Astăzi, 23 aprilie, este o dată importantă în calendarul creştin, fiind ziua în care îl cinstim pe Marele Mucenic Gheorghe. Sărbătoarea se numeşte în limbaj popular, Sângiorz, reprezentând în calendarul agricol o bornă ce consfinţeşte instalarea definitivă a primăverii. Şi, ca atare, toate activităţile privitoare la muncile câmpului intră într-un nou ciclu.
Evocarea unui viteaz personaj biblic
Mucenicul pe care-l evocăm a trăit pe vremea despoticului împărat Diocleţian, care la început l-a apreciat, iar apoi i-a dorit moartea, înfăptuind-o.
Personajul evocat a văzut lumina zilei în ţinutul Cappadociei. Părinţii său erau creştini, astfel că încă de timpuriu a cunoscut şi acceptat preceptele dreptei credinţe. Din nefericire, a rămas fără ocrotirea paternă încă de timpuriu, astfel că mama sa a trebuit să-l ducă la nişte rude în Palestina. Fiind un tip aplecat spre învăţătură, dar posedând şi însuşiri deosebite în arta luptei, tânărul Gheorghe s-a făcut repede remarcat, aşa că relativ în scurtă vreme a ajuns în garda împăratului, urcând rapid treptele militare.
Diocleţian, deşi era păgân, nu a asuprit până în anul 303 supuşii ce se creştinaseră. Dar, îndemnat de diabolicul Galeriu – ginerele său – a declanşat din senin o persecuţie severă împotriva celor ce i se închinau Mântuitorului. Unii creştinii s-au speriat şi au renunţat la noile lor convingeri religioase, de teama de a nu-şi pierde viaţa. În schimb, bravul oştean Gheorghe şi-a recunoscut devoţiunea pentru ideile lui Iisus.
Deşi era apreciat, întrucât nu s-a lepădat sub nici o formă de credinţă, a fost alungat în temniţă, fiind torturat. Cu toate acestea, el nu s-a dezis până la sfârşit de convingerile religioase, făcând chiar şi unele minuni. Se spune că până şi soţia împăratului, Alexandra, urmându-i exemplul pilduitor, şi-a mărturisit credinţa întru Hristos.
Toate încercările lui Diocleţian de a le schimba atitudinea celor doi au dat greş, aşa că în final a poruncit să li se taie capetele. În drum spre execuţie, împărăteasa dezamăgită de comportamentul soţului său, fiind grav bolnavă, şi-a dat duhul. Pe 23 aprilie s-a săvârşit execuţia, care a rămas în istoria creştinătăţii drept jertfa Marelui Mucenic Gheorghe – Purtătorul de biruinţă.
23 aprilie, o zi cu totul aparte
Ziua de astăzi reprezintă una dintre marile sărbători ale românilor, mulţi dintre semeni purtând acest prenume biblic. Una dintre imaginile pe care le regăsim frecvent în icoane se referă la Sfântul războinic călare pe un cal alb, care omoară balaurul ce ameninţa lumea.
În credinţa populară 23 aprilie constituia, încă din vechime, un prilej de a saluta venirea celui mai frumos anotimp al anului. De aceea, unii oameni mergeau în zorii zilei la o apă curgătoare şi se spălau până la brâu, având credinţa că astfel vor fi sănătoşi tot anul. Fetele seamănau busuioc şi ţineau seminţe în gură, pentru a mirosi frumos. Gunoiul din această zi trebuia aşezat la rădăcina pomilor, pentru ca ei să rodească.
Existau şi alte superstiţii, care în timp s-au estompat.
Tradiţii de Sângiorz
Aşa cum arătam şi la începutul articolului, Praznicul marelui Mucenic Gheorghe este cunoscut mai cu seamă în mediul rural cu numele de Sângiorz. Semnificaţia pe care o are în rândul populaţiei de la sate vizează începutul Ciclului Pastoral. Cum judeţul Covasna este cunoscut pentru tradiţia sa în creşterea animalelor, în special, a ovinelor, să precizăm că prin părţile Covasnei, în Ţara Buzaielor, la Breţcu, Dobârlău etc., pe vremuri, în această perioadă crescătorii de oi deveneau personajele importante ale comunităţii, fiindcă erau păstrătorii unor datini străvechi.
Cu un alt prilej am evocat o legendă interesantă din zona Zagonului, care istorisea de apariţia fantastă, în noaptea de dinaintea Sărbătorii de Sângiorz, a unor personaje malefice care dijmuiau culturile şi îmbolnăveau dobitoacele. Pentru alungarea acestor duhuri rele se făceau practici magice, ştiute doar de babele satului. În noaptea premergătoare Sângeorzului, de teamă, anumiţi gospodari mai slabi de înger aşezau la intrarea în grajd o grapă cu dinţii în sus, în felul acesta sperând ca demonii să fie alungaţi…
Începe un nou ciclu pastoral
Alte obiceiuri din bătrâni
Gospodinele umpleau cu apă găleata de muls în care puneau buruieni descântate, pe care le lăsau acolo, peste noapte. A doua zi le tăiau în bucăţele mici şi le dădeau de mâncare vitelor, pentru a le ocroti de boli.
În ultimele decenii am întâlnit şi alte obiceiuri interesante în unele sate şi cătune româneşti din judeţul Covasna, legate de marcarea festivă a Zilei Marelui Mucenic Gheorghe. De pildă, ornarea cu ramuri verzi de răchită sau de fag ale uşilor şi ferestrelor caselor. Am văzut, de pildă, asemenea ritualuri la Hăghig şi Iarăş.
Un localnic, Nelu Aitean, îmi spunea că obişnuieşte să procedeze aşa în fiecare primavera pentru a-l cinsti pe Purtătorul de biruinţă-Gheorghe. “Aşa făcea bunicul meu, apoi tata, de la care am învăţat multe obiceiuri străvechi, acum este rândul meu să le duc mai departe. Iar mai târziu, cine ştie, poate copiii şi nepoţii vor continua tradiţia” …
Am auzit că sătenii de prin alte zone puneau crenguţe la porţi, la grajd şi la fântână, împodobirea cu mlădiţe simbolizând revenirea naturii la viaţă, precedând apropiata Săbătoare de Armindeni.
Sănătate şi prosperitate
Tradiţia populară mai spune că cine se plimbă dimineaţa devreme printre culturi rămâne sănătos tot anul, iar norocul îi surâde. Pentru a avea spor în toate, în ajun de Sf. Gheorghe tinerii aprindeau odinioară la marginea aşezărilor, undeva pe deal, numitul “Foc Viu”, purificator, aşa cum prtocedau şi în alte prilejuri festive.
Erau îndemnaţi să ia parte la ritual mai ales tinerii necăsătoriţi, care săreau apoi peste flăcări, spunând descântece. Cenuşa era pusă a doua zi la rădăcina pomilor fructiferi, spre a da roade şi mai bogate.
Pentru a fi ageri şi sănătoşi unii tineri se băteau pe braţe şi spate cu… urzici.
Un călduros „La Mulţi Ani” sărbătoriţilor!
Catedrala Ortodoxă din municipiul Sf. Gheorghe
În această dimineaţă,în toate aşezămintele de cult vor avea loc slujbe dedicate importantului eveniment, prilej de evocare a Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă. Sfânta Liturghie va fi oficiată, de asemenea, şi la Catedrala Ortodoxă din municipiul de reşedinţă al judeţului Covasna, care poartă numele Mucenicului Sf. Gheorghe.
…Astăzi, cu prilejul Zilei onomastice, îi vom cinsti pe toţi cei ce poartă nobilele prenume de Gheorghe, George, Geo, Georgel, Gelu, Iordache, Iorga, Iorgu, Jorj, dar şi Georgeta, Gina, Georgiana, Geta, Gheorghiţa, Gherghina, Gica.
La Mulţi Ani, tuturor!
Horia C. Deliu
