În fiecare an, pe data de 14 septembrie, se cinsteşte Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche Sărbătoare închinată lemnului sfânt, care în popor este numită mai pe scurt, Ziua Crucii. Credincioşii ortodocşi şi catolici merg în această dimineaţă la biserică pentru a asista la Slujbă, rugându-se pentru sănătatea lor şi a familiei, pentru spor în toate.
Potrivit unei vechi datini preoţii sfinţesc ulcele noi pline cu miere şi lapte aduse de închinători, peste care se pune şi câte un colac, o împletitură, o “japoneză”, fiind date de pomană.
Am văzut odinioară prin părţile Buzaielor un obicei interesant: unii credincioşi prindeau de toarta acestor căni câte un fir roşu de lână, ca să le aducă noroc sărmanilor ce primeau aceste ofrande drept milostenie, urmând să se roage pentru pomenirea morţilor.
Semnificaţia Sărbătorii
Praznicul de astăzi preacinsteşte descoperirea de către Împărăteasa Elena a Crucii pe care a fost răstignit Iisus pe Muntele Golgota. În prealabil, fiul său, Sf. Împărat Constantin cel Mare a trăit o experienţă uluitoare, care l-a marcat pentru tot restul vieţii. În ajunul unei lupte cruciale cu Maxenţiu, ce conducea o oaste numeroasă şi victoria părea că va fi de partea lui, împăratul Constantin a avut o viziune salvatoare: pe cer i-a apărut în plină zi o Cruce luminoasă cu inscriptia „In hoc signo vinces” („Prin acest semn vei învinge”). În noaptea ce a urmat i s-a arătat în vis Iisus, purtând acelaşi semn al Crucii, cerându-i să-l pună pe steagurile şi armurile soldatilor, ca semn protector.
Împăratul a procedat întocmai, iar a doua zi a ieşit biruitor în marea bătălie, fapt care l-a determinat pe Sf. Constantin să devină un fervent apărător al creştinismului, împreună cu mama sa – Sf. Elena.
Conexiuni interesante
Dorim să facem acum o mică paranteză, pentru a relata ceva interesant. Nu mai departe de marţi, 11 septembrie a.c. aminteam într-un episod al serialului de călătorie din Muntenegru despre faptul că la Mănăstirea Cetinje se păstrează într-un sicriu de cristal o bucată din lemnul sfânt pe care a fost răstignit Mântuitorul. Ca atare, mii de pelerini din lumea întreagă vin să vadă Sfintele moaşte, trecând cucernici prin faţa raclei pentru a face semnul crucii şi a se ruga.
Şi ca un feedback încurajator, precizăm că am primit în ultima vreme mai multe mesaje de salut de la prieteni-cititori (inclusiv din Statele Unite şi Canada, ce ne urmăresc pe Facebook) pentru a mulţumiţi fiindcă le reamintim periodic de Sărbătorile din calendarul bisericesc.
“Prinşi cu îndeletnicirile stresante de aici, izolaţi printre străini super-ocupaţi ca şi noi, la care se adaugă şi diferenţa de fus orar, uneori uităm sau nu cunoaştem întreaga semnificaţie a praznicului ortodox din ziua respectivă, ne-a scris tânăra Marola Fabian Petri, din Toronto. Când citim ziarul ne amintim de datele importante şi încercăm, cât putem, să le respectăm. Vă mulţumim mult”.
Obiceiuri şi superstiţii
În popor există o seamă de obiceiuri şi superstiţii legate de evenimentul religios din 14 septembrie. Se spune că cine posteşte în această zi va fi o vreme ferit de beteşuguri, iar cei suferinzi or să găsească grabnic leacul pentru a se face bine. Fiind Sărbătoare mare nu sunt îngăduite anumite treburi casnice banale, interdicţie pe care mai cu seamă gospodinele în etate din mediul rural o respectă. Există prejudecata potrivit căreia cine nu ţine la regulile scrise şi nescrise ale tradiţiei poate fi pedepsit, îmbolnăvindu-se cât de curând.
Tradiţia populară mai spune că nu este bine să se mănânce astăzi legume şi fructe ce au miezul asemănător cu o cruce: cum ar fi nucile, prunele, pepenii, usturoiul etc., pentru că acest lucru aduce necazuri.
Oamenii de la ţară sunt deprinşi cu faptul că reptilelele se retrag în ascunzişuri, răcirea treptată a vremii impunând acest comportament normal. Acolo, sub pământ, vor hiberna până în 17 martie (de Alexii).
Apropo de acest ciclu perpetuu al vieţii, am auzit la Zăbrătău, cu mai mulţi ani în urmă, o interesantă legendă. Cică înainte de a se adăposti în pământ pentru lunga iarnă ce va urma, şerpii s-au strâns odată mai mulţi la un loc şi s-au încolăcit în mod misterios, rezultând aşa-numita „nestemată”: un panaceu redutabil, ce putea trata orice boală. Numai că nimeni nu l-a găsit…
Buruieni de leac
Se culeg ultimele plante medicinale
„Acum a venit sorocul culegerii ultimelor buruieni de leac, ne spunea sexagenara Karmin Szabo, din Hăghig, care an de an se ocupă cu strânsul lor. Mă refer la mătrăgună, boz (fratele socului), micşunele, năvalnicul (o specie de ferigă), care pot trata anumite afecţiuni. Sunt foarte eficiente şi nu costă nimic”…
Pe vremuri bolnavii de friguri erau trataţi la ţară cu crenguţe de busuioc aprinse, cu care erau… afumaţi cei ce zăceau la pat.
În dimineaţa Zilei Crucii oamenii duc la biserică mănunchiuri din aceste plante medicinale, inclusiv de busuioc, pe care le pun în jurul crucii, ca să fie sfinţite. După Slujbă credincioşii le iau acasă şi le păstrează la icoane, urmând a fi folosite în vindecarea unor boli. De asemenea, frunzele şi florile de cimbru, mentă, măghiran, odinioară erau socotite plante magice, fiind şi ele bune de leac după ce au fost sfinţite.
Prin unele sate izolate oamenii atârnau în ramurile pomilor fără rod mici cruci făcute din busuioc sfinţit, având convingerea că în toamna viitoare vor da rod.
Tot acum sunt adunate ramurile de alun de către cei ce cunosc vechiul meşteşug al găsirii izvoarelor din adâncuri, necesare la construirea fântânilor. Potrivit unei rânduieli vechi, respectivele crengi culese în ziua Înălţării Sfintei Crucii dobândesc în mod inexplicabil puteri miraculoase, ajutându-i pe fântânari să afle zona unde pot da de apă.
A sosit timpul delicatelor brânduşe de toamnă
În folclor se spune că a sosit momentul ca florile să „plângă” pentru că le-a trecut vremea, usucându-se şi pierind. Doar delicatele brânduşe de toamnă se arată în toată splendoarea lor, movul, rozul, albul lor atrăgând toate privirile spre tăpşanele unde înfloresc.
Se ştie că aceste plante au proprietăţi tămăduitoare, fapt descoperit de arabi încă din Evul Mediu. Seminţele lor pot fi folosite (şi chiar sunt utilizate cu succes de multă lume) în tratamentul multor afecţiuni cronice, printre care reumatismul, guta şi inflamaţiile gastro-intestinale.
Brânduşe de toamnă
Toamna îşi intră pe deplin în drepturi
Cu toate că şi alte evenimente religioase anterioare anunţau finalul sezonului cald şi venirea celui autumnal, Ziua Crucii constituie data ce marchează cu adevărat începutul toamnei.
În universul rural previziunile din vechime legate de evoluţia vremii s-au confirmat, de cele mai multe ori. Dacă pe 14 septembrie cocorii se pregătesc de plecare este un semn că temperatura se va răci în intervalul următor. În caz că sunt nori negri şi se aud tunete, toamna ar putea fi lungă. Agitaţia şi croncănitul ciorilor vestesc iminenta cădere a brumei.
Prognozele moderne ale acestui mijloc de “Răpciune” arată că toamna aceasta vom avea parte, în continuare, de o perioadă caldă, săracă în precipitaţii.
Zi de post şi rugăciune
…Ziua Înălţării Sfintei Crucii, mare Sărbătoare închinată lemnului sfânt, reprezintă un moment important pentru fiecare credincios, urmând a fi cinstită conform tradiţiei strămoşeşti prin post, rugăciune şi smerenie.
Horia C. Deliu
