Aşa cum toţi credincioşii ştiu, dar precizăm şi pentru ceilalţi cititori ai noştri – mulţi tineri – ne aflăm în Postul Crăciunului, numit şi al Ignatului, traversând o perioadă specială ce precede Naşterea Mântuitorului. Conform regulilor bisericeşti este un interval în care avem datoria să ne curăţăm trupul, dar mai ales cugetul, renunţând pasager la anumite obiceiuri cotidiene.
Post al bucuriei
Postului Crăciunului are o asprime mijlocie, fiind socotit un Post al bucuriei încheindu-se pe 24 decembrie. Pe lângă abţinerea de la mâncărurile „de dulce” şi alte renunţări (mortificări), Biserica propune un program liturgic în care un loc special îl ocupă colindele tradiţionale. După 40 de zile de post şi rugăciune, creştinii se vor bucura din plin de Naşterea Domnului.
Transmis din generaţie în generaţie, acest obicei a devenit parte integrantă a vieţii creştinului practicant. Motivat sentimental şi religios de exemplul lui Iisus Hristos, precum şi de evenimentele legendare din viaţa Bisericii Creştine, Postul ne ajută să reflectăm la existenţa noastră, la cele bune şi mai puţin bune făptuite de fiecare, prilejuindu-ne un serios examen moral, de conştiinţă.
Alte sărbători ce vor urma
Din punct de vedere alimentar este un post mai uşor faţă de cel al Paştelui, având multe dezlegări la peşte, ulei şi vin. Astfel, se poate consuma peşte şi preparate din peşte în toate zilele de sâmbătă şi duminică cuprinse între 21 noiembrie şi 20 decembrie (inclusiv, astăzi, de Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului), ca şi în zilele de prăznuire a unor sfinţi cu cinstire mai largă în lumea ortodoxă precum 30 noiembrie (Sf. Apostol Andrei), 4 decembrie (Sf. Varvara), 5 decembrie (Sf. Sava), 6 decembrie (Sf. Nicolae), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 18 decembrie (Sf. Cuvios Daniil Sihastrul), 20 decembrie (Sf. Ignatie Teoforul).
Postul Crăciunului este mai uşor şi datorită faptului că sunt accesibile mai multe alimente având în vedere bogăţia toamnei, gospodinele umplând cămările cu zacuscă sau alte alimente de acest gen. În afară de dezlegare la peşte şi produse din peşte, în zilele menţionate poate fi consumat şi vin.
Ovidenia / Obrejenia
Dar să revenim la semnificaţia Sărbătorii creştine de astăzi, numită în lumea satului arhaic şi Ovidenie, Obrejenie sau Vovidenie şi care se cinsteşte mereu la o dată fixă – pe 21 noiembrie. În mod tradiţional se numeşte Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, în amintirea zilei în care părinţii ei, Ioachim şi Ana, au dus-o pentru prima oară la Templu, pe când nu avea decât trei ani. Ulterior copila Maria avea să-şi petreacă în acel loc de închinăciune întreaga adolescenţă, crescând frumos şi curat, învăţând regulile, datinile, preceptele religioase.
Fecioara Maria a vieţuit acolo timp de 12 ani, până când Arhanghelul Gavriil – care o povăţuia mereu – i-a dat incredibila veste, cum că-L va naşte pe Iisus Hristos! Neştiind cum se va petrece această minune, viitoarea Maică a Domnului a decis să plece din Templu pentru a nu se isca vorbe urâte la adresa neprihănirii sale. Apoi s-a logodit cu Iosif, martorul fecioriei ei şi al miracolului divin al Naşterii pruncului Iisus.
Evenimente colaterale
Dar fiindcă rubrica noastră tradiţională poartă o denumire explicită, să lărgim puţin unghiul de vedere trecând peste aspectele pur religioase, şi să spunem că în calendarul popular tot acum are loc celebrarea Filipului cel Şchiop – o divinitate a lupilor.
Despre obiceiul numit Filipii se mai ştiu astăzi destul de puţine lucruri, doar folcloriştii şi cercetătorii hrisoavelor pot face desluşiri. Unul dintre ei, originar din Vâlcele (prof. Noni Paler) ne-a precizat că aceste personaje erau nişte apostoli prigoniţi pentru credinţa loc. Legenda povesteşte cum au scăpat de la o moarte sigură, fiind aruncaţi într-o groapă cu lupi flămânzi. Însă în mod miraculos, credincioşii au scăpat vii.
În amintirea acestei minuni, duhurile bune ale Filipiilor se ivesc timp de trei zile spre a apăra oamenii, casele, acareturile, animalele domestice de evenimente potrivnice. De asemenea, sunt ocrotite fiarele pădurii, în special lupii, având un regim special.
Despre cel mai mare dintre Filipi legenda povesteşte că fusese pedepsit chiar de către Dumnezeu prin betejirea unui picior, deoarece s-a abătut de la dreapta credinţă, rămându-i porecla “cel şchiop”.
Obiceiuri populare fel de fel
De-a lungul anilor, străbătând judeţul Covasna am aflat o seamă de povestiri, legende, superstiţii legate de ziua de 21 noiembrie. Bătrânii satelor îşi mai aduc (poate) aminte, că în noaptea ce precede Sărbătoarea de Ovidenie sau de Obrejenie se spune că s-ar deschide Cerul, iar necuvântătoarele ar începe să… vorbească între ele.
Era momentul când se faceau farmece şi descântece, unii semeni îşi aflau ursita, iar gospodarii se încumetau să anticipeze starea vremii în perspectiva iernii ce bate la uşă.
Şi în prezent s-a păstrat obiceiul ca pentru copiii morţi nebotezati şi pentru oamenii înecati şi decedaţi fără lumânare la căpătâi să se facă slujbe de pomenire în această zi specială, iar rudele împart celor sărmani colivă, japoneze, împletituri şi fructe.
Practici magice
În vechime, în această noapte aveau loc practici magice şi tot soiul de descântece şi farmece. Un obicei pitoresc se referea la fetele nemăritate care îşi puteau vedea alesul inimii, în apa fântânii, după ce aprindeau o lumânare şi priveau în adânc!
Întrucât se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii bântuie nestingheriţi, cei mai slabi de înger îşi ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile uşilor, vatra şi cuptorul. Tot acum este bine ca persoanele ce au avut o sfadă mai veche, nu-şi dau bineţe şi sunt certate să uite de ele, să-şi ceară scuze şi, în final, să se împace. Aşa e creştineşte, omeneşte.
Azi, dezlegare la peşte, ulei şi vin
Intrarea în Biserica a Maicii Domnului s-a prăznuit pentru prima oară în secolul al VI-lea, chiar lângă ruinele Templului unde a crescut Fecioara Maria, ulterior fiind înălţat un lăcaş de cult închinat ei.
Aflată în plin Post al Crăciunului, astăzi, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, credincioşii au dezlegare la peşte, ulei şi vin.
Horia C. Deliu
