• În popor i se spune şi „Ziua Ursului” •
Sâmbătă, 2 februarie 2013 se sărbătoreşte Întâmpinarea Domnului sau conform denumirii arhice de sorginte slavă, Stretenia, care în popor se numeşte şi „Ziua Ursului”.
Credincioşii ştiu că după un interval de şase săptămâni de la Naşterea Mântuitorului, pe 2 Făurar în fiecare iarnă se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului. La această dată micul Iisus a fost dus conform rânduielii bisericeşti a acelor vremi de către mama sa, Fecioara Maria, şi dreptul Iosif, la Templu. Datina prevedea ca orice nou-născut băiat să fie închinat lui Dumnezeu în cea de-a 40 a zi de la venirea sa pe lume, în amintirea pruncilor israeliţi salvaţi de la moarte.
Tot cu acest prilej avea loc aşa-numita procesiune a „curăţirii mamei”, prin aducerea unor jertfe ritualice (miel şi porumbel). Se credea că timp de 40 de zile după ce a născut femeia nu era „curată”, abia după efectuarea canonului ea putea intra în Templu cu noul-născut în braţe.
Interesant este că însăşi Fecioara Maria, care avusese cinstea şi menirea de a-L naşte pe Fiul lui Dumnezeu, a dorit din smerenie să purceadă la purificarea rituală pe care o practicau toate mamele.
Ursul îşi vede (sau nu) umbra?
Cum scriam, pe lângă sărbătoarea religioasă amintită, mâine este şi „Ziua Ursului”. Conform tradiţiei populare se crede că după perioada de hibernare de până acum, există şi un mic moment de trezire la realitate – ne-a relatat ing. Tóth Árpád, de la Ocolul Silvic Comandău, un om care cunoaşte bine viaţa acestor sălbăticiuni ce populează (încă) pădurile judeţului Covasna, în număr destul de mare.
Datina spune că vreme de câteva ore înainte de amiază Moş Martin iese din vizuina sa şi priveşte în jur. Dacă afară este vreme frumoasă, cu soare şi îşi poate vedea umbra pe zăpadă, iarna va continua, cu zăpadă şi ger. Ca atare, ursul intră înapoi în bârlog pentru a mai trage un somn vreo şase săptămâni.
În schimb, de-i cer înnourat şi nu-şi poate vedea umbra, atunci nu se întoarce aşa repede în adăpost, semn că cel mai frumos anotimp nu va întârzia prea mult…
Moş Martin este pomenit de două ori pe an
„Cu cojocul lui cel gros/ Mormăind morocănos/ Umblă Moşul prin pădure/ După fragi şi după mure. //Vara merge la vânat,/ Iarna stă-n bârlog culcat/ Când dezgheţurile vin/ S-a trezit şi Moş Martin”…
Aşa îl descriu copiii pe simpaticul personaj îmblănit, care deşi este cel mai puternic animal al pădurilor noastre, nu este evocat decât de două ori pe an în calendarul popular. Pe când rivalul său, lupul, se poate mândri cu multe sărbători ce îi sunt special dedicate.
În lumea satului, în afară de 2 februarie la loc de cinste se găseşte şi data de 1 august, cunoscută şi sub denumirea de „Macoveiul Ursului” sau „Împuiatul Urşilor”.
În prezent aceste datini şi-au pierdut (ca şi multe altele) strălucirea de odinioară, având doar semnificaţia începerii perioadei de împerechere a urşilor. Însă folcloriştii afirmă că în spiritualitatea strămoşilor noştri amintitele praznice au deţinut o importanţă deosebită.
Ba mai mult, cele două „Zile ale Ursului” împarţeau anul în două părţi, anotimpuri perfect egale, fiind luate ca repere în calendarul treburilor casnice, ale muncii câmpului.
„Ziua cârtiţei”
…Şi peste Ocean se va face vâlvă, sâmbătă, ziua amintită fiind legată de o tradiţie populară, ajunsă la 127 de ediţii. Aşa cum vedem în fiecare an la ştirile de la televizor, pe 2 februarie este „Ziua Cârtiţei” (Groundhog Day), ba chiar a fost şi un film celebru cu acest nume, similară cu „Ziua Ursului” din România.
Personajul principal la ei, pe nume Phil, este un mic mamifer ce trăieşte sub pământ, cârtiţa, care şi ea poate prevesti, chipurile, dacă iarna mai continuă sau se termină la soroc.
Anul trecut previziunile cârtiţei nu prea au fost corecte, derutându-i pe cei care au crezut că primăvara vine timpuriu. Oricum, vorba rromului, a mai rămas „fe-martie” şi vine căldura…
Să vedem, totuşi, cum vor sta mâine treburile cu… ursul şi umbra sa.
Horia C. Deliu
