Astăzi este zi cinstită cu pioşenie şi respect, pentru a venera jertfa unui suflet nevinovat. Pe data de 29 august, la dată fixă în fiecare an, Biserica ortodoxă evocă un moment dramatic, cunoscut sub numele de Tăierea Capului Sfântul Ioan Botezătorul. Este ultima mare Sărbătoare din Anul bisericesc care se termină la finele lui august, urmând ca din 1 septembrie să înceapă unul nou.
În tradiţia populară evenimentul se numește, de asemenea, Sântion de Toamnă și spune că închinătorii ar face bine să se abțină să mănânce struguri negri, pepene, roșii, şi nu să bea vin rubiniu, pentru a un se face asociere cu sângele Sfîntului. De asemenea, nu trebuie să se consumă usturoi, ceapă, mere, pere, în general fructe şi legume de formă rotundă, care seamănă cu un cap. Nici varza nu se recomandă în meniul de azi, fiindcă pe o foaie de varză i-a fost așezat capul Sfântului.
Curajul lui Ioan Botezătorul
Ioan Botezătorul și-a găsit sfârşitul tragic ca urmare a curajului şi determinării cu care a criticat dezmăţul şi viaţa imorală a vestitului despot Irod, împăratul acelor timpuri. Acesta trăia în păcat cu Irodiada, care îi era cumnată, iar Ioan îi critica în public pe cei doi. Această femeie josnică, de o răutate ieşită din comun, îl ura cel mai tare pe Botezător şi la toate insistenţele sale de a-l omorî, dictatorul – care-l preţuia, totuşi – s-a opus.
Atunci a intervenit un plan diabolic, fiind antrenată şi Salomeea, frumoasa fiică a Irodiadei. La un nou ospăţ, ea l-a incitat dansând lasciv pe împărat, iar drept recompensă a cerut să i se aducă pe o tavă…capul lui Ioan.
Regele a acceptat, dar mai târziu când i s-a prezentat terifiantul „trofeo”, s-a înfiorat şi a avut o replică memorabilă: „Acum poţi să dansezi cât vrei (…)”, cu semnificaţia de a nu se mai opri, aidoma celor bolnavi de friguri.
Irodiada fericită, a solicitat ca să primească, în sfârşit, Capul Sfântului spre a-l îngropa la ea în curte, ca pe o supremă satisfacţie. Tiranul a fost de acord, temându-se că înhumarea întregului corp ar putea provoca vreo minune divină, conducând la învierea incomodului personaj.
Aşa se face că trupul a ajuns undeva în Sevastia, în vreme ce craniul a urmat o serie de peregrinări, numite „Aflări ale Preţiosului Cap”.
Trei minuni
Se cunoesc trei momente importante legate de aceste întâmplări. Prima s-a datorat unei femei pe nume Ioana, soţia vistiernicului, care a dezgropat Capul Sfântului şi l-a dus într-un loc ferit, pe muntele din satul lui Irod. A urmat în zilele împăraţilor Constantin şi Elena, cunoscuţi pentru modul în care au încurajat credinţa, o a Doua aflare, iar cea de a Treia s-a sărvârşit mult mai târziu, atunci când Capul Sfântului Ioan a ajuns cu mare cinste la Constantinopol.
Felurite superstiţii
În anumite sate românești credincioşii mănâncă în această zi doar struguri albi, în timp ce majoritatrea femeilor în etate ţin Post negru. În lumea tradiţională rurală de odinioară nu se tăia nimic cu cuţitul, toate alimentele de la masă se rupeau cu mâna, iar farfuriile, blidele sau tipsiile erau lăsate deoparte, ca un omagiu adus jertfei Sfântului Ioan Botezătorul. Ne amintim că pe un asemenea vas a fost adus despotului Irod Capul Sf. Ioan, ce abia fusese despărţit de trup.
O altă superstiţie interzice folosirea măturilor, pentru a nu fi deranjată liniştea morţilor.
Anumiţi oameni mai în etate au şi azi credinţa că temerarul Botezător este unul dintre sfinţii cei mai apropiaţi de Dumnezeu, numele şi faptele sale fiind venerate peste veacuri.
Crucea Mică
În zona Buzaielor această zi tristă a Taierii Capului Sfântului Ioan Botezatorul este cunoscută şi sub denumirea populară de Sântion de Toamnă. Se întâlnesc mai rar şi alte variante, precum Crucea Mică sau Brumariul.
Există o legendă cunoscută legată de acest personaj, care spune că Sântion ar fi fost un tânar sărac, dar plăcut la înfăţişate. Într-o zi, o femeie bogată l-a invitat peste noapte la ea, dar el nevrând să intre în păcat, s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să-i ia frumuseţea cea ademenitoare. Şi s-a pomenit pentru câteva ore având cap de … berbec (!), scăpând astfel de ispită.
Vechi datini
Sunt o seamă de obiceiuri populare şi superstiţii legate de acestă zi importantă de 29 august, când credincioşii evocă întristaţi uciderea celui mai aprins vestitor al pocăinţei. Aceasta zi este una de Post sever, iar oamenii din popor evită să mănânce unele legume şi fructe. După cum ne spunea un bătrân din satul Băcel, nenea Vasile Marcu, care ştie încă din copilărie de la părinţii şi bunicii domniei sale că nu se taie varza, nici pepenii, roşiile. Deoarece amintesc de forma unui cap. De asemenea, nu e bine să se bea vin rubiniu, ca și alte băuturi care amintesc de culoarea sângelului vărsat de Botezător.
Pomenirea celor răposaţi
În această zi specială se fac din nou pomeni, dar de fructe pentru ca spiritele morţilor să fie îmbunate. După Slujba de la biserică se oferă din panere mici pomeni de mere și pere.
Ioan este nume iudaic: „Iohanan” prescurtare din Iehohanan şi înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulţi concetăţeni poartă numele de Ion, Ioan, Ioana, existând diferite variante, precum Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica, Oana, alcătuind cea mai bogată paletă de apelative.
Pe 29 august este zi de Post aspru şi de reculegere pentru toţi cei credincioşi, nu se fac petreceri onomastice, fiind o ocazie de a omagia marele sacrificiu făcut de Sf. Ioan Botezătorul.
Horia C. Deliu
