A doua Sărbătoare pe care o evocăm la scurt interval după Izvorul Tămăduirii are loc în prima duminică ce succede Sfintele Paşti, fiind dedicată după cum îi spune numele, Apostolului Toma. Personaj legendar supranumit în popor cu apelativul Necredinciosul. În condiții de pandemie ca acum, multe obiceiuri se vor schimba.
„Paştele Mic”
Credinţa poporului nostru pune un accent special pe venerarea celor plecaţi într-o lume mai bună, cum se spune. Duminică se cinsteşte aşa-numitul Paşte Mic, prilej de rememorare duioasă a celor dragi nouă adormiţi întru Domnul. Fie că au plecat din această lume spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare (aşa cum cere datina străbună), fie că au fost nepregătiţi din varii motive, ei trebuie periodic pomeniţi.
Ca atare, rudele apropiate în mod normal ar fi trebuit să ducă ofrande la morminte, care mai întâi trebuiau sfinţite în biserică, după care sunt evocați elogios cei morţi, și apoi se împart pomeni oamenilor din jur. Această sărbătoare a fost marcată an de an în aşezările româneşti din judeţul nostru, acolo unde trăiesc creştini ortodocşi.
După Sfintele Paşti în condiții normale în Duminica Tomii era o bună ocazie de comemorare a celor defuncţi, fiind o zi în care familia se reunea la cimitir, ducând Lumina Învierii în chip simbolic şi pentru mângâierea sufletelor celor plecaţi la Cele Veşnice.
Despre Apostolul Toma
Vestitul personaj, Toma din Galileea, a fost unul din cei 12 Apostoli aleşi de Iisus drept discipoli. Numai că singurul care iniţial s-a îndoit de Învierea Domnului a fost el, Toma, de unde şi apelativul puţin măgulitor de Necredinciosul. Ulterior avea să se convingă de faptul că Mântuitorul înviase, după ce i-a pipăit rănile provocate de piroane.
„Putem spune că prin credinţă ne apropiem în modul cel mai desăvârşit de Hristos, fiind calea cea bună spre Mântuire”, spunea pe bună dreptate părintele şi filosoful Nicolae Steinhardt.
Apostolul Toma s-a îndoit initial de martiriul Mântuitorului, dar în cele din urmă va recunoaşte Învierea şi Dumnezeirea lui Iisus, plecând asemeni celorlalţi Apostoli să propovăduiască în lume învăţăturile sfinte, luminând şi convertind milioane de păgâni. A sfârşit în chinuri, fiind străpuns cu suliţa, oferindu-i sufletul credincios lui Dumnezeu.
În popor se spune despre cineva că este „Toma Necredinciosul” dacă persoana respectivă nu e convinsă de adevăr până nu vede cu ochii săi realitatea, până nu se convinge singură de ceva palpabil. Expresia îşi are originea în povestea biblică relatată în Evanghelia lui Ioan referitoare la Toma, unul dintre cei doisprezece Apostoli, care nu a crezut în Învierea lui Iisus, până nu i-a văzut şi pipăit rănile.
Abia atunci a realizat cât de mult greşise…
Mit şi datini creştine
Ziua de Duminica Tomii mai este cunoscută în popor, cum arătam mai înainte, şi ca Paştele Mic, reprezentând un amestec între mit şi datini creştine. Odinioară flăcăii din mediul rural se făceau în această zi „fraţi”, cum se spunea.
Am întâlnit cu mulţi ani în urmă acest obicei ciudat în Ţara Buzaielor. Anumiţi tineri care se considerau buni prieteni, doreau să-şi „oficializeze” această amiciţie, îndeplinind un mic ritual: se înţepau amândoi cu un ac într-un deget şi apoi atingeau picăturile de sânge, pecetluind o legătură amicală trainică.
Un bătrân localnic, nenea Ionică Bularca, ne-a relatat că în tinereţe şi el a procedat la fel, păstrând o strânsă prietenie cu un tovarăş de cătănie. Care mai apoi, culmea, i-a devenit…cumnat. Cu alte cuvinte, „Legământul de frăţie” s-a păstrat în timp.
De sufletul morţilor
Anul trecut am stat de vorbă la Voineşti imediat după Duminica Tomii cu o femeie între două vârste, d-na Elena, care venise la cimitir să se reculeagă la mormânul păriniţilor: „Am pus ieri în acest coş împletit câteva bucate tradiţionale de Paşte şi o sticlă de vin ca să presar peste mormânt, cum cere tradiţia. La sfârşit le-am oferit darurile unor sărmani ce aşteaptau la poartă drept pomană pentru sufletul morţilor.
Dumnezeu să primească!”
Parada Junilor din Şcheii Braşovului un va mai avea loc anul acesta !
Din păcate, anul acesta un va mai avea loc un obicei pitoresc ce atrăgea mulți turiști, inclusiv de peste hotare: renumita Paradă a Junilor din Şcheii Brașovului. Era un spectacol inedit care avea loc în mod tradiţional în Duminica Tomii. Cu acest prilej străzile din centrul istoric erau închise circulaţiei autovehiculelor, pentru a găzdui o procesiune arhaică, păstrată neschimbată de secole, urmărită an la an de tot mai mulţi vizitatori români şi străini.
Spectatorii ocupă până la refuz trotuarele admirând defilarea celor şapte cete de juni ce trec grupate călare pe nişte bidivii falnici, alaiul fiind primit cu aplauze, ovaţii şi fulgerări ale bliţurilor aparatelor foto. Călăreţii salută mulţimea strigând „Hristos a Înviat”, iar asistenţa răspunde în cor, „Adevărat a Înviat!”
Junii călări defilează aproximativ o oră, etalând costume populare autentice, preluate de la înaintaşi, fălindu-se cu armăsari superbi, unii greu de strunit.
Cele şapte grupuri ce intră în Cetate sunt Junii Tineri, urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori. După ce au coborât pe strada Mureşenilor, străbat largul bulevard de lângă Parcul Central, trec prin faţă la Modarom şi se întorc pe Republicii. Cu toţii, urmaţi şi de mulţi privitori se îndreaptă apoi spre Pietrele lui Solomon, unde are loc până seara târziu o petrecere câmpenească tradiţională.
Din păcate, anul acesta prima dată după Revoluție un asemenea spectacol folcloric grandios nu va mai avea loc, iar Duminica Tomii o vom cinsti stând acasă.
Spre binele nostru…
Horia C. Deliu
