Astăzi, pe 29 „Cireşar”, cum se numeşte în calendarul popular luna a şasea anului, sunt prăznuiți Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care au fost martirizaţi împreună în anul 67.
Din nou credincioşii au temei de bucurie, participând dimineaţa la Slujba de la biserică, luând apoi parte la felurite datini populare specifice zilei de Sânpetru, nume popular pentru această zi sfântă.
Sf. Petru și Pavel, propovăduitori ai credinţei
Sf. Petru avea numele evreiesc Simon, însă Iisus Hristos l-a preschimbat în Chefa („Piatră”), fiind de neam iudeu. S-a născut în Galileea în anul 10 î.Hr. şi a fost fratele Sf.Apostol Andrei, cel care a adus creştinismul şi în ţara noastră. Era pescar şi înainte de a deveni Apostol al lui Iisus şi-a făcut ucenicia la Sf. Ioan Botezătorul. După ce Iisus a săvârşit o minune pe când tânărul ucenic pescuia, Petru a fost uimit, fiind mai apoi chemat să devină în chip metaforic un „pescar… de oameni”. Adică să-l urmeze şi să-i îmbrăţişeze credinţa. Chit că şa început era cam neîncrezător. A acceptat până la urmă, dar finalmente a plătit cu viaţa într-un chip dramatic. Şi-a trăit ultimii ani la Roma, unde a trăit martiriul crucificării cu capul în jos, dându-şi duhul pe data de 29 iunie a anului 67.
Sf. Pavel s-a numit şi el iniţial altfel: Saul („Furtună”). Se ştie că s-a născut în Tars, dintr-o familie de iudei de vază. Deşi nu a făcut parte dintre cei 12 ucenici, a fost considerat cel mai mare propovăduitor al învătăturii lui Hristos. A studiat la Şcoala marelui învăţat Gamaliel, la început apărând drept un conştiincios apărător al legii, chiar aprig prigonitor al creştinilor. Ulterior va deveni şi el însuşi un bun creştin, în urma unei întâmplări care l-a pus în mare cumpănă spirituală: în timp ce mergea spre Damasc pentru a-i prigoni pe creştini, i se arată într-o revelaţie copleşitoare Domnul Iisus şi îl întreabă cu o propoziţie rămasă celebră: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?”
Şocat, a meditat îndelung la semnificaţiile acest episod, care avea să-i schimbe concepţia asupra filosofiei vieţii. Episcopul Damascului avea să-l boteze în anul 34 şi să-i schimbe numele în Pavel („Linişte”). Tot acum, în mod miraculos, îşi recapătă vedera, pe care şi-o pierduse în urma revelaţiei amintite mai înainte. Datorită schimbării credinţei, va fi închis de trei ori. În final, piere decapitat în aceeaşi zi cu Sf. Petru, în vremea împăratului Nero.
Ambii Sfinţi Apostoli Petru şi Pavel au devenit peste timp pilde vii de dăruire întru păstrarea şi răspândirea credinţei.
”Nedeia Sânpetrului” la Vâlcele, ca și alte serbări populare, târguri, iarmaroace
De-a lungul timpului au apărut şi s-au menţinut o seamă de obiceiuri legate de datina Sânpetrului de Vară. Cum este şi marea Serbarea populară de la Vâlcele, atât de îndrăgită de românii din zona ajunsă anul acesta la ediția a VII-a și intitulată ”Nedeia Sânpetrului”, despre care ziarul nostru a publicat informații în ultimele zile.
O datină vestită o reprezintă însă ”Târgul Găinii”, ceremonial arhaic venind după unii etnografi chiar din… preistorie! Este o practică ritualică dedicată Zeiţei neolitice Gaea, protectoarea femeilor măritate, şi are loc în mod tradiţional în Apuseni. Se mai numeşte şi Târgul de Fete, păstrând savoarea unui mare iarmaroc până în zilele noastre.
Zeiţa a fost identificată uneori cu Sânziana, Dochia sau Drăgaica, după regiunile unde a apărut. Pentru a fi glorificată s-au perpetuat felurite sărbători câmpeneşti, obiceiuri populare, s-au organizat maialuri, târguri, iarmaroace, bâlciuri, oboare etc.
Vechimea multimilenară a sărbătorii Zeitei Gaea este susţinută de elemente astronomice (Cloşca cu Pui, care poate fi admirată pe noaptea în perioada Solstiţiului de Vară, de unele argumente etnologice (gaina – pasăre cu ouă de aur, care apare în unele legende) sau date toponimice (numele Muntelui Găina din Masivul Apuseni).
Dar există şi jocuri rituale din vechime practicate de Sânpetru, atestate şi la macedo-romani. Unul dintre ele se numea Jocul sclavilor şi era executat numai de flăcăi, dans având semnificaţii stravechi legate de ritualul calendarului popular.
Mijlocul sezonului agrar
În Calendarul popular ziua de 29 iunie este numită Sânpetru de Vară şi marchează miezul sezonului agrar. De asemenea, avum să dă startul secerişului. În Pantheonul spiritualităţii autohtone Sânpetru de Vară este despărţit de fratele sau, Sânpetru de Iarnă (patronul lupilor) cu aproximativ o jumătate de an.
În folclor Sânpetru apare adesea ca o divinitate telurică. Unele poveşti îl descriu drept un om chibzuit, gospodar, îmbrăcat în straie ţărăneşti. Era un neîntrecut pescar, dar se pricepea, totodată, la agricultură şi creşterea animalelor. Fiind foarte credincios şi un bun sfetnic, chiar Dumnezeu l-a luat aproape de el, încredinţându-i Porţile şi cheile Raiului. Legenda spune că întrucât Sânpetru era desemnat mai marele peste cămările cereşti, a împărţit hrana fiarelor, favorizând, în special, lupii.
Tradiţia mai spune că de marile Sărbători creştine, adică la Crăciun, Bobotează, Mucenici, Sf. Gheorghe, de Sânziene, acest personaj interesant poate fi întrezărit la miezul nopţii doar pentru o clipă de către pământeni, atunci când se spune că Cerul se deschide pentru o fracţiune de secundă. Atunci Sf. Petru poate fi văzut la Masa împăratească stând solemn în dreapta Tatălui.
Cert este că Sânpetru rămâne cel mai cunoscut dintre sfinţii Calendarului popular. Sărbătoarea de astăzi se spune în popor că e vestită de anumite elemente specifice, cum ar fi apariţia licuricilor şi încetarea cântecului cucului, care amuţeşte.
Hramul Bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, din Zagon
În continuarea unor momente pline de emoţie şi evlavie care tocmai au avut loc în judeţul Covasna, cum ar fi Hramurile de la Mănăstirile din Valea Mare şi Mărcuş, astăzi a venit rândul credincioşilor ortodocşi din comuna Zagon să se bucure de oaspeţi. La impunătoarea biserică din localitate are loc sărbătorirea Hramului acestui frumos lăcaş de cult de ziua „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”.
Edificată cu entuziasm, trudă, cu eforturi materiale şi fizice, multe zbateri din sătenilor şi a părintelui Nicolae Hagiu, între anii 2000-2008 s-a durat o mândreţe de lăcaş de cult. Impunătoarea biserică reprezintă o adevărată bijuterie arhitectonică, aflându-se peste drum de vechea Biserică din lemn, monument arhitectonic vechi de peste două secole, un simbol al spiritualităţii româneşti.
Felicitări sărbătoriţilor
De ziua Sf. Apostoli Petru şi Pavel peste o jumătate de milion de români îşi sărbătoresc onomastica. În jur de 380.000 dintre ei sunt bărbaţi, majoritatea acestora purtând prenumele de Petre ori Pavel, iar 121.000 sunt femei. Alte nume masculine – Paul, Petrică, Petrişor, Petruţ, Petruş şi Patronel.
Dintre femeile sărbătorite cele mai multe poartă prenumele de Paula (peste 45.000), dar se întâlnesc şi apelative precum Petronela, Petruţa ori Paulina.
Moştenit din latina populară în forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), prenumele Petru a pătruns în Balcani pe filiera greco-slavă, metamorfozându-se în româneşte în variantele amintite, inclusiv cu diminutivele respective.
Prenumele Pavel reprezintă forma românească a lui Paul (latinescul Paullus, „Mic”). La noi s-au răspândit forme variate, în afară de Pavel, apărând şi Pavăl, Pavlu, Pavle (azi mai rare), cu diminutive ca Pavelică şi Păvălaş, iar pentru femei Pavelina, Paula, Paulina, Polina, cu derivaţii mai puţin numeroase, ca Paulica, Pavelica ori Paveluţa.
Tuturor sărbătoriţilor le urăm La Mulţi Ani cu sănătate şi bucurii !
Horia C. Deliu
