Pe data de 24 iunie, la dată fixă în fiecare an, este o mare Sărbătoare religioasă legată de Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, cel ce s-a învrednicit să-l boteze pe Domnul nostru Iisus Hristos. De asemenea, tot acum sunt evocate Sânzienele – zânele bune.
Naşterea Sf. Ioan Botezătorul
Sărbătoarea Naşterii lui Ioan Botezătorul a fost atestată încă din secolele IV-V („Fericitul Augustin”), luând locul vechilor ritualuri păgâne cu caracter agricol de după Solstiţiul de Vară. Povestea zămislirii Botezătorului este foarte interesantă. Se spune că părinţi săi, Zaharia şi Elisabeta, nu au putut avea un urmaş până la bătrâneţe. Însă nu și-au pierdut speranţa, rugându-se mereu să se înfăptuiască vreo minune. În cele din urmă au primit vestea incredibilă de la Arhanghelul Gavriil, trimisul lui Dumnezeu, care a grăit astfel: „Nu te teme Zahario, pentru că rugămintea ta a fost ascultată. Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu. Şi-l vei numi Ioan şi vei avea bucurie, căci el va fi mare înaintea lui Dumnezeu şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale”.
La auzul unei asemenea veşti incredibile, preotul Zaharia iniţial s-a îndoit de veridicitatea mesajului divin. Ca atare, a fost pedepsit să nu mai poată vorbi până la naşterea pruncului. Abia atunci şi-a revenit, rostind numele fiului său, Ioan, spre bucuria soţiei, dar şi a Fecioarei Maria, venită degrabă în casa lor, fiind rudă cu Elisabeta.
Apoi, prin vocea lui Zaharia a grăit chiar Sfântul Duh, care a anunţat poporul că Ioan a fost trimis în lume să vestească venirea lui Iisus, pe care-l va boteza.
Sânzienele
În tradiţia populară Sânzienele, personaje fantastice evocate tot astăzi, apar ca nişte zâne bune. Din multitudinea de legende şi povestiri legate de acest eveniment, să amintim faptul că Noaptea de Sânziene este una magică, reprezentând un moment de linişte şi pace cosmică, în care se deschid în mod figurat Porţile Cerului şi cei răposaţi pot să ne „vadă”.
Pe timpul zilei sânzienele se înfăţişează ca nişte… fuioare diafane purtate vânt, noaptea transformându-se în creaturi frumoase, cu părul lung, având rochii albe. Se prind în dansuri ameţitoare prin grădini, mutându-se dintr-un loc într-altul.
Se crede că aduc fertilitate animalelor şi belşug culturilor agricole. Ele înmiresmează şi conferă puteri tainice florilor, tămăduiesc oamenii de boli şi apără lanurile de dăunători.
Aceste creaturi supranaturale se spune că execută un fel de horă fantastică, ce nu poate fi descifrat de muritori. Dacă se nimereşte cineva prin preajmă şi priveşte jocul lor, îi sunt luate minţile. Respectivele ființe mitice aveau la origini atributele unor nimfe, sirene ori naiade – întâlnite şi în mitologia altor popoare – urmașii dacilor botezându-le: „Fetele codrilor”, „Măiestrele” ori „Împărătesele văzduhului”.
Probabil că majoritatea cititorilor ştiu ce sunt sânzienele: nişte plante întâlnite pretutindeni, cu flori galbene, frumos mirositoare. În popor este numită şi „iarba Sfântului Ion”, şi se crede că are anumite puteri tămăduitoare. Dar şi puteri oculte, fiindcă alungă duhurile necurate. Puse la uscat şi apoi agaţate la ferestre florile de sânziene se spune de către superstiţioşi că îi apără de…strigoi și de alte forţe malefice… 
Sărbătoarea de Sânziene avea înainte o însemnătate mare, fetele de măritat punând sub pernă o mică ramură în speranţa de a-şi visa ursitul. Dacă florile erau prinse în păr sau ascunse în sân de fecioare şi tinerele neveste, însemna că acestea doreau să fie şi mai frumoase, să atragă atenţia aleşilor.
Odinioară, drumeţii care umblau singuri pe uliţa satului în noaptea de dinaintea Dumincii Cinzecimii, pentru a nu se întâlni cu ielele trebuiau să poarte la cingătoare frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, sperând ca în felul acesta să îndeparteze puterea misterioasă a naiadelor.
Superstiţiile populare mai spun că nu era bine să te afli în acea noapte în care la răscruce de drumuri, la marginea pădurii sau pe malul vreunei ape, spre a nu “bolunzi”.
De aceea, exista credinţa populară naivă că drumeții care trebuie neapărat să umble în noaptea de Rusalii să aibă în buzunare ierburi de leac şi căţei de…usturoi.
Originile acestor mituri, superstiţii, datini se pierd în negura timpurilor, suprapunându-se ca şi în atâtea alte situaţii peste o Sărbătoare creştină.
Sânzienele sau Drăgaica (aşa se numeşte în Sudul ţării) constituie singura Sărbătoare păgână admisă în calendarul creştin-ortodox. Ea se cinsteşte la trei zile după Solstiţiul de Vară, dată când Soarele s-a aflat pe boltă în cel mai înalt punct şi a fost ziua cea mai lungă a anului. Sărbătorii i se mai spune în anumite locuri într-un mod plastic şi semnificativ „Cap de vară”.
Ziua Universală a Iei
Începând cu anul 2013, Ziua Universală a Iei este sărbătorită pe 24 iunie, de Sânziene, evenimentul celebrând piesa principală a costumului popular românesc, dar şi ideea de feminitate, termenul de „ie” fiind atribuit exclusiv cămăşii populare femeieşti.
„Ziua Universală a Iei” a debutat la iniţiativa comuniţăţii online „La Blouse Roumaine”, proiectul fiind preluat cu succes de comunităţile româneşti din cca. 50 de ţări.
Hramul Mănăstirii „Sf. Ioan Botezătorul” de la Valea Mare
Tot astăzi este Hramul Mănăstirii “Sf. Ioan Botezătorul” de la Valea Mare, prilej cu care se organizează an de an un important Pelerinaj religios.
Situată pe un deal, într-un loc pitoresc, aşezarea monahală amintită se găseşte la circa 30 km. de Sf. Gheorghe, putându-se ajunge pe Drumul Judeţean 121A, aflându-se la 7 km. de Întorsura Buzăului.
Pe Platoul Lădăuţilor fiinţează Mănăstirea cu Hramul Sf. Ioan Botezătorul. Poate aşa a vrut Bunul Dumnezeu şi a creat astfel de locuri predestinate caselor sale, învrednicind pe unii din semenii noştri să le dăruiască, iar pe alţii să se îngrijească de construcţia şi de administrarea acestor lăcaşuri de cult. Ctitorul acestui minunat lăcaş de închinăciune a fost regretatul părinte din partea locului, Gheorghe N. Avram, care s-a părpădit mult prea repede. Dar în cele din urmă şi-a văzut visul împlinit.
Luni e zi liberă !
După cum se ştie, prin decizia Parlamentului României luni – a doua zi de Rusalii este declarată Sărbătoare legală, la care se adaugă zilele libere din oficiu de sâmbătă și duminică. Ca atare, se întrevede o minivacanţă.
Dragi cititori, vă dorim vreme frumoasă și toate cele bune!
Horia C. Deliu
