Dacă până la fínele lui ’89 prima zi a lunii lui Florar era considerată în mod propagandistic drept Sărbătoare a Muncii, între timp lucrurile s–au schimbat, revenindu–se la tradiționala denumire populară de Armindeni sau Ziua pelinului.
În popor sunt numiți armindeni acei pomișori sau crengile verzi cu care se împodobesc porţile, uşile şi ferestrele caselor la 1 Mai, ca un omagiu adus naturii, un simbol al reluării ciclului anotimpurilor. De asemenea, se consideră o reverență adusă Proorocului Ieremia, dar şi o anticipare a sezonului estival, cu zile călduroase şi recoltele bogate.
În multe localităţi româneşti din judeţul Covasna bătrânii îşi amintesc de obiceiurile deprinse de la moşii lor referitoare la Amindeni. Nu peste tot se aninau ramuri verzi, ca de pildă la Iarăş, unii săteni puneau la poartă câte un pom înalt, curăţat de crengi până aproape de vârf. El putea fi împodobit cu flori ori panglici colorate, simbolizând renaştarea vegetaţiei, după o lungă perioadă de iarnă.
Sf. Ieremia
În dimineaţa de 1 Mai cei mai destoinici gospodari se spălau pe faţă în mod simbolic cu rouă, ca să rămână sănătoşi tot anul. La casele cu fete de măritat se puneau puieţi de mesteceni în faţa porţii. Armindenul simboliza în vechime Zeul vegetaţiei, care se spune că protejează recoltele şi animalele. Dar şi pe oameni.
Acei pomișori trebuiau să rămână de strajă lângă casa gospodarului până la vremea secerişului, când era scoși, tăiați şi aruncați în focul cu care se cocea pâinea din grâul cel nou.
Cu decenii în urmă am văzut la un cunoscut din Băcel cum îşi împodobise cu ramuri v
erzi nu numai poarta, ci şi intrarea în adăpostul animalelor. Mi-a spus că este o veche datină populară de protejare faţă de urgiile naturii, a bolilor şi tuturor relelor nu doar a stăpânului gospodăriei şi a familiei sale
, dar şi a necuvântătoarelor din bătătură: vite, porci, orătănii.
Se spune că pe 1 a lunii lui Florar s-a născut odinioară un personaj biblic ce avea darul proorocirii: Sf. Ieremia. În slavonă, această zi se numea „Ieremiin Dini”(„Ziua lui Ieremia”), iar prin românizare şi simplificare a devenit în timp actualul Armindeni.
În tradiţia populară referirea la această dată are strânsă legătură cu renaşterea vegetaţiei, reprezentând un simbol al belşugului şi vieţii aşezate. Armindenii se serbează şi pentru sănătatea şi fertilitatea pământului, sătenii rugându-se ca natura să nu le fie potrivnică, să nu bată grindina, să nu apară dăunătorii, pentru ca vinul să fie bun, oamenii sănătosi şi veseli. În trecut se organizau petreceri câmpeneşti, unde se mânca miel fript, caş, ceapă verde, ridichi, iar la final o felie de cozonac. Se bea vin roşu, dar mai ales pelin, acel soi de vin cu gust amărui şi parfum specific.
Probabil că aşa s-a perpetuat obiceiul şi după venirea regimului comunist, de aceea de 1 Mai lumea mergea la iarbă verde să se „distreze cu mici şi bere”, încercându-se astfel estomparea datinilor de sorginte religioasă.
Superstiţii fel de fel
Rolul Armindenului este oarecum apotropaic, vizând estomparea unor superstiţii, protejarea fiinţei umane de rele şi ghinioane, apelând la felurite talismane, practici, ritualuri. Mai ales oamenii simpli se simt adesea lipsiţi de apărare în faţa provocărilor dure ale existenţei, a sorţii potrivnice. În acelaşi timp, creştinii fac trimitere şi la prigonirea lui Iisus.
Este vorba de episodul omorârii pruncilor de către oştenii lui Irod. Seara, după ce terminau atrocităţile, puneau câte o ramură verde la poarta de unde trebuia început măcelul în ziua următoare. Localnicii isteţi, pentru a-i deruta pe soldaţi, au început să pună ramuri verzi la toate casele, aşa că nu s-a mai ştiut unde poate fi găsit micul Iisus…
În ziua de Armindeni datina spune că sătenii nu trebuie să muncească la câmp, fiindcă e păcat, până şi… rândunelele evitând să-şi repare cuibul!
Ziua pelinului – vinul amărui
Data de 1 Mai mai este serbată în multe zone şi drept Zi a pelinului. Pe lângă bucate alese, oamenii se cinstesc cu un anumit soi de vin numit pelin, recomandat pentru înnoirea sângelui şi stimularea apetitului. Se ştie că vinul se poate deteriora dacă nu e păstrat corespunzător (făcând „floare”), de aceea unii podgoreni îl „ajustează”. Adică îl amestecă cu diverse condimente care să-i mascheze mirosul și gustul neplăcut.
Cea mai reușită rețetă se pare că o reprezintă utilizarea amărelii pelinului, rezultând o băutură chiar plăcută la gust.
Pelinul românesc nu are nimic a face cu sortimentele celebre de băuturi străine, precum vermutul sau absintul. Rețetele autohtone diferă de la o podgorie la alta, iar rezultatul este un vin ușor și aromat de primăvară.
Proprietăţi magice
Mai trebuie spus că planta în sine – pelinul – este considerată pe alocuri o buruiană cu proprietăţi magice, fiind purtată de 1 Mai la pălărie de flăcăi sau în sân de domnişoare. Poate fi aşezată la colţul mesei, de asemenea, ascunsă în…aşternut, pentru alungarea duhurilor rele.
Ramurile verzi de Armindeni se anină noaptea mai cu seamă la porţile fetelor de măritat, fără ca feciorii care râvnesc la inima lor să fie văzuţi. Tradiţia spune că a doua zi flăcăii care au pus crenguţele trebuie identificaţi, poftiţi în casă de părinţii fetei şi omeniţi. Li se dă de băut câte un pahar de pelin sau vin roşu, închinând pentru sănătate şi bunăstarea tuturor.
000
Pe vreme de pandemie cu Coronavirus, ca acum, petrecerile vor fi amânate până când urgia va trece și ușor, ușor vom reveni la frumoasele noastre obiceiuri din străbuni.
Horia C. Deliu
