În fiecare început de august, mai precis pe data de 6, creştinii ortodocşi dar şi catolici cinstesc Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, una dintre cele mai mari sărbători religioase.
Eveniment memorabil
Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos nu reprezintă o metaforă, aşa cum unii cititori mai tineri ar fi, poate, înclinaţi să creadă, ci a fost un eveniment real, după cum relatează textele biblice, derulându-se efectiv pe Muntele Tabor, în Ţara Sfântă. Mântuitorul, însoţit de trei dintre ucenicii cei mai apropiaţi, anume Petru, Iacob şi Ioan, a urcat pe acea înălţime să se roage. La un moment a pogorât lumină orbitoare, iar apoi s-a auzit glasul Divin care a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”.
Cei trei bărbaţi s-au speriat, dar Isus i-a îmbărbătat şi le-a poruncit să nu dezvaluie nimănui nimic din cele văzute şi auzite, până după învierea Sa din morţi.
În acel moment apostolii s-au convins că marele lor învăţător era nu numai un Prooroc al lui Dumnezeu, ci îl întruchipa chiar pe Fiul acestuia. Neîndoiala ce mai sălăşluise în sufletele discipolilor lui Iisus până atunci, s-a risipit odată cu săvârşirea Minunii din a şasea zi a lunii august.
În acea dată Iisus se îndrepta către Ierusalim, prevestind ucenicilor tot ce se va întâmpla: Patimile Sale, Moartea pe Cruce şi Învierea. Iar episodul de pe Tabor a reprezentat o etapă din acest ciclu important.
O parantează explicativă
Facem o mică paranteză spre a preciza pentru cei care poate nu ştiu, că aşa după după cum am văzut la faţa locului, formele de relief în Israel sunt modeste în comparaţie cu accepţiunea noastră despre semeţia unui pisc sau o întindere de apă – asta apropo şi de suprafaţa Mării Moarte – ele fiind de dimensiuni modeste. Inclusiv Muntele Tabor, care arătă mai degrabă ca un…deal ceva mai semeţ, urcându-l lesene la pas!
Important pentru Creştinătate, pentru noi, toţi, este însă ceea ce s-a petrecut atunci şi acolo, nu grandoarea sau micimea spaţiului geografic.
. .
Mîntuitorul a urcat pe acel munte ca simbol al înălţării spirituale, care deschide credincioşilor drumul către virtute şi dragoste, permiţând contemplarea dumnezeiască.
Obiceiuri din vechime
Ultima lunii a verii, numită şi „Gustar”, fiindcă acum se coc fructele şi oamenii le pot testa aromele şi frăgezimea, anul acesta se anunţă foarte călduroasă, la fel ca şi „Cuptor”. Totuşi, aflându-ne în prima ei decadă nu simţim încă primele semne ale sezonului următor, care se vor accentua după Sf. Marie Mare, pe 15 august. Până atunci este şi Post, iar joi va fi Dezlegare la peşte.
Nopţile devin treptat mai reci, târâtoarele îşi caută ascunzişuri, iar păsările migratoare se pregătesc de marea călătorie înapoi către ţinuturile calde. Gospodarii care au fâneţe socotesc că a sosit momentul cositului otavei, pentru că înainte de 6 august se crede ca ar avea un gust dulceag şi se obţine mai puţină. În mod ciudat, după această dată otava e mai sarată, consistentă, fiind pe placul rumegătoarelor.
Pentru cei ce trăiesc în zonele montane şi colinare, cum sunt locuitorii din judeţul Covasna unde creşterea animalelor are o îndelungată tradiţie, pregătirea furajelor pentru sezonul rece constituie o preocupare importantă în acest interval.
Respect pentru morţi
Data de 6 august este cunoscută şi pentru faptul că în aceasta zi nu se prestează anumite activităţi casnice, mai ales la ţară sătenii respectând datina. Dimineaţa se merge la biserică, se asistă la Slujbă, iar apoi întru pomenirea morţilor se împart celor sărmani colaci, „japoneze”, dar şi fructe, iar acolo unde sunt stupari există obiceiul să se dea de pomană şi bucăţi din faguri de albine. În ţinuturile viticole se oferă de pomană struguri.
Superstiţii populare
În anumite localităţi rurale, pe unde am umblat de-a lungul ultimelor decenii, am întâlnit diferite superstiţii, pe unele prezentându-le în cadrul materialelor periodice care apar la rubrica noastră, „Tradiţii”. Nu de alta, dar este bine să rămână asemenea mărturii ca o cronică peste timp, mai ales că graţie mediului virtual au acces foarte mulţi utilizatori.
Am întâlnit, de pildă, în satul Băcel un obicei interesant legat de interdicţia ca locuitorii să se scălde în Râul Negru în ziua amintită. De fapt, o asemenea interdicţie se manifesta în toate zonele montane unde există cursuri de apă. Explicaţia ar fi că în această zi cerbii se uşurează în pâraie şi spurcă apa! De asemenea, în această zi specială nu ai voie te sfădeşti cu nimeni, rude, prieteni, cunoştinţe, deoarece vei rămâne certat tot anul cu persoanele respective.
O altă credință primitivă bazată pe rămăşiţe ale animismului și magiei spune că aceia care se roagă în această zi să scape de o apucătură rea, de un obicei nesănătos au toate şansele să reuşească.
Mai exista o superstiţie odinioară, potrivit căreia fetele de măritat nu trebuiau să se… pieptene (!) în această Sărbătoare, întrucât nu le mai creşte părul, aidoma ierbii care nici ea nu mai sporeşte…
Încă e vreme să adunaţi plante medicinale!
În aceste zile se pot aduna anumite plantele medicinale, acele minunate buruieni tămăduitoare oferite cu dărnicie de Farmacia verde a naturii, ce nu costă nimic, dar au efecte benefice asupra celor suferinzi, subiect pe care l-am abordat de mai multe ori în paginile ziarului nostru.
Trebuie reţinut faptul că fitoterapia este socotită printre cele mai vechi ramuri ale medicinii populare. Vedetele lui „Gustar” sunt rostopasca, patlagina, cicoarea şi, în special, menta, de la care recoltăm din iulie până în septembrie frunzele aromate pentru ceaiuri.
Să fiţi sănătoşi, dragi prieteni, dar preventiv este bine să ne gândim şi la modul în care străbunii noştri se tratau…
Horia C. Deliu
