…În sfârşit, a venit PRIMĂVARA! Mărţişorul vesteşte cu mare exactitate an de an sosirea ei. Cel mai frumos anotimp nu s-a lăsat nici de această dată aşteptat, cu toate că am avut o iarnă uşoară.
De astăzi putem spune că din punct de vedere calendaristic am păşit în noul sezon. Deşi, ar mai fi trei săptămâni până la primul Echinocţiu al lui 2013, când va consfinţită în mod oficial sosirea primăverii şi din punct de vedere astronomic, marcându-se tranziția de la iarnă spre vară.
Legende româneşti
În unele legende româneşti se povesteşte că cele două fire ale mărţişorului ar fi fost toarse pentru prima dată de însăşi… Baba Dochia, în timp ce urca cu oile la munte. Intervalul ce urmează (nouă zile) va sta sub zodia acestui personaj fabulous, care este evocat la fiecare început de primăvară. Vom reveni în zilele următoare asupra mitului popular amintit într-un articol separat dedicat “Zilelor Babelor şi a celor nouă cojoace ale Dochiei”.
După cum ne-a relatat conf. univ. Petruţa Maniuţ, de la Universitatea „Transilvania” din Braşov – o bună cunoscătoare a tradiţiilor populare din judeţul Covasna pe care le studiază de multă vreme – semnificaţiile celor două culori ale şnurului mărţişorului reprezintă simboluri încărcate de substanţă: roşul însemna iubirea, albul – divinitatea.
În vechime, mărţisorul se dăruia copiilor şi tinerilor – fete şi băieti, deopotrivă – înainte de răsăritul Soarelui. Cele două fire de lână răsucite în culorile aminite reprezentau unitatea contrariilor: vară-iarnă, caldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-întuneric.
Pe vremuri, măţişorul era legat la mână, iar mai târziu atârnat în piept, ca şi în prezent. El se purta de la 1 martie până apăreau semnele de biruinţă ale primăverii: atunci când se auzea cucul cantând, înfloreau pomii, soseau berzele. Atunci, mărţişorul se lega de un pom înflorit, ca să aducă noroc, spor în gospodărie şi fericire în viaţa oamenilor.
Obiceiuri de pe vremea dacilor…
Vechiul Zodiac Românesc consemna că a treia lună din an se numea odinioară Mărţişor, apelativul dăinuind încă de pe vremea dacilor. De fapt, pentru geto-daci Anul nou începea la… 1 martie. Poate nici un era greşită o asemenea rânduială, având în vedere că după această dată totul se primeneşte în jurul nostru, că natura revine la viaţă.
Mărţişorul a reprezentat dintotdeauna un mic talisman menit să aducă noroc, sănătate şi bucurie. La început se crede că ar fi existat numai… şnurul împletit din fire de lână de culoare albă cu roşu sau alb cu negru (o antiteză mai aparte întâlnită în unele localităţi româneşti), abia mai târziu legându-se la un capăt şi o monedă de argint – simbol al Soarelui binefăcător.
…şi din contemporaneitate
Iar înspre contemporaneitate bănuţul valoros de argint a fost treptat înlocuit, din motive pragmatice, cu zeci de însemne fără valoare intrinsecă, confecţionate din materiale obişnuite, aflate la îndemâna producătorilor.
Adevărata semnificaţie a mărţişorului ca semn al sosirii celui mai frumos anotimp s-a estompat, măţişoarele tinzând să devină mai ales în mediul urban nişte însemne de podoabă, chiar de etalare a bogăţiţiei în unele medii sus-puse.
Este bine, totuşi, că unele mărţişoare şi-au păstrat simbolistica iniţială, reprezentând figurine tipice care în credinţa populară aduc noroc (coşari, trifoi cu patru foi, inimioare, buburuze, mici potcoave, ghiocei), dar şi figurine zoomorfe realizate fie din lemn, os, alamă, pâslă, pene, dar şi mult… plastic.
Aceste daruri specifice, nu neapărat ca valoare în sine, ci având încărcătură afectivă, pot fi purtate ca nişte amulete doar câteva zile după 1 martie, deşi conform tradiţiei străbune ar trebui etalate trei-patru săptămâni.
Mici atenţii pentru persoanele dragi
…Azi, 1 martie, bărbaţii, flăcăii, băieţii dăruiesc mărţişoare alături de bucheţele de flori persoanelor dragi din viaţa lor, în primul rând mamei, surorilor, apoi după caz soţiei, prietenei, rudelor apropiate, colegelor de şcoală sau serviciu, altor făpturi graţioase pe care le îndrăgesc şi le stimează.
Sigur, tradiţia spune că mărţişorul trebuie să fie un dar simbolic, care să aducă noroc, nu să reprezinte vreo… bijuterie costisitoare. Gestul contează, nu-i aşa?
Deşi, parcă snobismul îşi face tot mai mult loc şi de această dată, asistând la transformarea unei vechi şi frumoase datini în prilej de etalare a unor daruri mult prea… preţioase.
Am văzut, bunăoară, zilele trecute, la magazinele Fondului Plastic, dar mai ales şi la buticuri de lux nişte aşa-zis daruri sezoniere foarte scumpe. Nu mă refer la acele mici opere de artă tradiţionale, adevărate miniaturi-unicat realizate de artişti profesionişti din materiale tradiţionale texile, sticlă, ceramică, mătase. Ci la „mărţişoarele” din metale şi pietre preţioase sau semipreţioase.
Oferta este extrem de generoasă, iar alegerea se face potrivit… bugetului fiecăruia!
Oricum imaginea tarabelor pline cu măţişoare, ghiocei şi alte flori ne încântă, înveselindu-ne ochii, inima şi sufletul.
Primăvară, bine ai venit!
Horia C. Deliu
