a dat numele de Ioan.
În clipa aceea lui Zaharia i s-a dezlegat în mod miraculos limba şi a reînceput să vorbească, binecuvântându-l pe Dumnezeu. Toţi cunoscuţii, vecinii, credincioşii au rămas uimiţi de o asemenea întâmplare, cum nu se mai pomenise, întrebându-se care va fi menirea pruncului acesta deosebit când va fi mare. Viitorul avea să arate destinul aparte a lui Ioan Botezătorul.
După ce a crescut în casa părintească, tânărul Ioan a plecat în pustie, mânat de o chemare lăuntrică, ducând o viaţă ascetică. La un moment dat a primit Porunca Dumnezeiască de a predica, artând celor din jur adevărata-i vocaţie.
Obiceiuri din vechime
Trecând acum la lucruri mai pământene, în conformitate cu profilul rubricii noastre ce se referă la tradiţiile locale legate de marile Sărbători creştine ortodoxe, să spunem că de-a lungul anilor am aflat cutreierând aşezările judeţului Covasna o sumedenie de datini, cutume, deprinderi.
Despre anumite obiceiuri din vechime legate de importanta sărbătoare de astăzi ne-a povestit chiar un purtător al acestui nume sfânt, nenea Ionică Baciu, din Ţara Buzaielor. Astfel am aflat că datei de 7 ianuarie i se mai spune nu doar Ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, ci şi Sântion. O zi în care potrivit tradiţiei din vechime trebuie să lăsăm supărările la o parte şi ne bucurăm de viaţă. Cine nu se veseleşte acum, poate râmâne posomorât şi acru multă vreme, fără chef de glume şi nesuferit pentru cei din jur.
În unele sate şi cătune româneşti gospodarii care purtau acest prenume legau odinioară un brăduţ la poartă, dând de veste că aşteaptă oaspeţi. Soseau nu doar rude, cunoscuţi, vecini, ci şi trecători, cu toţii fiind poftiţi să intre în casă şi să guste bucate alese şi să bea un pahar de rachiu şi de vin.
Ritualul de “Botez al Ionilor”
Flăcăii care se numeau Ion ieşeau pe uliţă îmbrăcaţi în straie populare, primind felicitările cunoscuţilor. Cei mai bogaţi dintre sărbătoriţi îşi împodobeau carul cu covoare şi crengi de brad, înhămau boii ori caii pe care puneau betele colorate, şi porneau într-o procesiune prin localitate.
Întregul alai mergea la râu şi acolo Ionii erau stropiţi simbolic, fiind «botezaţi» şi purificaţi de toate relele. După aceea urma momentul cel mai aşteptat, cei prezenţi fiind invitaţi acasă la protagonişti pentru a chefui. În felul acesta obştea rurală se bucura de Sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul, sperând să aibă parte de un an îmbelşugat, să fie sănătoşi şi feriţi de duhurile rele.
În bătătura caselor celor mai înstăriţi apăreau lăutarii, organizându-se apoi hore, în care se prindeau fete şi feciori, petrecerea numindu-se “ Botezul sau Udatul Ionilor”.
Patronul copiilor
Naşul lui Iisus, Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, este considerat şi patronul copiilor, a nou-născuţilor. Se spune că îi scuteşte pe cei mici de nenorociri şi-i fereşte să nu moară nebotezaţi. În această zi de 7 ianuarie, pe vremuri, unele familii organizau aşa-numita «Masă pentru moaşă».
Tinerele mame se duceau cu felurite daruri, aşa-zisele plocoane la moaşa, “baica” ce le ajutaseră să aducă pe lume pruncii. Povesteau despre copii, închinau un pahar de tărie în sănătatea lor şi a moaşei. Mamele care mai doreau un copil rupeau o bucată din colacul adus în dar, şi după forma rezultată (rotundă sau ascuţită) încercau să ghicească dacă vor mai avea fete sau băieţi…
Urări pentru numeroşii sărbătoriţi de astăzi!
Praznicul de Sfântul Ion oferă la circa două milioane de români prilejul de a-şi cinsti prenumele. Aproape în fiecare familie există cel puţin un sărbătorit cu acest nobil apelativ, dacă nu, măcar sunt amici, colegi, cunoscuţi, vecini, pe care se cuvine să-i felicităm călduros.
Ne face plăcere să le urăm concetăţenilor ce poartă acest străvechi nume de botez multă sănătate – că-i mai bună decât toate – fericire şi mult noroc în viaţă.
Să ne trăiţi întru mulţi ani fericiţi!
Horia C. Deliu
