Ieri a fost ultima duminică în care credincioşii au petrecut în voie, fiind Lăsata Secului, urmând ca începând de astăzi, timp de 40 de zile, până pe 4 mai 2013, să intre în cel mai lung Post al anului.
Este o perioadă lungă, aspră, ce precede Sfintele Paşti, interval în care fiecare are datoria să-şi facă o autoanaliză spirituală severă, să se împace cu sine şi ceilalţi, să dea dovadă de cumpătare şi smerenie, respectând în felul acesta obiceiurile înaintaşilor.
„Quadragesima”
Perioada îndelungată de curăţire spirituală şi trupească este numită şi „Postul Mare” sau „Al patruzecimii” („Quadragesima”), terminându-se în Noaptea Învierii. Resticţiile alimementare sunt severe, existând numai două zile când este permis să se consume peşte: de Buna Vestire (în 25 martie) şi de Florii (pe 28 aprilie).
Şi chiar dacă trăim o viaţă modernă, trepidantă, cu multe solicitări şi provocări zilnice, iar unii dintre semeni trec tot mai rar pe la biserică, este bine să luăm aminte că măcar acum atât trupul, dar mai cu seamă sufletul se cer purificate, pregătite pentru Marea Sărbătoare Pascală Ortodoxă din data de 5 mai.
Azi este ziua numită simbolic, „Lunea cea curată”
Conform tradiţiilor la care ne raportăm mereu în cadrul rubricii de profil, să precizăm că azi, 18 martie, este prima zi a Postului Mare, care aşa după cum ne preciza preotul paroh Ovidiu Măciucă, profesor de religie, vicepreşedintele Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” din oraşul Covasna (şi, totodată, un sensibil poet) se mai numeşte şi “Lunea cea curată”.
Chiar începând din prima zi a Postului Mare credincioşii obişnuiau, pe vremuri, iar în mediul rural (cum este datina şi la Voineşti) se mai păstrează şi acum obiceiul, ca multe gospodine să înceapă treptat, treptat anevoiosul şi necesarul proces de curăţire şi purificare a locuinţelor, ce va culmina în apropiere de Sfintele Paşti.
Tanti Maria Bobeş, din Sărămaş, ne spunea că ştie de la părinţii şi bunicii săi că în această zi femeile aveau datoria să urmeze un obicei arhaic ce viza spălatul ritual al anumitor vase “de dulce”, pe care după aceea le urcau în pod şi nu mai mâncau din ele până la Paşte.
Ofrandă păsărilor cerului
În alte sate covăsnene unde trăiesc ortodocşi exista şi un alt obicei interesant, chiar emoţionant, practicat imediat după ziua de Lăsata Secului. Luni-dimineaţa, în prima zi a Postului Mare, bărbatul cel mai în vârstă din casă lua faţa de masă pe care rămăseseră firimituri de la ultimul ospăţ îmbelşugat de duminică şi le împrăştia păsărilor din văzduh, spunând un descântec.
Amintitul ritual avea scopul de a ţine departe înaripatele cerului de lanuri, protejând astfel viitoarea recoltă.
Postul înseamnă înalţare a spiritului, nu doar o simplă restricţie alimentară!
Perioada ce urmează reprezintă mai cu seamă pentru locuitorii din mediul rural, dar şi pentru unii orăşeni (dintre cei proveniţi mai cu seamă de la ţară) un complex de rigori pe care le respectă cu sfinţenie. Cunosc mulţi oameni simpli sau intelectuali de vază care păstrează cu mare rigoare datinile severe legate de perioada Postului cel lung, în care abia am păşit.
Subliniem mai cu seamă pentru cititorii mai tineri, că acestă cutumă religioasă străveche nu vizează doar o simplă restricţie alimentară, nu constituie o cură de dexintoxicare şi slăbire. Deşi, prin Post realizăm indirect şi aceste obiective legate de sănătate.
Legume necesare în această perioadă
Sunt familii întregi, nu doar părinţii, bunicii, ci şi membrii tineri ori copii care se supun fără probleme abţinerii de la consumul de carne, peşte, brânză, ouă, grăsimi animale, lapte.
Credinţa ortodoxă impune însă nu doar privaţiuni legate de hrană, ci şi abţinerea de la plăceri trupeşti, alcool, tutun, alte vicii, combătând comportamentul inadecvat şi propăvăduind cumpătarea. De asemenea, rugăciunile trebuie să treacă pe primul plan, împreună cu reculegerea şi meditaţia, oferindu-le credincioşilor posibilitatea împăcării cu sine şi cu lumea din jur.
Pomenirea morţilor
Fiecare duminică din Post constituie, în mod simbolic, o nouă etapă din finalul vieţii pământeşti a Mântuitorului Iisus, iar în fiecare sâmbătă se face pomenirea celor duşi dintre noi. Trebuie să îmbinăm înfrânarea de la mâncare cu milostenia şi rugăciunea. Din acest motiv, Evanghelia ne învaţă nu doar cum să postim, dar să şi iertăm, să fim mai îngăduitori.
Postul se cere perceput mai degrabă ca un exerciţiu spiritual, ca o absolvire a răutăţilor, ranchiunei şi pizmei, o iertare a pricinilor mai vechi sau mai noi, diferende întemeiate ori nu avute cu membrii familiei, cu prietenii, colegii de serviciu, cu diferite cunoştinţe.
Gestul împăcării cu aceştia ne uşurează sufletul, ne dă ulterior o stare de linişte şi pace interioară. Postul înseamnă, după cum scriam şi în articolul publicat recent, un exercitiu de voinţă pentru fiecare, o modalitate de dobândire a autocontrolului, iar într-un sens filosofic, înălţarea spiritului spre sublim.
O dietă binevenită
Dar, aşa cum preciza dr. Magdalena Baciu din Sf. Gheorghe, chiar şi în perioada de Post oricât am fi de cumpătaţi şi echilibraţi cu hrana, organismul uman are nevoie de o alimentaţie diversificată, bogată în vitamine, minerale, fibre, mai cu seamă că ne aflăm după o iarnă lungă, în perioada de trecere spre primăvară. În loc de carne şi lactate, cei care postesc vor trebui să consume legume şi fructe, alimente bogate în proteine, carbohidraţi, vitamine.
Fructe ce pot compensa dieta
Tot leliţa Maria, pe care am citat-o mai sus, ne zicea în acest sens că sunt foarte bune ciupercile, ce pot să suplinească relativ uşor consumul cărnii. Ciupercile reprezintă o alternativă viabilă, fiind utilizate în prepararea unor sarmale, ardei umpluţi, tocaniţe, pilaf ori supe şi ciorbe de post.
Se recomandă, de asemenea, varza crudă sau murată, pregătită sub formă de salată sau gătită la cuptor, dar şi fasolea uscată şi cea verde, care sunt foarte hrănitoare. În această perioadă de trecere, când virozele, gripele sunt frecvente, organismul are mare nevoie şi de vitamina C. De aceea este indicat să consumăm multe citrice, fie sub formă de suc sau stoarse în salate.
Concluzie ce se cere reţinută
În încheierea acestui articol este bine să reţinem că aşa după cum ne învaţă Biserica strămoşească, mai presus de abţinerea de la mâncarea “de dulce” şi de la alte practici nesănătoase, trebuie să fim atenţi nu atât la ce punem în gură, ci ce…scoatem de acolo: vorbe grele, răutăţi, sudalme.
Un om cu frica lui Dumnezeu are menirea să iubească pacea sufletească, liniştea şi armonia din jur. Doar în felul acesta lungul Post al Paştelui, ce abia a început, îi va fi de folos…
Horia C. Deliu
