Peste numai două zile, mai precis duminică, 13 aprilie 2014, sosesc Floriile, care deschid ciclul Sărbătorilor Pascale. Anul acesta, în mod fericit, din nou toţi credincioşii cinstesc la aceeaşi dată Învierea Domnului. Şi ce bine ar fi dacă s-ar întâmpla mereu aşa, lăsându-se la o parte vechile orgolii şi ambiţii clericale.

                                          O mulţime de sărbătoriţi

     Floriile  reprezintă  pentru mulţi semeni Ziua onomastică, paleta prenumelor ce ne duc cu gândul la o floare  fiind extrem de  bogată. Există o mulţime de variaţiuni pe această  temă, apelative de cunoscuţi, prieteni, colegi  cu nume …floricole, pe care trebuie să-i sunăm şi să-i felicităm duminică, de aceea ne-am propus să vă ajutăm, stimaţi cititori.

 Împreună cu folcloristul şi scriitorul Noni Palcu, originar din Vâlcele, am întocmit o listă neexhaustivă, dar cât de cât amplă a numelor cunoscute (feminine şi masculine) ce fac trimitere la acest eveniment important.  Cele mai numeroase sunt, nici că se putea altfel, ale sexului frumos: Anemona, Brânduşa, Camelia, Codruţa,  Crăiţa, Crina, Crizantema, Delia, Floarea, Florica, Florentina, Florina, Garofiţa, Garofina,  Gherghina, Iris, Lăcrimioara, Margareta, Micşunica, Narcisa, Panseluţa, Romaniţa, Trandafira, Violeta, Viorica, Zambila. Dar şi prenume bărbăteşti, precum Codrin, Codruţ, Crin, Florentin, Ghiocel, Mugurel, Narcis, Viorel.

                                           Semnificaţia  Sărbătorii

      În cele ce urmează vom prezenta  pentru cititorii noştri – mulţi dintre ei oameni tineri  de la oraş –  care este semnificaţia creştină a marii Sărbători ce are loc întotdeauna  cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti. De asemenea, vom relata  despre  anumite  ritualuri populare  vechi  specifice evenimentului, unele păstrându-se  până  astăzi mai ales  în mediul rural.

    Denumirea ne duce cu gândul la momentul intrării în Ierusalim  al Mântuitorului călare pe un asin, fiind  întâmpinat cu ovaţii de mulţi oameni, ce aveau flori în mână ori ramuri de măslin, ne-a relatat părintele Ioan Ovidiu Măciucă, din Voineşti.   E important de reţinut că a fost singura dată din viaţa pământească în care Domnul nostru Iisus Hristos a acceptat să fie aclamat ca Împărat smerit, împlinindu-se astfel o proorocire din Vechiul Testament.

Coroniţe  din  ramuri de salcie

       În dimineţa acestei  zile  speciale se sfinţesc prin rugăciune şi stropire cu agheasmă ramuri înmugurite de salcie,  care sunt împărţite apoi credincioşilor veniţi  la biserică. Crenguţele verzi de salcie amintesc de ramurile de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul.

      „În  credinţa populară există convingrea că însăşi Maica Domnului a binecuvântat salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutând-o pe Fecioara Maria să treacă apa unui râu”, ne-a povestit cu ceva vreme în urmă nenea Vasile  Bularca, din Ţara Buzaielor, un  cunoscător şi un păstrător al datinilor strămoşeşti.

      Întorşi acasă de la biserică oamenii împodobesc  cu aceste ramuri  verzi icoanele, uşile şi ferestrele, iar copiii fac cununiţe din ele. Cele vechi, uscate, păstrate de anul trecut nu  se aruncă la gunoi, ci se pun  în pădure  lângă un copac.

    Închinătorii au  certitudinea că ducând acasă mlădiţele sfinţite  sunt apăraţi de necazuri  atât ei, famiile lor, cât şi casa, animalele, bunurile din gospodărie.

   În săptămâna ce precede  Sărbătoarea Floriilor  credincioşii merg la  mormintele strămoşilor, le curăţă, plantează flori, iar duminică, după terminarea slujbei din biserică, se duc din nou şi  agăţă de cruci câteva  rămurele de salcie.

Vechi obiceiuri şi suprestiţii

        Multe dintre  vechile  obiceiuri şi suprestiţii s-au  estompat, rămâmând  tot mai puţine  prin zonele rurale româneşti. Aşa, bunăoară, una se referă la   fetele de măritat ce trebuie să agaţe în această zi specială într-un pom înflorit din curte şnurul în două culori (alb şi roşu) primit de Mărţişor de la persoana iubită. De asemenea, fetele îşi pun busuioc sub pernă în noaptea dinaintea Floriilor, spre a deveni mai frumoase şi mai sănătoase,  dorite de flăcăi, sperând ca în felul acesta să-şi grăbească măritişul, dacă se poate chiar în acest an.

    În unele locuri femeile nu se spălau pe cap în ziua ce preceda Sărbătoarea de Florii, deoarece  exista superstiţia  că vor…albi foarte repede, aidoma  florilor ce în acest sezon „ning” pomii.

                                                      Dezlegare la peşte

    Lungul  Post al Paştelui se apropie de sfârşit, iar duminică este dezlegare la peşte, motiv pentru gospodine de a-şi etala măiestria culinară.

    Pe lângă faptul că este o Sărbătoare religioasă, Floriile  marchează reînvierea naturii, existând în vechime multe  datini ce ne par în ziua de azi desuete. Ţăranii erau oameni cu frica lui Dumnezeu, femeile şi bărbaţii  ţineau Post timp de şapte săptămâni, nu lipseau de la slujbele din biserică, se spovedeau, aştepând Săptămâna Mare  şi Învierea cu multă evlavie, mânaţi de dorinţa de a se purifica moral.

        La semnificaţia veche de reînviere a naturii s-au adăugat obiceiuri  ce ţin de venerarea celor dispăruţi.  Există  datina ca gospodinele  să pregătească  anumite bunătăţi, pe care să le ofere de pomană  celor sărmani – „Moşii de Florii”-  ca să nu păţească şi ele precum mama lui Lazăr, ce a murit de dorul…plăcintelor.

     Este o tradiţie creştinească  de a se face pomeni,  pentru odihna sufletească a celor care au trecut în lumea de dincolo.

                                                 Felicitări sărbătoriţilor !

     Să le urăm, aşadar, tuturor celor care poartă prenume de floare un călduros „La Mulţi Ani!”, cu sănătate şi bucurii. Iar pe lângă ei să ne bucurăm şi noi, ceilalţi, de această minunată  zi a FLORIILOR.

      Şi încă o precizare: în popor se spune că aşa cum este vremea de Florii,  la fel va fi şi de Paşti: să sperăm că frumoasă!

                                                                                Horia C. Deliu