Poiana Sîntiliei din comuna Zăbala a fost, duminică, 20 iulie, gazda celei de-a XVI-a ediții a „Sîntiliei” – o adevărată sărbătoare a tradiției și valorilor lăsate de străbuni. Evenimentul a adunat numeroși participanți din județ, dar și din alte zone ale țării.
Sărbătoarea, organizată de Asociația Cultural-Creștină „Căciula”din Zăbala, cu sprijinul Primăriei Zăbala, al Consiliului Local și al Centrului Cultural al Județului Covasna, s-a desfășurat în ziua prăznuirii Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul.
„Sintilia” este legată de vremurile când, în preajma sărbătorii Sfântului Ilie, ciobanii coborau de la munte pentru a-şi găsi nevastă.
Credincioșii din Zăbala și oaspeții veniți din alte părți au început ziua de duminică, 20 iulie, în rugăciune, participând la Sfânta Liturghie. Un moment cu totul aparte l-a constituit sfințirea cailor, păstrată în comunitate, înainte de plecarea spre Poiana Sintiliei.
După slujbă, îmbrăcați în costume populare, localnicii au pornit în alai, alături de căruțe și cai, spre Poiană, unde au fost întâmpinați cu muzică, dansuri populare, bucate tradiționale – printre care nelipsitul bulz pe jar – și un spectacol folcloric susținut de ansambluri locale și invitați de renume.
În acest an, pe scena Sintiliei de la Zăbala au urcat artiști îndrăgiți, precum: Alina Pinca, Adina Roșca și Cătălin Doinaș, Dimitriu Elena, Nicu Stoica.
Evenimentul a fost animat și de ansambluri de dansuri populare, printre care: Junii Covăsneni, Românașul, Corul Voineștenii, Grup’24.
„Datinile noastre vin din realitatea noastră și vin, cum v-am spus, din timp, sunt în timp și vor fi în timp”
Printre cei care au vorbit despre semnificația profundă a acestei sărbători s-a numărat și învățătorul Dan Hagiu. Acesta a subliniat că datinile zăbălenilor vin din realitatea acestora, vin din timp și vor fi în timp, explicând că Sintilia are rădăcini adânci în calendarul pastoral tradițional, fiind o sărbătoare cu dublă semnificație – atât religioasă, cât și comunitară:
„Mă bucur și mi se pare că suntem mai mulți decât anul trecut! Continuăm! Pentru că noi avem datini care vin din timp, nu sunt datini apărute peste noapte, nici împrumutate, nici copiate și nici inventate! Datinile noastre vin din realitatea noastră și vin, cum v-am spus, din timp, sunt în timp și vor fi în timp, de unde și calendarul popular. Nu vreau să dezvolt prea mult ideea, dar mă rezum la calendarul păstoresc, pentru că sărbătoarea și datina cu Sintilia este legată de ocupația de bază a acestor pământuri: oieritul. Anul calendaristic poate nu coincide cu anul popular păstoresc. Anul popular păstoresc începe cu fătatul oilor și fiecare etapă reprezintă o sărbătoare în viața oierilor (…): urcatul la munte, coborâtul de la munte, la câmp; iernatul, și între toate acestea, în mijlocul verii, avem o sărbătoare cu dublă semnificație: îl sărbătorim pe Sfântul Ilie (…) și Sintilia Zăbălenilor. Ne aparține! (…)”- a declarat învățătorul Dan Hagiu.
Emoție și bucurie, sărbătoare de suflet, tradiție vie
Scriitoarea Mihaela Aionesei, prezentă la eveniment, a surprins pe pagina sa de pe o rețea de socializare, emoția sărbătorii:
„Oameni credincioși – zăbălenii și-au pregătit straiele de sărbătoare și dis de dimineață s-au îndreptat spre Biserica Ortodoxă din sat cu hramul Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, spre a se ruga împreună cu preoții din Cercul Pastoral care au oficiat Sfânta Liturghie, înainte de a se veseli în Poiana Sântiliei din Zăbala.
Tare mult mi-a plăcut să-i văd îmbrăcați în costume populare, de la cel mai mic, până la cel mai vârstnic participant! Din an în an sunt tot mai luminoși, mai plini de duh sfânt, statornici în credință și apărători ai tradițiilor moștenite din moși strămoși, semn că și cei care-i păstoresc știu calea spre sufletele lor, insuflândndu-le învățăturile celui mai mare prooroc și apărător al credinței în Dumnezeu, așa cum este cunoscut Sfântul Ilie. A fost bun cu noi! A fost soare, au fost nori, dar nu ne-a alungat cu ploi. Aș zice chiar că a fost mulțumit să vadă părinții ducându-și copiii de mână la altar pentru sfânta împărtășanie, înconjurând biserica, luând anafura. O lumină blândă am văzut coborând prin ferestrele sfântului locaș. Îmi place să cred că Sfântul Prooroc Ilie stă de veghe în această oază de românism care nu se lasă asimilată.
Impresionant a fost și momentul sfințirii cailor cu un mănunchi de busuioc înmuiat în agheasmă, de către preoți. Merg de ani buni la această sărbătoare, dar nu am apucat niciodată acest moment care se păstrează cu sfințenie. Nimeni nu pleacă la sărbătoarea din Poiană până nu se termină slujba la biserică și caii și oamenii sunt sfințiți pentru a le merge bine. Apoi tot alaiul încolonat, cu cai, căruțe, mașini, pornește spre pădure unde-i așteaptă surprizele pregătite de organizatori: Primăria împreună cu Asociația Cultural-Creștină Căciula.
Alături de enoriași vin români de pretutindeni, bucuroși și încântați să vadă că în această vatră românească, tradiția, credința și obiceiurile sunt la ele acasă. Dumnezeu să-i țină sănătoși! Datorită acestor mici comunități pe care nu ai cum să le smulgi din rădăcinile lor, Neamul Românesc nu va pieri, oricât de mult se străduiesc unii. Cinste lor și străbunilor care i-au învățat lecția statorniciei și a iubirii de Neam.”- a transmis, duminică, scriitoarea Mihaela Aionesei.
Aceasta a continuat, apoi, cu o nouă postare, de la suflet, la suflet:
„Știți cum e să răsune Deșteaptă-te, române într-o zi de sărbătoare în timp ce în cei mai înalți brazi din poiană flutură steaguri tricolore? Emoția asta se poate simți doar participând la Sântilia Zăbălenilor sărbătorită fix în ziua Sfântului Prooroc Ilie, în Poiana din Zăbala, județul Covasna. Așa că, îndrăznesc să lansez invitația pentru anul viitor.
Anual la această sărbătoare vin sute de români de pe tot cuprinsul țării. Știu că aici se sărbătorește românește într-un fel aparte față de alte zone, după cum mi-au mărturisit mulți dintre cei cu care am vorbit astăzi. Văzându-i pe localnici așa frumos îmbrăcați în costume populare, mulți dintre cei veniți din alte județe au regretat că nu s-au îmbrăcat în straie populare. Nu-i nimic, le-am spus! Aveți un motiv în plus să veniți și la anul!
<<Cu siguranță! Ne plac tradițiile și obiceiurile. Căutăm astfel de evenimente, suntem dornici…>>. Iată rostul și un motiv în plus ca această frumoasă sărbătoare câmpenească să dăinuiască mulți ani.
Cea de-a XVI a ediție a Sântiliei și-a încântat spectatorii cu un frumos spectacol folcloric susținut de ansambluri și interpreți locali și naționali, prilej numai bun de socializare și de a gusta din produsele tradiționale oferite de producători. Nu vă spun prea multe să nu vă fac poftă, dar vă vând un secret: fac cel mai bun bulz pe jar!
Vă mai spun, că aici la marginea pădurii s-a născut vestita melodie <<Căciula>> scrisă de Ion Hagiu și cântată la <<Cenaclul Flacăra>>, interpretată astăzi de corul bărbătesc al locului. O zestre culturală cu care se mândresc. Versurile sunt grăitoare. Orice aș adăuga ar fi de prisos.
Felicitări și aprecieri organizatorilor și tuturor artiștilor care au evoluat pe scenă. Să ne vedem cu bine și la anul care vine să ne fie și mai bine!
<<Cu căciulile pă frunte
Stăm de veacuri ca un munte
În curbura arcului Carpați
Asta e căciula mea
Și o port cum se purta
Că-i obicei din daci lăsat.>>”- a mai scris, duminică, 20 iulie 2025, Mihaela Aionesei.
Personalități locale și tradiție, în expoziție
Cu ocazia sărbătorii, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni (MNCR) a itinerat la Zăbala expoziția foto-documentară „Personalități covăsnene și harghitene ale Marii Uniri”, dedicată unor mari ierarhi ortodocși cu origini în această regiune. Specialiștii muzeului au documentat și aspecte legate de obiceiurile locale.
„Biserica din localitate și-a serbat astăzi hramul, pe Sfântul Ilie. Cu acest prilej am adus și noi un omagiu primului Patriarh al României, Miron Cristea, născut la 20 iulie 1868, la Toplița, care la botez a purtat numele de Ilie. Totodată, specialiștii MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni au fost în mijlocul comunității, au documentat aspecte legate de tradițiile locale, care sperăm să se păstreze de-a lungul anilor.
Tot astăzi are loc Sântilia Zăbălenilor, iar locuitorii, cu mic cu mare, au păstrat tradiția și au venit la biserică în costume populare, iar după terminarea slujbei, toți cei prezenți au pornit spre poiana din apropierea satului, unde într -o atmosferă de sărbătoare petrec cu muzică, dans și voie bună, alături de bucate tradiționale, precum bulz, dar și multe alte produse locale. Felicitări organizatorilor și ne vedem săptămâna viitoare la Sântilia Voineștenilor din Poiana Zânelor, de la Voinești-Covasna! ”-au transmis, duminică, reprezentanții MNCR.
Sântilia- Nedeia mocănească, la Covasna, în acest weekend
În județul Covasna, astfel de manifestări au loc anual. Despre originile și semnificația acestei Sintiliilor, ne-a spus mai multe, cu ani în urmă, dr. Ioan Lăcătușu, arhivist:
„După cum este cunoscut, una dintre ocupațiile de bază ale românilor din Arcul intracarpatic, respectiv din Curbura interioară a Carpaților, a românilor din Brețcu, Zăbala, Covasna, Zagon, Întorsura, din cele mai vechi timpuri, a fost păstoritul, respectiv păstoritul transhumant (…) Oierii covăsneni, brețcani, zăbăleni, erau proprietari de turme deosebite. Oieritul a fost o ocupație de bază, și atunci. (…) Iarna, neexistând condiții – furajele corespunzătoare, ei practicau transhumanța și astfel, plecau cu oile în transhumanță, peste munți, în Dobrogea și până în Caucaz au ajuns. Sute de ani, acest pășunat pendulatoriu, de o parte și de alta a Carpaților, a însemnat și o modalitate de păstra unitatea românilor, tradițiile, limba. Oierii transportau carte, se căsătoreau cu fete de dincolo, aduceau mărfuri (…). Bineînțeles, fiind plecați atâta timp cu turmele la păscut, ei aveau o legătură strânsă cu comunitatea locală, comunitate în care se prelucrau produsele, în care își creșteau copiii. Și atunci, se organiza, în vechime, de ziua de Sfântul Ilie, această venire a lor acasă, care era un întreg ritual; se desfășura pe parcursul a minimum trei zile; instituția principală era biserica, ei veneau, se spovedeau, participau la Sfânta Liturghie și se organiza această petrecere populară, care avea, printre altele, un obiectiv principal, găsirea mireselor, sau întemeierea viitoarelor familii. Pe scurt, pe baza acestor motivații, s-au format în decursul anilor tradiții deosebite, s-au păstrat jocurile, cântecele și tot ceea ce înseamnă arsenalul acestei sărbători care este menționată în documente și care iată, spre bucuria noastră, în forme ușor actualizate, se practică astăzi la Zăbala, la Covasna, și sperăm noi că în perspectivă și în alte localități. Deci, Sintilia este o sărbătoare, un punct de referință, o sărbătoare pierdută în negura vremurilor, o sărbătoare deopotrivă românească, creștinească, o sărbătoare cu impact deosebit asupra comunităților locale, o sărbătoare care asigura legătura ciobanului cu Dumnezeu și cu comunitatea locală, o sărbătoare care merită continuată.” – a declarat dr. Ioan Lăcătușu.
În 26 și în 27 iulie, la Covasna are loc Sântilia- Nedeia mocănească, eveniment pregătit cu atenție și cu mult suflet de Asociația Cultural-Creștină „Justinian Teculescu” și partenerii săi.
Vom reveni cu informații.
Ana- Alina Ciorici (Costache)
Foto: Facebook-ul scriitoarei Mihaela Aionesei
