La dată fixă în fiecare an, pe 21 noiembrie, se cinsteşte de către credincioşi un moment însemnat, numit generic Intrarea Maicii Domnului în Biserică, care în popor, are şi denumirile de Ovedenie, Vovidenie sau Obrejenie în funcţie de zona geografică respectivă. În judeţul nostru, ca şi în întreaga Transilvanie, în general, apelativul sub care este cunoscută Sărbătoarea amintită rămâne cel tradiţional, influenţele slave – ca în celelalte cazuri – fiind mai puţin prezente.
Ne aflăm în Postul Crăciunului
Dar înainte de a desluşi semnificaţiile zilei speciale de astăzi, dorim să zăbovim puţin asupra unui alt eveniment important ce a debutat în 15 noiembrie a.c. şi care va ţine până pe 24 decembrie. Anume, Postul Crăciunului, supranumit şi Post al Bucuriei, deoarece anunţă Naşterea Domnului. Ţine 40 de zile şi în acest interval nu se fac nunţi, fiind o perioadă de curăţire spirituală şi fizică a trupului, prilej de a reflectă la devenirea noastră, cu cele bune şi rele, răgaz propice pentru un sever examen de conştiinţă şi de reţinere în toate cele.
Postul Crăciunului ne duce cu gândul în primul rând la ascetismul patriarhilor şi credincioşilor din Vechiul Testament care erau convinşi de venirea lui Mesia. De fapt, există o similitudine cu perioada de 40 de zile cât a durat aşteptarea în austeritate şi rugăciuni a lui Moise pe Muntele Sinai, după care a primit cele 10 Porunci scrise pe lespezi de piatră.
Desluşiri mai adânci
Multă lume mai puţin iniţiată în rosturile şi semnificaţiile credinţei ortodoxe consideră Postul doar ca o abţinerea de la consumul alimentelor „de dulce”, făcând o lună şi jumătate un fel de cură de purificare a organismului. Ceea ce nu e rău de loc, la urma urmei. Din acest punct de vedere, strict legat de hrana cotidiană, această „dietă” asumată este considerată a fi mai uşoară, mai puţin severă în comparaţie cu Postul Paştelui, existând mai multe dezlegări la consumul de peşte, ulei şi vin, anume în toate zilele de sâmbătă şi duminică cuprinse în perioada 21 noiembrie – 16 decembrie, inclusiv.
În rubrica noastră cotidiană „Reţeta zilei” vă prezentăm, stimaţi cititori, anumite preparate de post, mâncăruri specifice pe care credincioşii le preferă în această perioadă specială a anului.
Zile cu dezlegare la peşte
Conform Calendarului creştin ortodox pe anul în curs, zilele din Postul Crăciunului cu dezlegare la peşte sunt următoarele: astăzi, 21 noiembrie, cu ocazia Intrării în Biserică a Maicii Domnului, după aceea trei zile la rând, în 23, 24, respectiv 25 noiembrie, în această ultimă zi fiind cinstiţi Sf. Mare Muceniţă Ecaterina şi Sf. Mare Mucenic Mercurie. Pe 30 noiembrie îl prăznuim pe Sfântul Apostol Andrei – Ocrotitorul României. O altă dată importantă este 1 Decembrie, urmează alte zile cu dezlegare, anume în 3, 5 şi 6 decembrie, când îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Nicolae, de asemenea, este permisă consumarea de peşte pe 7, 8 şi 12 decembrie (de ziua Sf. Ierarh Spiridon), pentru a încheia cu intervalul 14 – 15 decembrie 2013.
Program liturgic
Dar pe lângă abţinerea de la consumul anumitor mâncăruri tradiţionale, ca şi alte renunţări (mortificări), Biserica propune un program liturgic în care un loc special îl ocupă colindele tradiţionale, misterele de bucurie ale Rozariului şi alte devoţiuni specifice acestei perioade, cum ne preciza preotul Ioan E.Boroş, din Breţcu. Este important să manifestăm o atitudine corectă faţă de semeni, să nu ne certăm, să nu bârfim, să dăm dovadă de toleranţă şi înţelegere creştină.
Aşa după cum circulă o vorbă în popor, pe care am auzt-o rostită în diferite aşezări din judeţ, „Contează nu atât ce introduci în gură – apropo de regimul din perioada Postului – ci vorbele pe care le scoţi: cuvinte înţelepte ori sudalme şi jigniri”, crede pe bună dreptate şi d-na Maria Boricean, din Sita Buzăului.
De altfel, din vechime în toate religiile ascetismul reprezintă un mijloc de purificare a sufletului şi organismului. Fireşte, se cuvine să mergem şi la biserică, să asistăm la slujbe, să dăm de pomană şi să ne amintim de cei plecaţi prea curând dintre noi.
Semnificaţia evenimentului de astăzi
Revenind la tema de bază a articolului, să spunem că ziua de 21 noiembrie, când se cinsteşte Intrarea Maicii Domnului în Biserică, ne duce cu gândul la momentul în care Sf. Ioachim şi Ana (părinţii Fecioarei Maria) au dus-o la numai trei ani pentru prima oară la templu pe copilă. În întâmpinare le-a ieşit Marele preot Zaharia, care avea să se îngrijească de instruirea fetiţei o perioadă mai îndelungată.
În acest răstimp Maria şi-a petrecut timpul împreună cu alte fecioare studiind datinele, însuşindu-şi scripturile, ţinând post şi rugându-se lui Dumnezeu. Îngerul Gavriil a vegheat-o în permanenţă, povăţuind-o de bine şi pregătind-o pas cu pas pentru primirea Veştii celei Mari, pe care chiar el i-a dat-o mai târziu.
Datini din bătrâni
Există felurite legende şi obiceiuri legate de acest praznic, care din păcate se estompează cu trecerea anilor, doar în mediul rural mai păstrându-se anumite datini şi practici arhaice. Se spune că în noaptea ce precede Sărbătoarea de Ovidenie „Se deschide Cerul”, iar lupii prind grai, de asemenea, dobitoacele capătă însuşirea de a …vorbi între ele, criticându-şi ori lăudându-şi stăpânii, după felul în care aceştia se purtau cu ele.
Era momentul când babele satului faceau pe vremuri diferite vrăji şi farmece, iar cei curioşi mergeau să îşi afle viitorul. Descântecele, alte practici obscurantiste aveau trecere printre ignoranţi, care considerau că vor avea parte de o perioadă mai bună sau mai rea, luându-se după semne şi vorbe ale vrăjitoarelor.
Şi în prezent s-a păstrat doar obiceiul ca pentru copiii morţi nebotezati, ca şi pentru oamenii înecaţi şi decedaţi fără lumânare la căpătâi să se facă, în această zi, o Slujbă de pomenire. Măcar în felul acesta, în mod simbolic, aceşti nefericiţi vor avea parte de Lumină pe lumea cealaltă.
La Păpăuţi am aflat un alt obicei, anume că în această zi e bine să se aşeze la icoană un vas cu apă şi să se aprindă candela, existând convingerea că mai târziu respectiva licoare va fi bună la tratarea unor boli.
Tradiţii ce se pierd…
Din păcate, aşa cum scriam mai sus, de la an la an multe sărbători de tradiţie îşi pierd din importanţă, mai cu seamă tinerii nefiind interesaţi să cunoscă şi să ducă mai departe obiceiurile părinţilor, bunicilor, a moşilor şi strămoşilor. Odinioară atât la oraş, dar mai ales în comunităţile rurale, data Intării în Biserică a Maicii Domnului era respectată cu sfinţenie, deoarece oamenii simpli credeau că numai aşa vor avea parte de spor în toate, de recolte bogate, că animalele şi păsările din gospodărie se vor înmulţi, iar ei vor fi feriţi de boli.
Să dea Domnul ca asemenea năzuinţe să se împlinească şi în vremurile pe care le trăim!
Horia C. Deliu
