În luna lui Cuptor există doar o singură Sărbătoare religioasă faţă de alte perioade ale anului, când se succed multe evenimente asemănătoare. În miez de vară, la dată fixă, pe 20 iulie este cinstit Sfântul Ilie, mare prooroc al Vechiului Testament. În popor acestei zile i se mai spune Sântilie, organizându-se festivităţi în aer liber, serbări populare, adunări câmpeneşti, una asemănătoare având loc, recent, la Zăbala.
Moşii de Sântilie
Există mai multe interpretări legate de ilustrul personaj biblic. Astăzi sunt Moşii de Sântilie, de aceea se face din nou pomenirea morţilor, mai ales a copiilor ce şi-au pierdut viaţa. Asemenea ocazii au mai fost şi la alte praznice, aşa că dacă nu s-au putut ţine (din varii motive) asemenea ritualuri, este acum un moment prilenic. Conform tradiţiei, pe 20 iunie închinătorii asistă la Slujba de la biserică, se roagă pentru sănătatea lor şi a familiei, aprind lumânări şi aduc ofrande, mai ales mere, făcându-se pomenirea morţilor.
Femeile aduc de dimineaţă la biserică colivă, fructe şi mănunchiuri de busuioc, spre a fi sfinţite, iar apoi sunt împărţite. Firele de busuioc sunt duse acasă şi aşezate la icoane. După ce se usucă li se dă foc, existând prejudecata că cenuşa busuiocului e bună în medicina populară.
În folclorul românesc Sântilie este considerat ocrotitorul merelor timpurii. Datina spune că merele au fost preferatele Sfântului Prooroc Ilie, de aceea la pomenile ce se fac în această zi un loc special îl deţin respectivele fructe, alături de colivă, plăcinte, chifle, japoneze. Există la ţară obiceiul ca numai după 20 iulie să fie scuturaţi merii, iar primele fructele ce cad să fie oferite în dar copiilor.
Patronul fulgerelor şi tunetelor
Legenda cea mai cunoscută referitoare la eroul zilei se referă la miracolul pe care l-a înfăptuit într-un moment de cumpănă pentru pământeni, beneficiind de ajutorul Divin. În timpul unei secete devastatoare, care a făcut prăpăd timp îndelungat, singura salvarea o reprezenta ploaie binefăcătoare, dar care nu mai venea, în pofida tuturor aşteptărilor. Atunci amintitul pesonaj l-a rugat fierbinte pe Dumnezeu să aibă îndurare de bieţii oameni, iar minunea s-a produs.
A fost o emoţie generală, care l-a înscris pe Sf.Ilie în rândul binefăcătorilor umanităţii, celebritatea sa perpetuându-se din generaţie în generaţie. Aşa se face că atunci când nu plouă multă vreme credincioşii să se roage la Sfântul Prooroc Ilie spre a înfăptui o nouă minune.
În popor este cunoscut ca patronul fulgerelor şi tunetelor, al ploii binefăcătoare, aşa că instinctiv facem câte o cruce şi ne rugăm să fim apăraţi de urgia naturii când de declanşează o rupere de nori şi alte asemenea fenomene meteorologice extreme.
Personaj complex
În accepţiunea populară Sântilie reprezintă un personaj complex în care au fost contopiţi Zeul Soarelui (Helios – la greci, respectiv Phoebus Apollo – la vechii romani), şi Sfântul Prooroc Ilie, explică prof. Ion Popica, din Covasna. Tânăra generaţie trebuie să ştie faptul că geto-dacii se închinau la doi zei importanţi: Gebeleizis – stăpânul Furtunii, şi Zalmoxis – ocrotitorul Pământului, aparent antagonici, dar care nu puteau în mod paradoxal exista unul fără celălalt.
Din suresele biblice se cunoaşte că Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înaintea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, în Samaria. Şi în cărţile sfinte apare istorisirea legată de minunea făptuită de el în privinţa declanşării ploii după o secetă de trei ani şi jumătate, credinţa sa declanşând izvbăvirea. Din aceleaşi surse mai aflăm că atunci când i-a venit sfârşitul, a fost luat de un car de foc şi dus Cer, fără a trece prin moarte!
Şi aşa facem legătură cu un alt element legat de însuşirile deosebire ale lui Sântilie. Anume fulgerul, socotit „foc ceresc”, venit din văzduh să pedepsească lumea rea. Oamenii simpli se speriau şi erau convinşi că descărcările electrice, însoţite de trăsnete reprezintă vocea Stăpânului Divin, care îi mustră.
„Pietrele trăznetului”
. . 
Ca orice personaj fabulos, înconjurat de mister, Sântilie e zugrăvit în unele icoane ca un bătrân ce stă într-un car tras de bidivii albi, pocnind din bici, provocând tunete şi fulgere. În plină vară, nu o dată cade grindina, numită în folclor…„pietrele trăznetului”. Atunci când respectivle bucăţele de gheaţă sunt mici şi nu fac ravagii culturilor, se credea că au proprietăţi fertilizatoare. Oamenii simpli credeau odinioară că tunetul ar fi zgomotul făcut de huruitul trăsurii sale, iar trăsnetul reprezenta biciul de foc cu care îi loveşte pe demonii care se ascund peste tot, inclusiv în copaci sau în trupurile unor animale domestice, în special, în pisici şi câini.
„Hora de Sântilie”
În judeţul Covasna, o zonă unde creşterea animalelor, în special, a oilor a constituit o îndeletnicire de bază, era normal să se păstreze în conştiinţa oamenilor multe legende, obiceiuri şi superstiţii legate de diferite personaje biblice. O asemenea cutumă se referă la „Hora de Sântilie”, care se joacă în aşezările de munte în 20 iulie. În anii trecuți am cunoscut localnici care în tinereţe participaseră la acest eveniment al comunităţii, constituind o tradiţie prenupţială.
În ziua amintită, ciobanii tineri, neînsuraţi, veneau la joc, aducându-le fetelor pe care le îndrăgeau o furcă de tors şi un caş. Urma celebra „Horă de Sântilie” în care se prindeau cei doi aflaţi „în vorbe”, împreună cu alte perechi, prin acest gest oficializându-se legătura lor de dragoste, un fel de logodnă, cum se spune azi. Fetele trebuiau să mai aştepte un an ca, în sfârşit, să se mărite!
Este vestită petrecerea populară organizată în Valea Zânelor, numită semnificativ „Sântilia”.
Urăm „La Mulţi Ani!” sărbătoriţilor
Sunt peste 153.000 de români care îşi aniversează onomastica de Sf. Ilie, dintre aceştia în jur de 113.000 fiind bărbaţi. Un număr de 107.000 dintre ei se numesc Ilie, iar restul Iliuţă, Eliade, Ilieş, Iliuş. Din rândul femeilor aproape 15.000 poartă prenumele Ilinca, alte derivate sunt Liana, Lia, Lica .
Numele ilustru de Ilie provine dintr-un foarte vechi nume ebraic, „Elijah”, ce a aparţinut unui profet, despre care stă scris în Cartea Regilor din Vechiul Testament. Există unele variante românesti, mai puţin răspândite, cum ar fi Elie, Iie, Lilă, Ilaşcu, Elias.
În final, le urăm tuturor sărbătoriţilor ce poartă numele Ilie multă sănătate, bucurie şi împlinirea tuturor dorinţelor de Ziua lor onomastică.
La Mulţi Ani!
Horia C. Deliu
