Numărătoarea inversă care ne apropie rapid de Cumpăna Anilor 2015–2016 se apropie de final. Şi de data aceasta evenimentul este întâmpinat cu o sumedenie de obiceiuri păstrate din moşi–strămoşi, în buna tradiţie populară românească din judeţul Covasna.
Câteva datini vor fi prezentate în cele ce urmează, pentru ca cititorii noştri să le cunoască – mai cu seamă cei tineri – iar cei mai în etate să şi le reamintească, dacă le-au uitat cumva. Ceea ce nu prea credem, unele fiind atât de pitoreşti…
Ceremonialul Uratului
În pragul Anului Nou, dar şi cu prilejul altor mari Sărbători, au existat în toate comunităţile româneşti, fie mari ori mai mici, ritualuri menite să aducă sănătatea, norocul şi bunăstarea în casele oamenilor. După cum ne spunea folcloristul Nicolae Moldovan, din Sf. Gheorghe, în mod dosebit atrage atenţia ceremonialul Uratului, ce se derulează sub diferite forme. El poate diferi puţin de la o localitate la alta, având însă un fir călăuzitor, specific tuturor zonelor.
Frumosul obicei al colindatului în Ajun de Crăciun se repetă sub alte forme de Anul Nou, fiind practicat mai cu seamă de copii şi tineri, ce pornesc câte doi-trei sau în grup prin localitate, vestind apropierea Noului An. Gospodarii, oamenii de bine îi primesc cu drag, bucuroşi să audă la uşă zvon de glasuri cristaline, să primescă urări, răsplătinu-i aşa cum se cuvine pe micii oaspeţi.
„Pluguşorul”, „Ursul”, „Capra”, „Ţurca”
În ajunul Revelionului şi în prima zi din ianuarie – de Sf. Vasile – tradiţia cere să se meargă cu „Ursul”, „Capra” (animale înfăţişate simbolic, având valoare rituală, participanţii costumându-se adecvat), dar şi cu „Ţurca”. Cel mai cunoscut obicei a rămas însă „Pluguşorul”, care era la origine o practică magică de alungare a răului, ca şi de proslăvire a fertilităţii şi bunăstării. Chiar dacă diferă de la munte la şes costumaţia şi interpretarea au rămas în esenţă aceleaşi: „Aho, aho/ Mâine anul se-noieşte/ Pluguşorul se porneşte/ Şi începe a brăzda/ Pe la case a ura// Iarna-i grea, omătu-i mare/ Semne bune anul are/ Semne bune de belsug/ Pentru brazda de sub plug (…), grăiesc cu multă convingere urătorii.
Zicerile lor se referă sănătate, viaţă lungă şi prosperitate adresate gazdelor, care bucuroase îi cinstesc pe colindători cu plăcinte, cozonac, fructe şi bani. Incantaţia magică de odinioară avea o semnificaţie telurică ,toată lumea dorindu-şi să aibă parte de ani mulţi cu sănătate şi bucurii, împliniri materiale şi pace în suflete.
„Să trăiţi, să–mbătrâniţi”…
Pe 1 ianuarie poposesc şi alţi urători, ce vin cu alte datini, numite „Sorcova” şi „Semănatul”, colinde menite să readucă speranţa, optimismul şi starea de bine în viaţa comunităţii. Umblatul cu „Sorcova” intră mai ales în grija copiilor. Ei poartă o crenguţă sau un băţ împodobite cu flori de hârtie colorată, atingând cu ele de mai multe ori persoana urată, rostind un descântec, menit să aducă sănătate, putere de muncă, vitalitate celui vizat: „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Peste vară, primăvară/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir //Tare ca piatra/ Iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ Iute ca oţelul/ La anul şi La mulţi ani!”.
Pitularea pintenatului . .
Un obicei mai aparte întâlnit cu ceva vreme în urmă în Ţara Buzaielor de Anul Nou se numeşte „Pitularea pintenatului”. Era o superstiţie practicată de unele fete de măritat, care nu-şi găsiseră alesul inimii. Dimineaţa puneau în aplicare o încercare năstruşnică în speranţa că anul care abia a venit le va aduce vestea cea mare.După cum ne-a povestit Gh. Bularca, fata dornică de măritiş prindea cel mai frumos cocoş din ogradă şi-l băga sub o albie câteva minute. Apoi îi dădea drumul. În direcţia spre care fugea pasărea eliberată, se află uristul stăpânei.Pe vremuri se credea că falnicii cocoşi ar fi avut puterea de a alunga strigoii în zori, ca şi duhurile rele ce dau târcoale pe la casele oamenilor răi, necredincioşi ori care nu respectă tradiţiile.
Previziuni meteo
Una dintre cele mai răspândite metode ancestrale de prognoză meteo se mai practică şi astăzi atât la ţară cât şi la oraş. Ne referim la citirea vremii în foile… de ceapă (!), metodă ce se spune că are o marjă de eroare destul de redusă.
Am întâlnit în judeţul Covasna o mulţime de femei, care pot interpreta starea vremii din anul următor analizând umiditatea foilor de ceapă pregătite în ultimele zile ale lunii decembrie. Aşa procedează de pildă, vechea noastră cunoştinţă, d-na Elena Luca, din Dobârlău, care a învăţat „tehnica” de la mame sau bunici, încercând să perpetueze această intertesantă tradiţie.
Aşadar, se ia o ceapă roşie şi se decojeşte, tăindu-se mai întâi în două şi desfăcându-se în 12 foiţe, fiecare dintre ele reprezentând o lună a anului viitor. Foile desprinse sunt apoi acoperite cu sare, fiind lăsate câteva zile să o absoarbă bine. În prima zi din Noul an gospodina se uită atent la ele şi în funcţie de aspectul lor face prognoze: dacă sarea de pe foile de ceapă aparţinând lunilor de iarnă este uscată, va fi un sezon hibernal geros, fără umezeală.
În schimb pe foile corespunzătoare lunilor de primăvară şi toamnă în care sarea s-a topit aproape în totalitate, va fi un timp cu ploi abundente, iar dacă lichidul rezultat din topirea sării s-a scurs, atunci cu siguranţă apar chiar şi inundaţii.
Ultimele trei Sărbători de Iarnă
În prima săptămână din Noul An se sărbătoreşte pe 1 ianuarie – Sf. Vasile, apoi pe 6 – Boboteaza, iar Sf. Ion încheie pe 7 ianuarie ciclul bogat al Sărbătorilor de Iarnă.
E bine că unele dintre obiceiurile tradiţionale s-au păstrat în multe locuri, cei mici descoperind treptat vraja lor, iar cei maturi reamintindu-şi-le cu nostalgie.
Se mai spune în popor că dacă în aceste zile pădurea s-a înnegurat, timpul se încălzeste; dacă vuieşte codrul, o să ningă. Atunci când fumul se înalţă din coş drept în sus, o să avem parte de timp geros; dacă se lasă, urmează moina. În cazul în care nu este vânt şi fumul coboară aproape de sol, va veni zăpada. Când lemnele trosnesc în sobă, iar flacăra focului este roşie, vine ger mare.
Fiind ultimul nostru articol pe anul în curs vă adresăm, dragi prieteni, un călduros „La Mulţi Ani”!
Horia C. Deliu
