Tornada este un cuvânt cu rezonanţă mai mult exotică, definind un fenomen natural neobişnuit prin părţile noastre. Acest cuvânt de provenienţă franceză, conform ediţiei a doua a „Noului dicţionar universal al limbii române” are următorul sens: „vârtej de vânt extrem de violent, cu viteză foarte mare, devastator, cu arie de acţiune restrânsă, adesea însoţit de ploi torenţiale, provocat de pătrunderea într-o regiune a unei mase de aer rece peste aerul cald şi umed de acolo.”
Deşi Europa a fost ocolită mult timp de astfel de manifestări ale naturii, în ultimele decenii se observă un început de manifestare a lor şi în zona europeană a planetei, căci dacă oamenii vor „globalizare”, păi să fie peste tot, şi-o fi spus Mama Natură şi-a început să ne dea şi nouă din ale Sale. Numai că oamenii, mereu cârcotaşi şi lacomi, vor tot mai multe; ei vor să fie nu numai tornade externe, ci şi interne şi-atunci, neavând ceva mai bun de făcut, se pun pe treabă şi le provoacă. Şi cum tornada e un fenomen devastator, „scapă cine poate”, iar după trecerea ei cei rămaşi trebuie din nou să se apuce de lucru, să reconstruiască într-o formă nouă ce s-a stricat.
În zilele noastre asistăm cu toţii la astfel de fenomene „interioare” de tip special, pe care le-am numi „tornade politice”. Una mai intensă deja s-a manifestat într-o ţară vecină şi efectele ei devastatoare vor mai dăinui mult timp şi vor schimba destinele multor oameni. Însă nici ţara noastră nu este scutită, căci (ne place să credem că nu prin contaminare) o tornadă ceva mai potolită s-a abătut şi asupra clasei noastre politice, şi chiar dacă efectele acesteia nu sunt de amploare îngrijorătoare, ele vor avea urmări şi vor devia cursul vieţii multora dintre cei implicaţi în zona desfăşurării ei.
Ne-am putea întreba de ce se nasc aceste „tornade”? Probabil din cauza „semănătorilor”, căci „Cine seamănă vânt culege furtună”, şi sunt destui „semănători de vânt” şi pe la noi, şi nu că ar fi ei prea harnici, dar ambiţia de a culege „recolte tot mai bogate” îi împinge să semene, uneori şi acolo unde nu trebuie…
Ce păcat însă că oamenii uită repede cele întâmplate în trecut. Ei au uitat şi de marile cutremure, şi de marile inundaţii şi nu s-au grăbit să înveţe ceva şi să ia măsuri preventive. Probabil vor uita şi de aceste mici tornade şi-şi vor vedea mai departe de-ale lor în acelaşi stil delăsător şi uituc, negândindu-se că pot veni altele şi mai mari, căci la anumite intervale de timp „istoria se repetă”, ce-i drept, pe o altă spirală ciclică. Oameni buni, fiţi mai vigilenţi şi vegheaţi, învăţând să vă feriţi de tornade şi de cele rele!
Mihai Trifoi
